DECIZIE Nr. 258 din 5 decembrie 2000
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si
art. 207 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 194 din 18 aprilie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 205 si art. 207 din Codul penal, exceptie ridicata de
Sevastian Rapeanu in Dosarul nr. 6.691/2000 al Judecatoriei Sectorului 4
Bucuresti.
La apelul nominal raspund autorul exceptiei, prin avocat Virginia Vedinas,
precum si Mihail Balanescu.
Reprezentantul autorului exceptiei sustine ca prevederile art. 205 si art.
207 din Codul penal sunt neconstitutionale, invocand, pe de o parte, argumente
de ordin general, care, in esenta, vizeaza incalcarea prevederilor Legii
fundamentale in ansamblul sau, iar pe de alta parte, sustinand ca aceleasi
prevederi legale contravin dispozitiilor art. 29, 30 si 31 din Constitutie. De
asemenea, solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 207 din Codul penal, ca fiind contrare dispozitiilor cuprinse in art. 24,
29, 30 si 31 din Constitutie. In sprijinul acestor sustineri se invoca
jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, care,
referitor la proba veritatii, a statuat ca trebuie sa se faca diferenta intre
fapte si judecati de valoare, pentru ca numai faptele pot fi dovedite, iar nu
si judecatile de valoare. Se mai arata ca in cazul judecatilor de valoare proba
veritatii este imposibila, iar cererea administrarii acesteia afecteaza
continutul libertatii de opinie, care reprezinta un element al libertatii
garantate prin art. 29 din Constitutie si prin art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Mihail Balanescu solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca
fiind nefondata si arata ca este de acord cu punctele de vedere exprimate de
presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca atat din incheierea de
sesizare, cat si din cererea formulata in sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate rezulta ca in motivarea acesteia s-a invocat incalcarea
numai a dispozitiilor art. 29 si 30 din Constitutie, iar in fata Curtii
Constitutionale autorul exceptiei a extins motivele de neconstitutionalitate,
sustinand ca prevederile legale atacate contravin si dispozitiilor art. 24 si
31 din Constitutie, ceea ce este inadmisibil. De aceea reprezentantul
Ministerului Public se refera numai la criticile de neconstitutionalitate ce
vizeaza incalcarea dispozitiilor art. 29 si 30 din Constitutie, solicitand
respingerea exceptiei ca fiind neintemeiata, astfel cum s-a statuat prin
Decizia Curtii Constitutionale nr. 134 din 6 iulie 2000.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 iulie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 6.691/2000,
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si ale art. 207 din Codul
penal, exceptie ridicata de Sevastian Rapeanu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
prevederile art. 205 din Codul penal incalca dispozitiile constitutionale
cuprinse in art. 29, referitoare la libertatea constiintei, si in art. 30,
referitoare la libertatea de exprimare, precum si pe cele ale documentelor
internationale referitoare la libertatea de exprimare, documente ratificate de
Romania, care, potrivit art. 11 alin. (2) din Constitutie, fac parte din
dreptul intern. Se mai sustine ca aceasta infractiune este mentinuta in tarile
unde exista "o democratie constitutionala puternica, o protectie autentica
a libertatii presei, astfel incat raspunderea pentru aceasta infractiune este
granituita de respectarea unor valori constitutionale traditionale, puternice
si eficiente, iar atunci cand sunt totusi gasiti vinovati pe o anumita
chestiune, pedeapsa penala se concretizeaza in amenzi nesemnificative". In
Statele Unite ale Americii, precum si in alte state formularea de opinii sau
judecati de valoare la adresa unei persoane nu este calificata ca infractiune
de insulta. Se mai sustine ca in practica sa jurisdictionala Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat ca libertatea de exprimare protejeaza si acele
idei care "socheaza, ofenseaza, deranjeaza, pentru ca acestea sunt
cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu
exista societate democratica". In ceea ce priveste dispozitiile art. 207
din Codul penal, considera ca acestea contravin prevederilor art. 29 si 30 din
Constitutie, pentru ca "proba veritatii se aplica, in egala masura, si
faptelor (calomnie) si opiniilor, judecatilor de valoare (insulta). Curtea
Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod constant ca trebuie sa se faca
diferente intre fapte si judecati de valoare", deoarece faptele pot fi
dovedite, spre deosebire de judecatile de valoare, in privinta carora este
imposibila proba veritatii. Cererea administrarii probei veritatii afecteaza
continutul libertatii de opinie, care reprezinta un element al libertatii
garantate de art. 29 din Constitutie. Se mai precizeaza ca art. 207 din Codul
penal, care ocroteste doar interesul legitim, contravine dispozitiilor art. 29
din Constitutie, text "care face vorbire, in egala masura, atat de
interesul public, cat si de cel privat".
Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca
exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata sub toate aspectele.
Astfel, in ceea ce priveste contrarietatea dispozitiilor art. 205 din Codul
penal cu prevederile art. 30 din Constitutie, se arata ca in interpretarea
acestui din urma articol trebuie sa se tina seama si de alin. (6), care prevede
ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea sau viata
particulara a persoanei si nici propria sa imagine. Demnitatea persoanei fiind
o valoare suprema, garantata de Constitutie, este normal ca lezarea ei prin
fapte insultatoare sau calomnioase sa fie sanctionata prin incriminarea acelor
fapte ca infractiuni. Modalitatea de sanctionare ramane la aprecierea
legiuitorului, iar legea penala in vigoare sanctioneaza infractiunile de
insulta si de calomnie cu inchisoare sau cu amenda. Dispozitiile art. 205 din
Codul penal sanctioneaza, in mod justificat, acele exprimari care aduc atingere
onoarei, reputatiei sau vietii particulare a persoanei, fara a aduce vreo
ingradire libertatii de gandire si de opinie. Aceste dispozitii nu sunt
contrare prevederilor din documentele internationale referitoare la drepturile
omului, deoarece dispozitiile art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului prevad ca "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata
personala, in familia sa, in domiciliul lui sau in corespondenta sa, nici la
atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la
protectia legii impotriva unor asemenea atingeri".
Cu privire la dispozitiile art. 207 din Codul penal, instanta arata ca
afirmatia autorului exceptiei, in sensul ca, potrivit acestor dispozitii, se
ocroteste numai interesul legitim, desi interesul poate fi public sau privat,
nu este intemeiata, deoarece legea nu face nici o distinctie sub acest aspect.
Nu este justificata nici afirmatia ca proba veritatii se refera la judecati de
valoare, in privinta carora aceasta este imposibila, deoarece legea se refera
la fapte, afirmatii sau imputari de fapte determinate, care pot fi dovedite.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
dispozitiile art. 205 si ale art. 207 din Codul penal sunt constitutionale,
exceptia de neconstitutionalitate urmand sa fie respinsa ca neintemeiata.
Astfel se arata ca dispozitiile art. 205 din Codul penal sunt in concordanta cu
prevederile Constitutiei, deoarece prin incriminarea faptei de vatamare a
dreptului persoanei la onoare si reputatie legiuitorul intelege sa acorde
protectie persoanelor care sunt expuse unor manifestari contrare legii,
indiferent de forma si de modalitatea in care se realizeaza. In ceea ce
priveste libertatea de gandire si de exprimare, se arata ca prevederile
constitutionale ale art. 29 si 30 trebuie interpretate in corelatie cu art. 30
alin. (6), care precizeaza ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia
demnitatea si nici dreptul la propria imagine. Legea impune anumite limite in
comportamentul si exprimarea indivizilor, care sa asigure demnitatea
cetatenilor, asa cum rezulta si din prevederile art. 1 alin. (3) din
Constitutie. De aceea art. 49 alin. (1) din Constitutie instituie restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, pentru apararea unor valori,
printre care se numara morala publica, drepturile si libertatile cetatenilor.
De asemenea, in art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului se
precizeaza ca nimeni nu va fi supus unor imixtiuni arbitrare in viata sa
particulara, nici unor atingeri aduse onoarei sau reputatiei sale. Se mai arata
ca nu sunt intemeiate nici criticile aduse art. 207 din Codul penal, in sensul
ca acest text legal ocroteste doar interesul legitim si ca ar contrazice textul
constitutional, care se refera atat la interesul public, cat si la cel privat,
si aceasta intrucat legea nu face distinctie, proba veritatii putandu-se face
si pentru un interes public. Proba veritatii priveste fapte, iar nu judecati de
valoare. Libertatea de exprimare se exercita in anumite limite si cu restrictii
sau sanctiuni impuse de lege pentru protectia reputatiei sau a drepturilor
altuia, asa cum se prevede si in art. 10 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile art. 205 din Codul penal
sunt in concordanta cu dispozitiile art. 29 si 30 din Constitutie, deoarece
"libertatea constiintei, conform art. 29 alin. (2), trebuie sa se
manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc, iar libertatea de
exprimare - se prevede in art. 30 alin. (6) - nu poate prejudicia demnitatea,
onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria
imagine". De asemenea, dispozitiile criticate sunt in concordanta cu
prevederile art. 54 din Constitutie, potrivit carora drepturile si libertatile
fundamentale, inclusiv libertatea constiintei si libertatea de exprimare,
trebuie sa fie exercitate cu "buna-credinta", fara a fi incalcate
drepturile si libertatile celorlalti. In acest sens este mentionata Decizia
Curtii Constitutionale nr. 200 din 25 noiembrie 1999. Cu privire la
dispozitiile art. 207 din Codul penal, se apreciaza ca ele pot "constitui
un instrument pentru a se realiza un echilibru intre drepturile si libertatile
constitutionale, pe de o parte, si limitele aduse acestora prin Constitutie si
indatoririle fundamentale, pe de alta parte". De aceea exercitarea
libertatii constiintei si a libertatii de exprimare, cu respectarea
prevederilor art. 29 alin. (2), ale art. 30 alin. (6) si ale art. 54 din
Constitutie, poate sa reprezinte un interes legitim, in sensul art. 207 din
Codul penal.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
205 si ale art. 207 din Codul penal, care au urmatorul cuprins:
Art. 205
"Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte,
prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, se
pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
Aceeasi pedeapsa se aplica si in cazul cand se atribuie unei persoane un
defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui
relevate.
Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei
vatamate.
Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.";
Art. 207
"Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca
afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim.
Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea
de insulta sau calomnie."
Curtea observa ca din actul de sesizare a Curtii, precum si din cererea
formulata de autorul exceptiei, in vederea sustinerii acesteia, rezulta ca
dispozitiile supuse controlului de constitutionalitate sunt criticate ca fiind
contrare prevederilor art. 29 si 30 din Legea fundamentala, precum si
prevederilor art. 10 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale. Pe de alta parte, cu ocazia dezbaterii exceptiei in
fata Curtii Constitutionale avocatul autorului exceptiei a mai sustinut ca sunt
incalcate si dispozitiile constitutionale ale art. 24 referitoare la dreptul la
aparare, precum si cele ale art. 31 referitoare la dreptul la informatie. Sub
acest aspect Curtea retine ca este competenta sa exercite controlul de
constitutionalitate numai in limitele sesizarii. Altminteri s-ar proceda la
solutionare fara sa se fi dat curs normelor procedurale imperative referitoare
la exprimarea opiniei de catre instanta de judecata, la contradictorialitatea dezbaterilor
exceptiei in fata aceleiasi instante, la exprimarea punctelor de vedere de
catre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si de catre Guvern. Prin
urmare, este inadmisibila invocarea unor noi aspecte de neconstitutionalitate
direct in fata Curtii, pentru ca aceasta ar determina realizarea unui control
de constitutionalitate din oficiu. De aceea, in speta, Curtea exercita
controlul de constitutionalitate numai prin raportare la dispozitiile art. 29
si 30 din Constitutie, precum si la dispozitiile art. 10 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Pentru solutionarea exceptiei Curtea retine ca insulta si calomnia sunt
infractiuni contra demnitatii, iar demnitatea omului este prevazuta, in art. 1
alin. (3) din Constitutie, printre valorile supreme, garantate de Legea
fundamentala. Potrivit acestor prevederi constitutionale "Romania este
stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si
libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si
pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate". Aceasta
garantare a demnitatii omului se infaptuieste si prin incriminarea si
sanctionarea penala a faptelor prin care se aduce atingere demnitatii. Apararea
demnitatii omului prin mijloace de drept penal este conditionata de existenta
drepturilor si libertatilor altora. De aceea s-a prevazut ca, in masura in care
fapta insultatoare sau calomnioasa a fost savarsita pentru apararea unui
interes legitim, nu constituie infractiune, daca s-a afirmat sau s-a imputat o
fapta adevarata. Proba veritatii este admisibila insa daca fapta s-a savarsit
in apararea unui interes legitim, public sau privat, deoarece fara un astfel de
interes atingerea adusa demnitatii, chiar prin afirmatii sau imputari
adevarate, nu este ingaduita, atata vreme cat legea se refera la fapte. De
aceea critica referitoare la proba judecatilor de valoare este lipsita de
continut.
Curtea Constitutionala constata ca in aprecierea constitutionalitatii
prevederilor art. 205 si ale art. 207 din Codul penal autorul exceptiei ignora
acele prevederi din Constitutie si din conventiile internationale care
limiteaza exercitiul libertatii de gandire si de exprimare. Se ignora astfel
prevederile: art. 29 alin. (2) din Constitutie, in sensul carora libertatea
constiintei "[...] trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si
respect reciproc"; art. 30 alin. (6) din Constitutie, potrivit carora
"Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata
particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine"; art. 10 pct.
2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, potrivit carora exercitarea libertatii de exprimare poate fi
restransa in vederea protectiei, intre altele, a reputatiei sau a drepturilor
altora; art. 54 din Constitutie, in sensul carora exercitarea drepturilor si a
libertatilor trebuie sa se realizeze cu buna-credinta, fara sa se incalce
drepturile si libertatile celorlalti.
De altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat in acest sens, statuand
ca dispozitiile art. 205 si ale art. 207 din Codul penal sunt constitutionale
(de exemplu, prin Decizia nr. 200 din 25 noiembrie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 8 februarie 2000, precum si prin
Decizia nr. 134 din 6 iulie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 393 din 23 august 2000).
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
practicii Curtii, solutia si considerentele acelor decizii raman valabile si in
cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art.
207 din Codul penal, ridicata de Sevastian Rapeanu in Dosarul nr. 6.691/2000 al
Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 decembrie 2000.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent sef,
Claudia Miu