DECIZIE   Nr. 259 din 24 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 78/2003

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 540 din 28 iulie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Aurelia Popa          - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 78/2003, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "BNP Consult" - S.A. din Craiova in Dosarul nr. 28/S/2002 al Tribunalului Teleorman - Sectia civila.
    La apelul nominal raspunde avocat Dana Babov, pentru autorul exceptiei, si Eugenia Melania Mihaila, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, deoarece prevederile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat. Prin suspendarea procedurii executarii silite pornite de creditori se creeaza un dezechilibru intre cele doua puteri ale statului: judecatoreasca si legiuitoare. Totodata, se arata ca art. 4 din ordonanta de urgenta ingradeste accesul liber la justitie al creditorilor carora li se suspenda dreptul de a-si mai recupera creantele, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 21 si ale art. 41 din Constitutie.
    Partea prezenta solicita respingerea exceptiei si continuarea procedurii de reorganizare judiciara.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata. Se arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003, retinand, intre altele, ca masura suspendarii procedurii de executare silita nu aduce vreo atingere prevederilor art. 21 din Constitutie.
    Astfel, se considera ca suspendarea executarii silite, reglementata de prevederile legale criticate, este o masura cu caracter temporar, creanta putand fi satisfacuta si din alte bunuri ale debitorului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 28/S/2002, Tribunalul Teleorman - Sectia civila - judecatorul sindic a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "BNP Consult" - S.A. din Craiova.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate ale Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 incalca prevederile constitutionale ale art. 21 privind accesul liber la justitie si pe cele ale art. 125 privind instantele judecatoresti, intrucat, "prin caracterul obligatoriu al suspendarii procedurii, legislativul intervine in mod neconstitutional in infaptuirea actului de justitie, demersurile creditorilor pentru recuperarea creantelor lor ramanand nefinalizate". In opinia autorului exceptiei, "suspendarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului la cererea unui tert, asa cum dispune textul de lege examinat, goleste de continut si de eficienta dreptul de a se adresa justitiei, de vreme ce creditorii care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea in incapacitate de plata, independent de vointa si de vina lor, nu mai pot starui in continuarea procedurii in vederea recuperarii integrale sau cel putin partiale a creantelor lor".
    Totodata, autorul exceptiei sustine ca, din coroborarea dispozitiilor art. 2 lit. b) al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 si a celor ale art. 7 alin. (1) al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, rezulta ca "se determina imposibilitatea creditorilor de a-si recupera creantele, consecinte datorita carora dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului insusi, iar nu numai restrangerea vremelnica a exercitiului acestuia".
    In motivarea exceptiei, se face referire la deciziile Curtii Constitutionale nr. 6/1992 si nr. 50/2000, prin care s-a stabilit ca o imixtiune a puterii legislative in procesul de realizare a justitiei este contrara principiului constitutional al separatiei puterilor in stat.
    Tribunalul Teleorman - Sectia civila considera ca "suspendarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului lipseste creditorii de posibilitatea valorificarii drepturilor lor legitime prin recuperarea creantelor si le restrange accesul liber la justitie, situatie in care prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2001 si art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 determina imposibilitatea creditorilor de a-si recupera creantele". Instanta face referire in cuprinsul incheierii la jurisprudenta Curtii Constitutionale (deciziile nr. 6/1992 si nr. 50/2000), care s-a pronuntat in alte cazuri cu privire la dispozitii legale prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea hotararilor judecatoresti definitive. Se retine ca, "in virtutea principiului separatiei puterilor in stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei, astfel cum se mentioneaza in considerentele Deciziei nr. 6 din 11 noiembrie 1992 a Curtii Constitutionale".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul arata, in esenta, ca exceptia este neintemeiata, intrucat suspendarea procedurii de executare silita pornita de creditori, prevazuta de text, are un caracter temporar, "art. 2 alin. (1) din ordonanta de urgenta prevazand cazurile in care poate interveni reluarea procedurilor de executare". Mai mult, arata Guvernul, "chiar si pe perioada in care opereaza suspendarea dreptul creditorilor de a-si satisface creantele nu este afectat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002, acestia avand posibilitatea sa urmareasca alte bunuri aflate in patrimoniul debitorilor".
    De asemenea, in punctul de vedere al Guvernului se considera ca "examinarea dispozitiilor legale criticate ar trebui sa aiba in vedere si scopul adoptarii actului normativ contestat, respectiv stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele care fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001". In acest sens, se arata ca masura suspendarii procedurii de executare silita, prevazuta la art. 1 din ordonanta de urgenta criticata, este menita sa asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie (in speta, punerea in valoare a unor spatii dezafectate destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a unor fabrici de nutreturi combinate dezafectate), obligatie a statului prevazuta de art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Totodata, Guvernul face referire si la obligatia statului de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea economica, obligatie prevazuta de art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
    Avocatul Poporului apreciaza ca "se impune admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 1, art. 3 si art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002". Se arata ca "art. 3 din ordonanta prevede suspendarea de drept a exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a efectuarii procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 pentru o cauza diferita de cele aratate la art. 243 din Codul de procedura civila". Potrivit prevederilor art. 125 din Constitutie, "competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", dar "aceasta nu inseamna ca legiuitorul poate institui si reguli de procedura contrare unor dispozitii sau principii constitutionale".
    Totodata, Avocatul Poporului observa ca dispozitiile criticate "contravin principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie", intrucat "liberul acces la justitie include dreptul oricarei persoane de a se adresa instantei judecatoresti competente <<pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime>>, precum si de a starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv exercitarea cailor de atac prevazute de lege". Astfel, se afirma ca "suspendarea, dispunandu-se pe o perioada nedeterminata, lipseste creditorii, timp indelungat, de orice posibilitate pentru valorificarea drepturilor lor legitime prin recuperarea creantelor, eventual prin lichidarea activelor sau a intregului patrimoniu al societatii debitoare". Totodata se precizeaza ca "restrangerea, prin suspendare, a exercitiului dreptului de acces liber la justitie, chiar prin lege, nu este justificata de nici unul dintre cazurile prevazute de art. 49 din Constitutie". De asemenea, Avocatul Poporului considera ca "se poate retine si faptul ca suspendarea pe o perioada indelungata a procedurii si, mai ales, inchiderea acesteia in urma privatizarii societatii comerciale debitoare determina, poate in multe cazuri, imposibilitatea celorlalti creditori de a-si mai recupera creantele, consecinte datorita carora dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului insusi".
    Apreciind, de asemenea, ca "prin caracterul obligatoriu al suspendarii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, iar apoi al inchiderii procedurii, prin dispozitiile legale criticate, legislativul intervine in mod neconstitutional in infaptuirea actului de justitie", Avocatul Poporului face referire si la jurisprudenta Curtii Constitutionale - Decizia nr. 6/1992 -, prin care s-a stabilit ca "o dispozitie legala prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea hotararilor judecatoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala", solutie "reiterata si in Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partilor prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei, astfel cum a fost formulat, il constituie dispozitiile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobata, cu modificari si completari, prin Legea nr. 78 din 12 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003, texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 1: "(1) In vederea stimularii cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata cu modificari prin Legea nr. 387/2002, la data incheierii contractului prevazut la art. 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, cu modificarile ulterioare, se suspenda orice procedura de executare silita pornita de creditori si orice oferta de vanzare asupra imobilelor a caror folosinta gratuita a fost acordata sau urmeaza sa fie acordata prin contract.
    (2) In cazul imobilelor ce fac obiectul unor contracte deja incheiate in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, cu modificarile ulterioare, masura suspendarii procedurilor de executare silita pornite de creditori se aplica de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
    (3) Termenul de prescriptie a dreptului creditorilor de a cere executarea silita a creantelor fata de debitorii care au in patrimoniu imobile a caror folosinta gratuita a fost acordata prin contract se suspenda pe durata in care procedurile de executare silita asupra acestor imobile au fost suspendate conform alin. (1) si (2).";
    - Art. 3: "(1) Dispozitiile prezentei ordonante de urgenta se aplica si in cazul imobilelor apartinand debitorilor aflati in procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau in procedura de dizolvare si lichidare prevazuta de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru imobilele la care exista cerere de atribuire si care indeplinesc conditiile prevazute in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, cu modificarile ulterioare.
    (2) Documentatia aferenta imobilelor mentionate la alin. (1) va fi predata comisiei constituite in baza prevederilor art. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 216/2002, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.";
    - Art. 4: "De la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta se suspenda dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva debitorilor ale caror bunuri au fost atribuite in folosinta gratuita, conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, cu modificarile ulterioare, pe toata perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosintei gratuite."
    In sustinerea exceptiei, autorul acesteia a invocat, in esenta, incalcarea principiului constitutional al separatiei puterilor in stat, a dreptului la acces in justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie, a dispozitiilor art. 49 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si a prevederilor art. 125 din Constitutie privind instantele judecatoresti, texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 125: "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    Critica de neconstitutionalitate consta, in esenta, in sustinerea ca suspendarea cursului judecatii cererilor privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului sau a executarii hotararilor judecatoresti privind bunuri dintre cele vizate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 incalca principiile constitutionale ale separatiei puterilor in stat si ale accesului liber la justitie, lasand fara continut si eficienta dreptul creditorilor de a se adresa justitiei si de a obtine, pe aceasta cale, valorificarea drepturilor lor legitime si recuperarea creantelor.
    In legatura cu prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002, coroborate cu cele ale art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, se afirma ca creditorii sunt in imposibilitate de a-si mai recupera creantele, fiind deci vorba de atingerea dreptului insusi si nu numai de restrangerea exercitiului acestuia.
    Textul art. 7 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, invocat in legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 49 din Constitutie, are urmatorul continut: "(1) La expirarea termenului de 5 ani prevazut in contractul de atribuire in folosinta gratuita, fabrica de nutreturi combinate, constructia zootehnica, terenul de sub acestea si incintele aferente pot fi vandute persoanelor prevazute la art. 2 lit. c), care le-au avut in folosinta gratuita, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, la un pret echivalent cu 10% din valoarea acestora la momentul atribuirii in folosinta gratuita, stabilita potrivit normelor metodologice."
    Analizand aceste sustineri, Curtea constata ca ele sunt intemeiate in ce priveste incalcarea principiului separatiei puterilor in stat si al liberului acces la justitie. Dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 prevad suspendarea procedurilor de executare silita pornita de creditori asupra imobilelor a caror folosinta gratuita a fost acordata sau urmeaza sa fie acordata prin contract. Potrivit art. 3, aceste dispozitii se aplica si in cazul imobilelor apartinand debitorilor aflati in procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau in procedura de dizolvare si lichidare prevazuta de Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Totodata, potrivit art. 4, se suspenda si dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, impotriva debitorilor ale caror bunuri au fost atribuite in folosinta gratuita, conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, pe toata perioada de valabilitate a contractelor de atribuire a folosintei gratuite.
    Astfel fiind, dispozitiile legale examinate incalca principiul constitutional al separatiei puterilor in stat, principiu care, fara sa fie formulat textual, rezulta, in mod evident, asa cum a stabilit Curtea in jurisprudenta sa, din contextul prevederilor constitutionale referitoare la organizarea si atributiile autoritatilor publice. Totodata aceste prevederi contravin si dispozitiilor art. 21 din Constitutie prin aceea ca masura suspendarii executarii silite, prevazuta de textele legale criticate, ingradeste exercitarea de catre creditori a dreptului de a actiona in justitie pentru apararea drepturilor lor.
    Prin dispozitiile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 s-a produs o ingerinta directa a legiuitorului delegat in atributiile specifice activitatii instantelor judecatoresti, prin reglementarea suspendarii executarii silite, a procedurilor in curs prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau a celor de dizolvare si lichidare prevazute de Legea nr. 31/1990, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a dreptului creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, impotriva debitorilor ale caror bunuri au fost atribuite in folosinta gratuita, conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, cu modificarile ulterioare, pe toata durata de valabilitate a folosintei gratuite. Solutionarea acestor cauze, inclusiv dreptul creditorilor de a introduce cereri pentru declansarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, impotriva debitorilor ale caror bunuri au fost atribuite in folosinta gratuita, conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, poate fi realizata numai in cadrul actualului regim constitutional al activitatii instantelor judecatoresti, potrivit competentei si procedurii de judecata stabilite de lege. Interventia ulterioara a legiuitorului delegat, prin care este paralizata, fara termen sau pe timp de 5 ani, intr-un fel sau altul, rezolvarea unor litigii, este in mod evident contrara dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege".
    Pe de alta parte, Curtea observa ca prin dispozitiile criticate este ingradita si exercitarea dreptului de acces liber la justitie al persoanelor care se vad in situatia de a nu-si mai putea valorifica drepturile impotriva debitorilor, inclusiv a celor recunoscute prin titluri executorii, sau de a nu se mai putea adresa justitiei pentru declansarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Or, potrivit alin. (2) al art. 21 din Constitutie, nici o lege nu poate ingradi exercitarea accesului liber la justitie. Este de observat, de asemenea, ca masurile instituite prin ordonanta de urgenta sunt pe termen foarte lung, de 5 ani, conform art. 4 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, care este termenul contractului incheiat pentru atribuirea in folosinta gratuita a constructiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, a terenurilor de sub constructii si a celor din incinta. Mai mult, in cazul prevazut de art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 168/2001, la care trimit textele criticate, bunurile respective pot fi vandute celor carora li s-au dat in folosinta gratuita pentru 5 ani, la expirarea acestui termen, la un pret echivalent cu 10% din valoarea bunurilor respective la momentul atribuirii in folosinta gratuita.
    In legatura cu critica de neconstitutionalitate bazata pe sustinerea incalcarii separatiei puterilor in stat si a accesului liber la justitie, in cazul suspendarii cursului judecatii unor cauze aflate in fata justitiei ori a executarii hotararilor judecatoresti definitive, este de remarcat ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a stabilit ca asemenea procedee din partea autoritatii legiuitoare sunt neconstitutionale.
    Astfel, prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, Curtea, in exercitarea controlului a priori, a declarat "neconstitutionale prevederile art. 2 alin. 1 si ale art. 5 din Legea privind masuri premergatoare situatiei juridice a unor imobile trecute in proprietatea statului dupa 23 august 1944". Prin art. 5 al legii respective, se prevedea, asa cum s-a retinut prin decizia Curtii, ca "pana la adoptarea viitoarei legi se suspenda din oficiu judecarea proceselor de orice natura privitoare la bunurile ce fac obiectul art. 1 din legea in discutie, precum si executarea hotararilor judecatoresti definitive pronuntate cu privire la asemenea bunuri". Cu privire la aceasta prevedere a legii, Curtea a stabilit, in considerentele deciziei, ca "incalca raporturile constitutionale dintre puterea legislativa si cea judecatoreasca", intrucat "in virtutea principiului separatiei puterilor in stat, Parlamentul nu are dreptul sa intervina in procesul de realizare a justitiei". De asemenea, Curtea a retinut ca "o imixtiune a puterii legislative care ar pune autoritatea judecatoreasca in imposibilitatea de a functiona, chiar daca numai cu referire la o anumita categorie de cauze si pentru o anumita perioada de timp, ar avea drept consecinta ruperea echilibrului constitutional dintre aceste autoritati. De aceea, o dispozitie legala prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea hotararilor judecatoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstitutionala".
    De asemenea, prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000, Curtea Constitutionala a retinut ca "o prevedere legala prin care s-ar interzice - fie si numai temporar - executarea unei hotarari judecatoresti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative in procesul de realizare a justitiei, fiind contrara principiului constitutional al separatiei puterilor in stat".
    Aceste considerente isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata.
    Este adevarat ca, prin mai multe decizii, Curtea Constitutionala s-a pronuntat recent asupra dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003, stabilind, cu majoritate de voturi, ca acestea sunt constitutionale. Curtea a respins exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003, retinand, intre altele, in raport cu motivele invocate de autorii exceptiilor, ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 21 din Constitutie, care consacra dreptul liberului acces la justitie. Situatiile reglementate prin aceasta ordonanta au fost insa diferite de cele prevazute de art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002, dat fiind ca masura suspendarii este pronuntata de instanta competenta, pe o perioada limitata, de numai un an, cu drept de a fi prelungita cu inca un an, dupa constatarea de catre judecator a indeplinirii conditiilor prevazute in ordonanta.
