Decizia Nr.252 din 07.04.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 397 din 05 iunie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Dinescu Constantinescu în Dosarul nr. 24.188/3/2011* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.214D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, părţile Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor au depus puncte de vedere prin care argumentează şi solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a pune concluzii asupra excepţiei. Acesta solicită respingerea, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, în speţă fiind incidentă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014. Totodată, arată că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 32 din aceeaşi lege este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 395 din 3 iulie 2014, paragraful 33.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Sentinţa civilă nr. 4.250 din 6 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 24.188/3/2011*, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Dinescu Constantinescu într-o cauză având ca obiect - în urma formulării, la data de 17 mai 2013, a cererii modificatoare a obiectului acţiunii de chemare în judecată - obligarea pârâţilor Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să desemneze un evaluator şi să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că efectele aplicării textelor de lege criticate inclusiv cauzelor aflate pe rolul instanţelor şi chiar celor deja soluţionate de acestea la data intrării în vigoare a legii constau fie în încetarea procesului aflat pe rol şi reluarea procedurii administrative, fie în suspendarea cauzei pe un termen de circa 3 ani, până la verificarea dosarului de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobiliară sau chiar în invalidarea dreptului stabilit anterior în instanţă, ceea ce generează, în esenţă, depăşirea oricărui termen rezonabil de soluţionare a unei cauze, nesocotirea independenţei justiţiei şi încălcarea dreptului de proprietate.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, aplicarea acestora şi cauzelor aflate pe rolul instanţelor reprezentând expresia principiului tempus regit actum.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actului de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) şi art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând motivarea excepţiei, raportat la circumstanţele litigiului, Curtea reţine ca obiect al excepţiei prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 17 alin. (1) lit. a): „(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:a)validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.“

– Art. 32 alin. (1): „(1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii sale.“13. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate normele constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 46 - Dreptul la moştenire (sub aspectul dreptului de proprietate) şi art. 124 - Înfăptuirea justiţiei. Se susţine, de asemenea, încălcarea art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, precum şi a art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prin cererea de chemare în judecată, formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, autorul excepţiei a solicitat în instanţă obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor la analiza dosarului de despăgubire şi emiterea, în final, a titlului de despăgubire. Potrivit sentinţei prin care Curtea Constituţională a fost sesizată, dosarul de despăgubire se afla, la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în etapa analizării de către Secretariatul Comisiei, autoritatea pârâtă solicitând reclamantului, în completarea dosarului, acte doveditoare ale legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. În aceeaşi sentinţă se menţionează că autorul excepţiei nu este beneficiarul unei hotărâri judecătoreşti anterioare, definitive şi irevocabile, prin care să i se fi stabilit o anumită sumă de bani cuvenită cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.15. În schimb, autorul excepţiei este destinatarul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (din 2008) prin care primarul municipiului Bucureşti a fost obligat să emită o dispoziţie cu propunerea de acordare a despăgubirilor în echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură, fiind respinsă, totodată, cererea acestuia în ce priveşte construcţiile (parte a imobilului notificat). Hotărârea judecătorească a fost executată prin emiterea, în 2010, a dispoziţiei primarului municipiului Bucureşti, ulterior constituindu-se, pe rolul Comisiei Centrale, dosarul de despăgubire aferent acestei dispoziţii. În cursul derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire, autoritatea competentă a procedat la analiza legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, solicitând acte doveditoare în acest sens atât reclamantei, cât şi primarului municipiului Bucureşti. Autorul excepţiei a formulat, în 2011, prezenta acţiune prin care a solicitat soluţionarea dosarului său, autorităţile pârâte invocând, în întâmpinare, prevederile Legii nr. 165/2013. Curtea Constituţională a fost sesizată prin hotărârea (supusă recursului) de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii judiciare, instanţa considerând că dosarul se află încă în lucru în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi că întârzierea în soluţionarea dosarului nu se datorează autorităţii pârâte, ci primarului municipiului Bucureşti şi chiar reclamantului, care nu au trimis actele doveditoare solicitate pentru verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.16. Criticile de neconstituţionalitate formulate în susţinerea excepţiei vizează tocmai aplicarea retroactivă, adică asupra cauzelor deja aflate pe rolul instanţelor sau chiar asupra celor deja soluţionate de acestea la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, a textelor de lege atacate, referitoare, în esenţă, la atribuţia Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.17. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, raportat la circumstanţele specifice litigiului, Curtea Constituţională constată că în cauză este incidentă Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, prin care a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Aceasta deoarece, aşa cum s-a arătat mai sus, faţă de autorul excepţiei s-a stabilit în mod definitiv şi irevocabil, prin hotărâre judecătorească pronunţată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, calitatea sa de persoană îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent, sens în care entitatea învestită de lege (primarul municipiului Bucureşti) şi-a executat obligaţia de a emite dispoziţie conţinând propunerea de acordare de despăgubiri. Desigur că, în cazul de faţă, instanţa judecătorească nu s-a putut pronunţa şi asupra întinderii dreptului de proprietate, aşa cum se arată în Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, în sensul stabilirii unui cuantum bănesc, deoarece nu avea această competenţă, operaţiunea de evaluare fiind de natură administrativă şi aparţinând Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, învestită legal prin dispoziţia primarului municipiului Bucureşti cu soluţionarea dosarului de despăgubire. Ceea ce este definitiv şi irevocabil tranşat în situaţia de faţă, prin hotărâre judecătorească, este dreptul persoanei de a primi despăgubiri în echivalent pentru terenul parte a imobilului notificat, astfel că această operaţiune nu poate fi reluată de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, fără a fi încălcată Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014.18. Întrucât decizia amintită a fost publicată la o dată ulterioară invocării excepţiei, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. 19. Deşi în cauza de faţă Curtea va pronunţa o atare soluţie, se impune precizarea că, în temeiul deciziei de admitere mai sus menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă actual, după caz, dacă litigiul a fost definitiv soluţionat în timp ce excepţia de neconstituţionalitate se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale, deoarece aceasta a fost ridicată anterior publicării Deciziei nr. 686 din 26 noiembrie 2014 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015. În consecinţă, soluţia procedurală în cauza de faţă nu împiedică, ci, din contră, dă posibilitatea valorificării deciziei de admitere menţionate în condiţiile arătate (a se vedea, în acest sens, mutatis mutandis, şi Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18).20. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă, în prealabil, incidenţa de principiu a acestora în cauză, având în vedere că este posibil ca, în cadrul procedurii de evaluare a despăgubirilor cuvenite, să se ivească necesitatea unor lămuriri suplimentare, cu excepţia celor referitoare la calitatea autorului excepţiei de persoană îndreptăţită la despăgubiri prin echivalent, astfel cum s-a precizat la paragraful 17. Aşa fiind, Curtea constată că, pe fondul excepţiei, aceasta este neîntemeiată. Instituirea, în cadrul procedurii administrative, a unui termen de decădere (iniţial de 90 de zile, prelungit ulterior la 120 de zile) în care persoanele care se consideră îndreptăţite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entităţile învestite de lege, urmăreşte lămurirea unor aspecte de care depinde soluţionarea justă a dosarului, fără a fi de natură a tergiversa în mod excesiv tranşarea sa. Termenul este rezonabil, având în vedere scopul său, iar reglementarea criticată este însoţită de anumite garanţii împotriva abuzului autorităţii de a nu răspunde la timp. Astfel, potrivit art. 32 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, „Instituţiile deţinătoare au obligaţia de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate“, iar în temeiul art. 36 lit. h) coroborat cu art. 37 din acelaşi act normativ, „nerespectarea termenelor prevăzute de prezenta lege“ constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei. De altfel, în acelaşi sens Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de pildă prin Decizia nr. 302 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, sau Decizia nr. 691 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2015.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Niculae Dinescu Constantinescu în Dosarul nr. 24.188/3/2011* al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a (fostă a IX-a) contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi