DECIZIE Nr. 26
din 2 iunie 2008
cu privire la problema daca,
în cazul admiterii plangerii împotriva rezolutiilor sau ordonantelor
procurorului de netrimitere în judecata în temeiul art. 278 1 alin. 8 lit. b)
din Codul de procedura penala, mentiunile la care se face referire în teza
finala a acestui text de lege trebuie facute numai în considerentele hotararii
sau si în dispozitivul acesteia
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 22 iunie 2009
Dosar nr. 9/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la
problema daca, în cazul admiterii plangerii împotriva rezolutiilor sau
ordonantelor procurorului de netrimitere în judecata în temeiul art. 278 1
alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala, mentiunile la care se face
referire în teza finala a acestui text de lege trebuie facute numai în
considerentele hotararii sau si în dispozitivul acesteia.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a se stabili
că, în cazul soluţiei de admitere a plângerii împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, cu trimiterea cauzei
procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, trebuie
să se menţioneze atât în considerente, cât şi în dispozitivul hotărârii faptele
şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de probă.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că
nu există un punct de vedere unitar cu privire la partea din hotărâre unde
trebuie să se menţioneze faptele şi împrejurările ce trebuie constatate şi prin
ce anume mijloace de probă, în cazul admiterii plângerii împotriva rezoluţiilor
sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată în temeiul art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală.
Astfel, unele instanţe au considerat că, într-o
asemenea situaţie, menţiunile prevăzute în art. 2781 pct. 8 lit. b)
teza finală din Codul de procedură penală trebuie făcute atât în considerentele
hotărârii judecătoreşti, cât şi în dispozitivul acesteia.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că,
atât timp cât în textul de lege menţionat nu se face menţiune în sensul că
trebuie arătate în dispozitivul hotărârii faptele şi împrejurările ce urmează a
fi constatate de procuror şi mijloacele de probă prin care urmează să fie
constatate, cerinţa ca acestea să fie indicate de judecător este îndeplinită
prin arătarea lor în considerentele acelei hotărâri.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In adevăr, reglementând instituţia plângerii în faţa
judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată, legiuitorul a indicat, în cuprinsul art. 2781
alin. 8 din Codul de procedură penală, soluţiile pe care le pronunţă
judecătorul în astfel de situaţii.
Una dintre soluţiile la care se referă alineatul
menţionat este şi aceea menţionată la lit. b) din cuprinsul său, unde se
prevede că judecătorul „admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia
sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau
redeschiderii urmăririi penale, după caz", precizându-se, în continuare,
că „judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza
procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi
constatate şi prin care anume mijloace de probă".
Prin această formulare, pe care o conţine partea finală
din reglementarea de la art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală, nu este prevăzută aşadar decât cerinţa ca judecătorul să
indice „faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume
mijloace de probă", fără să se precizeze în ce parte a hotărârii să fie
menţionate.
Aşa fiind şi cum reglementarea acestei cerinţe
imperative este precedată de prevederea, în aceeaşi frază, a obligaţiei
judecătorului „să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului",
exprimare care nu se poate referi decât la partea din hotărâre care cuprinde
considerentele, se impune să se constate că prin formularea de ansamblu a
acelei obligaţii nu s-a urmărit decât să se asigure unei asemenea hotărâri un
conţinut îndeajuns de explicit, lipsit de echivoc.
Or, acest caracter explicit nu poate fi realizat pentru
o hotărâre judecătorească decât prin considerente suficiente şi de natură a
demonstra justeţea soluţiei, care ar fi cu greu posibil să-şi găsească
suficient spaţiu într-o exprimare specifică unui dispozitiv care, pe lângă
formularea sa restrâns imperativă, de sinteză, ar fi lipsit de dezvoltarea
ulterioară, elaborată, a raţionamentelor ce au impus trimiterea cauzei
procurorului.
De aceea, în lipsa unei reglementări cu caracter
normativ, prin care să fie instituită obligativitatea precizării, în
dispozitivul sentinţei de trimitere a cauzei la procuror, a menţiunilor la care
se face referire în partea finală a art. 2781 alin. 8 lit. b) din
Codul de procedură penală, nu se poate considera că formularea cu caracter
general din acest text de lege a obligaţiei judecătorului „să arate motivele
pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi
împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de
probă", nu ar fi respectată în cazul când toate acele elemente ar reieşi
în suficientă măsură din considerentele sentinţei.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite
recursul în interesul legii şi a se stabili că, în cazul soluţiei de admitere a
plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b)
din Codul de procedură penală, menţiunile privind faptele, împrejurările ce
urmează a fi constatate şi mijloacele de probă trebuie indicate numai în
considerentele hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Stabilesc că, în cazul soluţiei de admitere a plângerii
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în
judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din
Codul de procedură penală, menţiunile privind faptele, împrejurările ce urmează
a fi constatate şi mijloacele de probă se vor indica numai în considerentele
hotărârii.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE
POPA
p. Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei,
eliberată din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White