    Faptul ca, prin mai multe decizii, Curtea Constitutionala s-a pronuntat, in anii 2002 si 2003, asupra dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003, stabilind, cu majoritate de voturi, ca acestea sunt constitutionale, constituie prin nuantarile facute, in realitate, nu o abatere de la jurisprudenta Curtii Constitutionale, ci o consolidare a acesteia cu privire la separatia puterilor in stat si la accesul liber la justitie.
    Astfel, Curtea Constitutionala a retinut, in esenta, prin deciziile referitoare la art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, aprobata si modificata prin Legea nr. 82/2003, ca acest text nu este neconstitutional, intrucat "suspendarea exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justitie, dat fiind ca, prin insasi natura ei, aceasta masura constituie un act judiciar de decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitata (de numai un an, cu posibilitatea prelungirii ei inca un an), potrivit art. III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, dupa constatarea de catre judecator a indeplinirii conditiilor prevazute de alin. (1) al aceluiasi articol". Pe de alta parte, Curtea a retinut ca, "in conditiile in care masura suspendarii nu opereaza de drept, ci, asa cum s-a aratat, in cadrul unei proceduri judiciare, creditorii si toate celelalte persoane interesate au posibilitatea sa infatiseze instantei punctul lor de vedere cu privire la existenta tuturor conditiilor prevazute de lege pentru a se dispune suspendarea actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de lege". In acelasi sens, s-a mai retinut de catre Curte, "este de observat ca procedura suspendata pe cale judiciara urmeaza sa se inchida tot pe cale judiciara, fie in conditiile prevazute de art. 117 si urmatoarele din Legea nr. 64/1995 - daca nu s-a realizat privatizarea -, fie in conditiile prevazute de art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului 38/2002, in urma privatizarii prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni". Pe de alta parte, Curtea a mai retinut ca "titularii drepturilor de creanta care au solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comerciala ajunsa in incapacitate de plata au posibilitatea ca, la inchiderea procedurii speciale prevazute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, sa isi recupereze creantele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, in conditiile dreptului comun, de la succesorii societatii privatizate". (In acest sens, a se vedea, de exemplu, Decizia Curtii Constitutionale nr. 211 din 10 iulie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 782 din 28 octombrie 2002, Decizia nr. 49 din 4 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 219 din 2 aprilie 2003, Decizia nr. 95 din 6 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 299 din 6 mai 2003).
    Aceasta jurisprudenta a Curtii Constitutionale, care, in cazul suspendarii unor cauze aflate pe rolul instantelor judecatoresti, ca si a executarii silite, distinge in ceea ce priveste constitutionalitatea legilor care prevad aceste masuri, dupa cum ele opereaza de drept, sau prin decizia instantelor, precum si prin stabilirea unor termene imprecise sau lungi ori, dimpotriva, a unor termene scurte, precis prevazute, este concordanta mutatis mutandis cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Hotararea Sectiei a II-a a Curtii Europene a Drepturilor Omului din 25 octombrie 2001, definitiva la 25 iunie 2002, pronuntata in cauza Saggio contra Italiei, Curtea a stabilit ca "in principiu un sistem de suspendare temporara a platii creantelor unei intreprinderi comerciale in criza, autorizata sa continue activitatea sa productiva in interesul economiei nationale, nu este criticabila in sine, avand in vedere marja de apreciere autorizata de alineatul al doilea al art. 1 [al Protocolului 1 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale]. Totusi un astfel de sistem implica riscul de a impune creditorilor o sarcina excesiva in ceea ce priveste posibilitatea de a recupera bunurile lor si trebuie deci prevazute anumite garantii de procedura pentru a veghea ca aceasta aplicare a sistemului si a incidentei sale asupra dreptului de proprietate al particularilor sa nu fie nici arbitrare, nici imprevizibile".

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala "BNP Consult" - S.A. din Craiova in Dosarul nr. 28/S/2002 al Tribunalului Teleorman - Sectia civila si constata ca dispozitiile art. 1, 3 si 4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 102/2002 privind unele masuri pentru stimularea cererii de atribuire a folosintei gratuite si a investitiilor in imobilele ce fac obiectul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea in valoare a constructiilor zootehnice dezafectate, destinate cresterii, ingrasarii si exploatarii animalelor, precum si a fabricilor de nutreturi combinate dezafectate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 78/2003, sunt neconstitutionale.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 24 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta