DECIZIE Nr.
253 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 3 si 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal,
excepţie ridicată de Oana Codruţa Burghelea şi Valeriu Gabriel Burghelea în
Dosarul nr. 978/44/2006 şi de Vasile Cristian Constantin în Dosarul nr.
3.514/44/2006 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei, Vasile Cristian Constantin, a depus
la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în
vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acordării unui nou termen de judecată.
Curtea, deliberand, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă,
respinge cererea formulată, deoarece de la data emiterii încheierii de sesizare
a instanţei de contencios constituţional, respectiv 15 ianuarie 2007, şi pană în prezent autorul excepţiei a avut la
dispoziţie un interval de timp suficient de mare pentru a întreprinde
demersurile necesare în vederea angajării unui apărător.
Curtea, avand în vedere că
excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.347/D/2006 şi
nr. 113D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema
conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public, avand în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă,
nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 113D/2007 la Dosarul nr. 2.347D/2006, care este
primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 13
noiembrie 2006 şi 15 ianuarie 2007, pronunţate în dosarele nr. 978/44/2006 şi
nr. 3.514/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 215
alin. 3 şi 4 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Oana Codruţa Burghelea, Valeriu Gabriel Burghelea şi Vasile Cristian
Constantin.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 45 referitoare la Libertatea
economică, ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la obligaţia statului
de a asigura libertatea comerţului, ale art. 11 referitoare la Dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, precum
şi ale art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Interzicerea
privării de libertate pentru datorii.
In acest sens se arată că prin textele de lege
criticate se sancţionează penal o eroare contractuală ori neîndeplinirea unei obligaţii
contractuale. Această împrejurare este de natură să contravină prevederilor
constituţionale invocate, cu atat mai mult cu cat art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale statuează cu privire
la imposibilitatea aplicării unor sancţiuni penale privative de libertate în
materia obligaţiilor contractuale.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece scopul incriminării infracţiunii de înşelăciune este acela de a-i
proteja pe cei care îşi exercită cu bună-credinţă drepturile contractuale, iar
modalitatea de incriminare exclude posibilitatea confundării ei cu o simplă
neexecutare a obligaţiilor contractuale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece infracţiunea
de înşelăciune este o faptă gravă contra patrimoniului, care nu trebuie
confundată cu neexecutarea unei obligaţii contractuale civile.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere emise de Guvern şi de Avocatul Poporului,
rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal - Înşelăciunea,
care au următorul conţinut:
„Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane
cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvarşită în aşa fel încat, fără această eroare, cel înşelat
nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile
acolo arătate.
Emiterea unui cec asupra unei instituţii de credit
sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau
acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage, după emitere, provizia, în
totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. 1, dacă s-a pricinuit o
pagubă posesorului cecului, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alin.
2."
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 215 alin. 3 şi 4
din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi
convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel,
prin Decizia nr. 474 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006,
Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece pană în prezent nu au
intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei
jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 215 alin. 3 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Oana
Codruţa Burghelea şi Valeriu Gabriel Burghelea în Dosarul nr. 978/44/2006 şi de
Vasile Cristian Constantin în Dosarul nr. 3.514/44/2006 ale Curţii de Apel
Galaţi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru