DECIZIE   Nr. 259 din 16 martie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 263 alin. (2) pct. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si art. 7 alin. (1) si (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 224 din 9 aprilie 2010

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Petre Lăzăroiu                            -judecător

Ion Predescu                              - iudecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Augustin Zegrean                       -judecător

Carmen-Cătălina Gliga               - procuror

Doina Suliman                            - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 263 alin. (2) pct. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, doar în ceea ce priveşte sintagma „de producţie internă", precum şi ale art. 7 alin. (1) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu Anghel în Dosarul nr. 8.736/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal autorul excepţiei este reprezentat de Valeriu Adrian Samoilă, membru al Consiliului Superior al Comisariatului pentru Societate Civilă, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, sens în care depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 263 alin. (2) pct. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 şi de respingere, ca fiind neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 4 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.736/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 263 alin. (2) pct. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, doar în ceea ce priveşte sintagma „de producţie internă", precum şi ale art. 7 alin. (1) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Excepţia a fost ridicată de Sorin Ovidiu Anghel într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituţie, deoarece îngrădesc aplicabilitatea prioritară a aquis-ului comunitar.

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 263 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, lege modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008 (doar în ceea ce priveşte sintagma „de producţie internă"), precum şi cele ale art. 7 alin. (1) şi (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.

Autorul excepţiei consideră că aceste dispoziţii de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 148 alin. (2) referitoare la caracterul prioritar al reglementărilor comunitare faţă de legile interne.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile pct. 7 al art. 263 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost modificate prin art. I pct. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2008, sintagma „de producţie internă" fiind eliminată. Astfel, textul de lege criticat are în prezent următoarea redactare: „In cazul oricăruia dintre următoarele autovehicule, impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcţie de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulţirea fiecărei grupe de 200 de cm3 sau fracţiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor: [...]

7. Alte autovehicule cu masa totală maximă autorizată de până la 12 tone inclusiv. [...]"

In aceste condiţii, în noua sa redactare, textul de lege nu mai menţine soluţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate, rămânând fără obiect, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (7) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că, anterior sesizării sale, aceste dispoziţii legale au fost declarate ca neconstituţionale, prin Decizia nr. 797 din 27 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 19 octombrie 2007. Aşa fiind, în temeiul art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.

Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, „Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.

Din motivarea evazivă a excepţiei de neconstituţionalitate, nu rezultă incompatibilitatea cu vreo reglementare comunitară a regulii cuprinse în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 263 alin. (2) pct. 7 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi art. 7 alin. (7) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Sorin Ovidiu Anghel în Dosarul nr. 8.736/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman