Decizia Nr.258 din 21.05.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 395 din 01 iulie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Adrian Axente în Dosarul nr. 7.617/233/2012 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 187D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia penală nr. 240/R din 13 februarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 7.617/233/2012, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Adrian Axente într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe de condamnare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, reglementată la art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea prin ordonanţă de urgenţă a infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută prin textul criticat, încalcă dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, conform cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora sunt de domeniul legii organice, prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (1), potrivit cărora Parlamentul, prin lege specială, poate abilita Guvernul să emită ordonanţe în domenii ce nu fac obiectul legilor organice, precum şi dispoziţiile art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată, în acest sens, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost emisă de către puterea executivă în afara limitelor stabilite printr-o lege de abilitare şi în afara domeniilor prevăzute de către o astfel de lege, obiectul reglementării fiind rezervat legilor organice. Se susţine şi încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 108 alin. (3), conform cărora ordonanţele pot fi emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta. Se arată, de asemenea, că nu a existat o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu ar fi putut fi amânată, care să determine adoptarea de către Guvern a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fiind încălcate, astfel, şi prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie.Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în domenii aparţinând legilor organice şi că situaţia extraordinară care a impus reglementarea infracţiunilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice a fost generată de existenţa la data adoptării actului normativ criticat a unui cadru juridic învechit în materia circulaţiei pe drumurile publice, inadecvat realităţilor sociale, în discordanţă cu normele europene în acest domeniu.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că textele criticate sunt constituţionale. Se susţine că acestea nu contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie şi că prevederile 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (5) din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 605 din 6 mai 2010.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt constituţionale. Se precizează că, prin numeroase decizii, Curtea Constituţională a statuat că Guvernul poate reglementa prin ordonanţe de urgenţă în domenii ce fac obiectul legilor organice şi că situaţia excepţională ce impune adoptarea unei măsuri urgente pentru salvgardarea unui interes public ar putea reclama instituirea unei reglementări de domeniul legii organice, nu numai ordinare, în lipsa căreia interesul public avut în vedere ar fi sacrificat, ceea ce este contrar finalităţii instituţiei. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 34 din 17 februarie 1998 şi nr. 101 din 9 martie 2004. Se mai arată că justificarea urgenţei şi a caracterului excepţional al adoptării ordonanţei de urgenţă criticate rezultă atât din cuprinsul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) al acesteia, cât şi din expunerea de motive, având ca finalitate protecţia vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, precum şi protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul cuprins: „(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.“.Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la categorii de legi, art. 108 alin. (3) cu privire la actele Guvernului şi art. 115 alin. (1) privind delegarea legislativă, precum şi dispoziţiilor art. 7 - Nici o pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 426 din 15 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 21 mai 2010, arătând că nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei, conform căreia este neconstituţională reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţă de urgenţă. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă (de exemplu, Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998).Curtea a reţinut că autorul excepţiei consideră că nu sunt îndeplinite cerinţele constituţionale pentru emiterea ordonanţei de urgenţă, în sensul că nu a existat la data adoptării acesteia un caz excepţional care să o justifice. Analiza acestei susţineri trebuie făcută în lumina textului constituţional în vigoare la data emiterii ordonanţei de urgenţă. Din conţinutul expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 rezultă că dubla condiţie a existenţei cazului excepţional şi a urgenţei a fost îndeplinită conform cerinţelor constituţionale pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituţia nerevizuită. Această concluzie se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit, legate de faptul că amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte. Totodată, Guvernul a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă a fost determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar.În acest sens Curtea s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, a cărei soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Adrian Axente în Dosarul nr. 7.617/233/2012 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi constată că dispoziţiile art. 87 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 mai 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop