DECIZIE   Nr. 258 din 17 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 478 din  4 iulie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, exceptie ridicata de Sorin Barbulea in Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecatoriei Sectorului IV Bucuresti.
    La apelul nominal raspund autorul exceptiei si partea Didina Nicolae Balas, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivata in concluziile scrise depuse la dosar, apreciind ca dispozitiile legale criticate incalca principiul egalitatii, prevazut de art. 16 alin. (1) din Constitutie, precum si dreptul la aparare, consfintit de art. 24 alin. (1) din Constitutie.
    Partea Didina Nicolae Balas, apreciind ca dispozitiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor constitutionale invocate, solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate in aceeasi situatie, fara nici o deosebire. Totodata, arata ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul de aparare, intrucat inculpatul beneficiaza de toate drepturile si garantiile procesuale, in deplin acord cu prevederile constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 februarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 18.597/2001, Judecatoria Sectorului IV Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 din Codul penal, ridicata de Sorin Barbulea, inculpat intr-un proces de calomnie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia arata ca "dispozitiile art. 206 din Codul penal privind savarsirea infractiunii prin orice mijloace aduc atingere dreptului la aparare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constitutie, intrucat cererea de recuzare pentru care s-a formulat plangere impotriva sa, plangere avand ca obiect savarsirea infractiunii de calomnie, reprezinta o exercitare a dreptului la aparare, drept care nu poate fi ingradit prin legea penala". Totodata, autorul exceptiei sustine ca sintagma "prin orice mijloace" incalca si principiul egalitatii in fata legii si a autoritatilor publice, avand in vedere ca "in art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995" se prevede ca "avocatul nu poate raspunde penal pentru sustinerile facute oral sau in scris in fata instantei de judecata in legatura cu apararea".
    Judecatoria Sectorului IV Bucuresti considera ca exceptia este nefondata. In acest sens, se arata ca dreptul la aparare nu poate fi exercitat prin savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, cu exonerarea partii de raspundere penala, astfel incat nu exista contradictie intre dispozitiile art. 206 din Codul penal, privind savarsirea calomniei prin orice mijloace, si prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, care garanteaza dreptul la aparare. In opinia instantei este neintemeiata si sustinerea autorului exceptiei in sensul ca prin expresia "orice mijloace" s-ar crea o situatie de inferioritate pentru parte in raport cu un aparator, in conditiile in care acesta din urma, prin art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicata, nu este aparat de raspundere penala in cazul savarsirii unor fapte de natura penala in cauza in care este angajat. Prin urmare, dispozitiile art. 206 din Codul penal nu incalca principiul egalitatii in fata legii si autoritatilor publice, prevazuta in art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul considera ca fiind neintemeiata critica privind neconstitutionalitatea art. 206 din Codul penal, in raport cu art. 16 alin. (1) din Constitutie, deoarece sintagma "prin orice mijloace", cuprinsa in art. 206 din Codul penal, nu creeaza privilegii sau discriminari. Dispozitiile legale criticate nu contravin nici art. 24 alin. (1) din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, deoarece inculpatul beneficiaza si in acest caz de toate drepturile si garantiile procesuale privind dreptul la aparare. In plus, art. 207 din Codul penal reglementeaza proba veritatii, ca mijloc pus la dispozitia inculpatului pentru a dovedi ca fapta savarsita de el nu constituie calomnie.
    Avocatul Poporului arata ca dispozitiile art. 206 din Codul penal sunt constitutionale. Se sustine ca avocatul care face afirmatii calomnioase, in sustinerea apararii partii pe care o reprezinta, va putea fi tras la raspundere penala, daca nu va putea face proba veritatii, deci nu poate fi retinuta o incalcare a principiului constitutional al egalitatii in drepturi, prevazut la art. 16 alin. (1). Dispozitiile art. 206 din Codul penal nu incalca dreptul la aparare, nici accesul liber la justitie, deoarece inculpatul are posibilitatea de a-si valorifica pretentiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege. Pe de alta parte, dreptul la aparare nu poate fi exercitat prin savarsirea unor infractiuni, cu exonerarea de raspundere penala, asa incat nu poate fi retinuta vreo contradictie intre dispozitiile art. 206 din Codul penal privind savarsirea faptei prin orice mijloace si prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, care garanteaza acest drept constitutional. Nu trebuie lezata demnitatea vreunei persoane in numele dreptului la aparare.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 206 din Codul penal, astfel cum au fost modificate si completate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispozitii care prevad ca: "Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public, se pedepseste cu inchisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
    Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate.
    Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
    In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi este criticat art. 206 din Codul penal in intregul sau, din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta critica vizeaza doar dispozitia din alin. 1 referitoare la savarsirea faptei prin orice mijloace. In consecinta, controlul de constitutionalitate exercitat in prezenta cauza se va limita la aceasta dispozitie legala.
    In opinia autorului exceptiei, sintagma "prin orice mijloace" cuprinsa in textul criticat este contrara prevederilor constitutionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la aparare, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor, coroborate cu art. 1 alin. (3) referitoare la Romania ca stat de drept, precum si ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie. In motivarea sustinerilor sale, autorul exceptiei arata ca afirmatiile facute de el in fata instantei, ca mijloc de aparare, au fost considerate calomnioase in baza sintagmei amintite, contrar prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la aparare. Totodata, el sustine ca sintagma mentionata conduce la o discriminare a partii care se apara singura in instanta, in comparatie cu avocatul care, in opinia sa, este aparat de raspundere pentru afirmatiile facute in fata instantei, potrivit dispozitiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, republicata. In fine, aceasta incoerenta a legislatiei este contrara, conchide autorul exceptiei, si prevederilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, referitoare la statul de drept.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Curtea retine ca sintagma "prin orice mijloace" din continutul incriminarii calomniei nu contravine nici unei prevederi constitutionale, deoarece afirmarea ori imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate cu privire la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar atrage asupra acesteia consecintele periculoase mentionate in text, constituie in toate cazurile infractiunea de calomnie. Afirmatia autorului exceptiei in sensul ca avocatul ar fi aparat de raspundere penala pentru calomnie este inexacta, asa incat nu poate fi vorba de vreo discriminare in sensul art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Este, totodata, nefondata critica pe care autorul exceptiei o face cu privire la incalcarea dreptului la aparare, prevazut de art. 24 din Constitutie, deoarece acest drept constitutional poate fi exercitat numai prin mijloace legale. Pe de alta parte, daca afirmatiile calomnioase au fost facute in apararea unui interes legitim, inculpatul se poate apara facand proba veritatii afirmatiilor sau imputarilor, iar proba veritatii constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.
    Criticile de neconstitutionalitate fiind neintemeiate, exceptia urmeaza sa fie respinsa.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal, exceptie ridicata de Sorin Barbulea in Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecatoriei Sectorului IV Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu