DECIZIE Nr. 25 din 22 ianuarie 2003
cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin.
(1) teza a doua, art. 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor,
adoptata de Camera Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 9 decembrie
2002
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 73 din 5 februarie 2003
Curtea Constitutionala a fost sesizata, in temeiul dispozitiilor art. 144
lit. a) din Constitutie, la data de 16 decembrie 2002, de 54 de deputati
apartinand grupurilor parlamentare ale Partidului National Liberal si
Partidului Democrat, in vederea declansarii controlului de constitutionalitate
a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 8, art. 30
si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptata de Camera Deputatilor
si de Senat in sedinta comuna din 9 decembrie 2002.
Potrivit tabelului cuprinzand semnaturile autorilor sesizarii de
neconstitutionalitate, cei 54 de deputati sunt urmatorii: Marin Anton, George
Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor
Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe,
Titu-Niculae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin
Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu,
Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu Tariceanu,
Vasile Predica, Dan Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel
Stirbet, Valeriu Stoica, Radu Stroe, Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe
Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran,
Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria
Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Gheorghe-Liviu
Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan
Onisei, Alexandru Peres, Stefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu,
Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader si Adriean Videanu.
Sesizarea a fost trimisa Curtii Constitutionale cu Adresa nr. 51/661 din 16
decembrie 2002 a Secretariatului General al Camerei Deputatilor si a fost
inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 5.181 din 17 decembrie 2002,
formand obiectul Dosarului nr. 532A/2002.
Prin sesizare se solicita Curtii Constitutionale sa se pronunte asupra
constitutionalitatii prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a
doua, art. 8, 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor. In sesizare sunt
formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate a dispozitiilor de lege
mentionate mai sus:
Referitor la art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, potrivit caruia
organizatiile sindicale sunt constituite in scopul apararii drepturilor
prevazute in legislatia nationala, pactele, tratatele si conventiile
internationale la care Romania este parte, precum si in contractele colective
de munca si promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale
si sportive ale membrilor acestora, se sustine ca textul excede dispozitiilor
constitutionale care limiteaza atributiile sindicatelor exclusiv la drepturile
si interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor organizatiilor
sindicale. In felul acesta se incalca Constitutia, care stabileste drepturile
fundamentale, dintre care unele, si anume dreptul la viata si la integritate
fizica, dreptul la informatie, dreptul la invatatura, dreptul la vot, dreptul
de a fi ales, dreptul la mostenire, sunt drepturi civile si politice ce nu pot
face obiectul apararii lor de catre sindicate. Daca se admite ca organizatiile
sindicale pot apara si drepturile politice, se incalca si art. 10 din Conventia
nr. 87/1948 a Organizatiei Internationale a Muncii privind libertatea sindicala
si protectia dreptului sindical, ratificata de Romania prin Decretul nr.
213/1957, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 4 din 18 ianuarie 1958,
precum si art. 1 din Legea patronatelor nr. 356/2001, prin care se consacra
caracterul apolitic al sindicatelor. Se mai arata ca inexistenta unei prevederi
exprese, in acest sens, in Legea sindicatelor poate conduce la legitimarea
sindicatelor ca partide politice, ceea ce este inadmisibil si in raport cu
practica Comitetului pentru libertate sindicala al Biroului International al
Muncii, practica din care se mentioneaza raportul 291 al Comitetului, Cazul nr.
1.699, paragraful 544, raportul 270 al Comitetului, Cazul 1.550 si
jurisprudenta Comitetului 1985, paragraful 355.
Referitor la dispozitiile art. 2 alin. (1), potrivit carora numai
persoanele incadrate in munca si functionarii publici au dreptul sa constituie
organizatii sindicale, iar persoanele care exercita o meserie sau o profesie
independenta, membrii cooperatori, agricultorii si persoanele in curs de
calificare au dreptul doar sa adere la organizatia sindicala, se sustine ca
sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 37 alin. (1) care
garanteaza asocierea libera in sindicate a tuturor cetatenilor si ale art. 49
privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. In
acelasi sens se invoca prevederile Conventiei Organizatiei Internationale a
Muncii, in conformitate cu care sindicatele sunt organizatii ale lucratorilor
si nu numai ale persoanelor incadrate in munca si functionarilor publici.
Referitor la dispozitiile art. 8 din Legea sindicatelor, se sustine ca sunt
neconstitutionale, deoarece, prin redactarea formulata de Camerele reunite, se
creeaza posibilitatea ca "aceleasi persoane sa reprezinte atat sindicatul,
cat si autoritatea publica in negocierile privind drepturile specifice",
adica o "interferenta intre functia executiva, cea legislativa si cea de
lider de sindicat", incalcandu-se in felul acesta prevederile art. 9 din
Constitutie.
Referitor la dispozitiile art. 30 din lege, se considera "ca obligarea
prin lege a angajatorului de a invita reprezentanti ai sindicatelor la
consiliile de administratie, de a le furniza informatii in legatura cu
constituirea si folosirea fondurilor, cat si obligarea comunicarii in scris a hotararilor
consiliului de administratie incalca flagrant dreptul angajatorului de a-si
conduce propriile afaceri", precum si art. 134 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, care consacra protectia concurentei loiale. De asemenea, se
considera ca acest text incalca si dispozitiile constitutionale ale art. 41
alin. (2), referitor la ocrotirea in mod egal, prin lege, a proprietatii
private, indiferent de proprietar, precum si ale art. 135 alin. (1) si (6)
privitor la ocrotirea si inviolabilitatea proprietatii private.
Cat priveste dispozitiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care
consacra posibilitatea sanctionarii contraventionale a angajatorului pentru
nerespectarea dispozitiilor art. 30 alin. (1) din aceeasi lege, autorii
sesizarii sustin ca acestea "confirma intentia clara a legiuitorului de a
da si ocroti posibilitatea altor persoane de a se imixtiona in modul de
administrare a proprietatii", ceea ce contravine art. 41 alin. (2) si art.
135 alin. (1) si (6) din Constitutie. In sensul acestor sustineri se invoca
art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, care consacra libertatea de intrunire si asociere a persoanelor
pentru apararea intereselor acestora, dar "nu garanteaza sindicatelor si
nici membrilor lor dreptul de a fi consultate de catre stat".
In conformitate cu dispozitiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
sesizarea de neconstitutionalitate a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a prezenta, in scris, punctele
lor de vedere.
Presedintele Camerei Deputatilor a transmis punctul sau de vedere cu Adresa
nr. 51/1.254/RG din 9 ianuarie 2003, in sensul ca sesizarea este nefondata.
Referitor la critica de neconstitutionalitate avand ca obiect art. 1 alin.
(1) din Legea sindicatelor, punctul de vedere al presedintelui Camerei
Deputatilor se intemeiaza pe urmatoarele considerente:
Conform art. 9 din Constitutia Romaniei, "Sindicatele se constituie si
isi desfasoara activitatea potrivit cu statutele lor, in conditiile legii. Ele
contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale,
economice si sociale ale salariatilor".
Din analiza textului constitutional apare ca evident faptul ca sindicatele
nu sunt obligate sa apere doar drepturile si interesele prevazute de legislatia
nationala. Mai mult, conform art. 11 alin. (2) din Constitutie, avand in vedere
faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern,
sindicatele trebuie sa apere drepturile si interesele ce rezulta din legislatia
nationala, dar si pe cele ce rezulta din tratatele internationale ratificate de
autoritatea legiuitoare.
In raport cu cele precizate, art. 9 din Constitutie statueaza generic
contributia sindicatelor la apararea drepturilor si promovarea intereselor
profesionale, economice si sociale ale salariatilor, nedistingand dupa cum
acestea provin din legislatia nationala sau din legislatia internationala,
ratificata de Romania.
In ceea ce priveste sustinerea autorilor sesizarii, conform careia lipsa
prevederii exprese a caracterului apolitic al sindicatelor in cadrul art. 1 din
Legea sindicatelor conduce la incalcarea art. 9 din Constitutie si a conventiei
mentionate, se remarca faptul ca textul constitutional nu prevede expres
caracterul politic sau apolitic al sindicatelor, ca atare, nu este incalcat
acest articol. Totodata la alin. (2) al art. 1 din Legea sindicatelor se
prevede faptul ca organizatiile sindicale sunt independente fata de partidele
politice, ceea ce inseamna asigurarea autonomiei acestora, inlaturarea oricaror
subordonari politice si a oricarei ingerinte. Textul de lege si principiul ce
deriva din el se refera la organizatiile sindicale si nu la membrii acestora.
Legiuitorul nu a considerat necesara includerea expresa a caracterului
apolitic al sindicatului, din moment ce acesta apara drepturi si promoveaza
interese concrete, individualizate in cuprinsul art. 1 alin. (1).
In legatura cu art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948, adoptata de
Organizatia Internationala a Muncii, invocat in motivarea sesizarii, se retine
ca potrivit acestui text termenul organizatie inseamna orice organizatie de
muncitori si patroni avand drept scop sa promoveze si sa apere interesele
muncitorilor sau ale patronilor. Din conventie nu rezulta, asadar, nici
obligativitatea caracterului apolitic expres prevazut al unui sindicat si nici
categoria de interese aparate si promovate de acesta, astfel incat conventia
ratificata de Romania este pe deplin respectata.
Cu referire la critica privind neconstitutionalitatea art. 2 alin. (1) din
Legea sindicatelor presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca aceasta este
neintemeiata, deoarece sindicatul este creat sa apere drepturile angajatilor.
El ia nastere tocmai in vederea negocierii in fata patronilor a contractului
colectiv de munca prin care sindicatul poate sa promoveze interesele celor pe
care-i reprezinta, deci interesele salariatilor. Din legislatia muncii rezulta
ca necesara indeplinirea calitatii de salariat in vederea constituirii
sindicatului, intrucat, potrivit art. 7 din noul Cod al muncii, salariatii si
angajatorii se pot asocia liber pentru apararea drepturilor si promovarea
intereselor lor profesionale, economice si sociale, iar potrivit art. 218 din
acelasi cod, sindicatele participa prin reprezentantii proprii, in conditiile
legii, la negocierea si incheierea contractelor colective de munca, la
tratative sau acorduri cu autoritatile publice si cu patronatele, precum si in
structurile specifice dialogului social.
Ca atare, cat timp nu exista, pe de o parte, angajator, iar pe de alta
parte, salariat si intre cele doua parti, raporturi de munca oficiale, nu se
poate discuta de o negociere a contractului colectiv de munca, de tratative cu
autoritatile publice si cu patronatele sau de o participare in structurile de
dialog social.
In ceea ce priveste sustinerea autorilor sesizarii in sensul ca, potrivit
conventiilor Organizatiei Internationale a Muncii, sindicatele sunt organizatii
ale lucratorilor, iar restrangerea posibilitatii de constituire de organizatii
sindicale doar la calitatea de salariat sau functionar public contravine art.
37 alin. (1) si art. 49 din Constitutie, nici aceasta afirmatie nu poate fi
acceptata. Potrivit art. 2 din Conventia Organizatiei Internationale a Muncii
nr. 87/1948, muncitorii si patronii, fara nici o deosebire, au dreptul, fara
autorizatie prealabila, sa constituie organizatii la alegerea lor, precum si sa
se afilieze la aceste organizatii, cu singura conditie de a se conforma statutelor
acestora din urma, asadar singura categorie a persoanelor care pot sa
constituie organizatii sindicale ramane aceea a persoanelor aflate in raporturi
de munca cu un angajator, intrucat nici in conventie nu apare termenul de
lucrator, ci acela de muncitor raportat la un patron. Ca atare, trebuie sa
existe un raport de munca intre patron si muncitor sau, in termenii folositi in
legislatia noastra, intre angajator si salariat.
In ceea ce priveste critica referitoare la art. 8 alin. (2) din Legea
sindicatelor, se considera ca, intrucat prevederea contestata nu se regaseste
in Legea sindicatelor, aceasta nu poate forma obiectul sesizarii.
Cu referire la critica formulata in legatura cu dispozitiile art. 30 din
lege, se arata ca obligatiile prevazute in sarcina angajatorului trebuie
privite ca obligatii esentiale pentru asigurarea dreptului la munca al
salariatilor si solidarizarea acestora cu angajatorul in scopul realizarii
efortului colectiv necesar valorificarii capitalului. Se mai arata ca folosirea
fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, protectiei
muncii si utilitatilor sociale se concretizeaza in rezultatele financiare
descrise in bilantul contabil care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei,
neavand caracter secret si neputand prejudicia compania. Pentru aceste
considerente se apreciaza ca art. 30 din Legea sindicatelor nu este contrar
prevederilor art. 41 alin. (2), art. 134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135
alin. (1) si (6) din Constitutie.
In sfarsit, se arata ca si critica de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor trebuie inlaturata, deoarece masura de
protectie instituita prin acest text are ca temei juridic asigurarea accesului
salariatilor la informatiile care sunt de interes public, iar transparenta
intre angajator si salariati este un fapt indispensabil pentru buna desfasurare
a activitatii unitatii. De altfel, se considera ca delegatii organizatiilor
sindicale participa in consiliile de administratie la discutarea problemelor ce
intra in sfera intereselor salariatilor, dar nu au drept de vot, ceea ce
inseamna ca intentia legiuitorului a fost de protejare a transparentei
decizionale si nu de a conferi acestora atributii ce contravin protectiei
proprietatii private, garantata in art. 41 alin. (1) din Constitutie. Aceste
argumente justifica si inlaturarea afirmatiilor privind incalcarea
dispozitiilor art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie. Critica dispozitiilor
art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, prin raportare la art. 11 paragraful 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, este, de asemenea, neintemeiata, intrucat sanctionarea
contraventiei prevazute de art. 51 lit. b) nu contravine dispozitiilor
referitoare la dreptul persoanei de a se constitui in sindicate si de a se
afilia la acestea.
Presedintele Senatului a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. I/991
din 20 ianuarie 2003, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este
neintemeiata, textele criticate fiind concordante cu Constitutia si cu
documentele internationale invocate.
Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/14.523/A.N. din 9
ianuarie 2003, in sensul ca sesizarea de neconstitutionalitate este
neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
Dispozitiile art. 1 din Legea sindicatelor nu aduc atingere art. 9 si 20
din Constitutie si nici art. 10 din Conventia nr. 87/1948 a Organizatiei
Internationale a Muncii. Art. 9 din Constitutie nu face nici o distinctie
atunci cand stabileste rolul sindicatelor de a contribui la apararea
drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale
salariatilor, dupa cum acestea sunt prevazute in legislatia nationala sau in
acte internationale, ratificate de Parlament, iar potrivit art. 10 din
conventie, care nu face nici un fel de referire la caracterul apolitic al
sindicatelor, termenul organizatie inseamna orice organizatie de muncitori si
patroni avand drept scop sa promoveze si sa apere interesele muncitorilor sau
ale patronilor.
Se considera ca art. 2 alin. (1) din Legea sindicatelor, care stabileste ca
numai persoanele incadrate in munca si functionarii publici au dreptul sa
constituie organizatii sindicale, iar celelalte persoane care exercita o
meserie sau o profesie independenta au dreptul doar sa adere la o organizatie
sindicala, este in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 37 si
49. Se arata in acest sens ca, potrivit art. 9 teza a doua din Constitutie,
statutul de salariat presupune existenta unor raporturi de munca intre
angajator si salariat, iar prin dispozitiile criticate legiuitorul a inteles sa
dea posibilitatea si celorlalte categorii de persoane, care nu se gasesc in
raporturi de munca, sa adere, fara nici o ingradire sau autorizare prealabila,
la o organizatie sindicala. Se mai arata ca, pe de alta parte, potrivit art. 37
din Constitutie, categoriile de persoane care pot constitui sindicate au
posibilitatea de a se organiza si in alte forme si tipuri de organizatii de
drept public. Cat priveste invocarea incalcarii Conventiei nr. 87/1948 a
Organizatiei Internationale a Muncii, care stabileste ca sindicatele sunt
organizatii ale lucratorilor si nu numai ale persoanelor incadrate in munca si
functionarilor publici, si, implicit, a incalcarii art. 49 din Constitutie, se
arata ca in conventie nu se mentioneaza categoria de lucrator, ci aceea de
muncitor alaturi de patron, ceea ce presupune existenta unui raport de munca pe
baza de contract.
In continuare se considera ca, intrucat art. 8 din Legea sindicatelor
cuprinde un singur alineat, critica autorilor sesizarii, referitoare la
eliminarea, in sedinta Camerelor reunite, a alin. (2) al acestui articol
"nu este de acceptat", in lipsa textului.
Cu privire la neconstitutionalitatea prevederilor art. 30 din Legea
sindicatelor, prin care legiuitorul a inteles sa stabileasca cadrul juridic
necesar organizatiilor sindicale pentru ca ele sa-si poata realiza scopul si
care, in opinia autorilor sesizarii, incalca art. 134 alin. (2) lit. a) si art.
135 alin. (1) si (6) din Constitutie, Guvernul considera ca acestea nu aduc
atingere textelor mentionate si, in plus, continutul lor concorda cu
reglementarile internationale in materie.
In sfarsit, in legatura cu critica de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, prin raportare la art. 41 alin. (2) si
art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, se considera ca aceasta este
neintemeiata, deoarece, "in masura in care in consiliile de administratie
se discuta probleme de interes profesional, economic, social, cultural si
sportiv, care tin de esenta organizatiilor sindicale", este necesara
invitarea delegatilor alesi ai organizatiei de a participa la lucrari, iar
instituirea contraventiei este o masura de protectie a salariatilor ce nu
contravine protectiei proprietatii private. De asemenea, se arata ca
sanctionarea contraventiei prevazute la art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor
nu este contrara nici art. 11 paragraful 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra libertatea de
intrunire pasnica si libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu
altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor
sale.
CURTEA,
examinand sesizarea de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin.
(1) teza a doua, art. 8, 30 si ale art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Curtea a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor
art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2, 12 si 17 din Legea nr.
47/1992, republicata, sa se pronunte asupra acestei sesizari de
neconstitutionalitate.
Obiectul sesizarii il constituie dispozitiile art. 1 alin. (1), art. 2
alin. (1), art. 8, 30 si in art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, al caror
continut este urmatorul:
- Art. 1: "(1) Sindicatele, denumite in continuare organizatii
sindicale, sunt constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in
legislatia nationala, in pactele, tratatele si conventiile internationale la
care Romania este parte, precum si in contractele colective de munca si
promovarii intereselor profesionale, economice, sociale, culturale si sportive
ale membrilor acestora.
(2) Organizatiile sindicale sunt independente fata de autoritatile publice,
de partidele politice si de patronate.";
- Art. 2 alin. (1): "Persoanele incadrate in munca si functionarii
publici au dreptul sa constituie organizatii sindicale si sa adere la acestea.
Persoanele care exercita potrivit legii o meserie sau o profesiune in mod
independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum si persoanele in curs de
calificare au dreptul, fara nici o ingradire sau autorizare prealabila, sa
adere la o organizatie sindicala.";
- Art. 8: "Pot fi alesi in organele de conducere membri ai
organizatiei sindicale care au capacitate de exercitiu deplina si nu executa
pedeapsa complementara a interzicerii dreptului de a ocupa o functie sau de a
exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru
savarsirea infractiunii.";
- Art. 30: "(1) Angajatorii au obligatia de a invita delegatii alesi
ai organizatiilor sindicale reprezentative sa participe in consiliile de
administratie la discutarea problemelor de interes profesional, economic,
social, cultural sau sportiv.
(2) In scopul apararii drepturilor si promovarii intereselor profesionale,
economice, sociale, culturale sau sportive ale membrilor, organizatiile
sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizatiile
acestora informatiile necesare pentru negocierea contractelor colective de
munca sau, dupa caz, pentru incheierea acordurilor privind raporturile de
serviciu, in conditiile legii, precum si cele privind constituirea si folosirea
fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, protectiei
muncii si utilitatilor sociale, asigurarilor si protectiei sociale.
(3) Hotararile consiliului de administratie sau ale altor organe asimilate
acestora, privitoare la probleme de interes profesional, economic, social,
cultural sau sportiv, vor fi comunicate in scris organizatiilor sindicale, in
termen de 48 de ore de la data desfasurarii sedintei.";
- Art. 51 lit. b): "incalcarea dispozitiilor art. 30 alin. (1), cu
amenda de la 20.000.000 lei la 50.000.000 lei."
In motivarea sesizarii de neconstitutionalitate se sustine ca aceste texte
de lege incalca dispozitiile art. 9, 20, 37, art. 41 alin. (2), art. 49, art.
134 alin. (2) lit. a) si ale art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, care au
urmatorul cuprins:
- Art. 9: "Sindicatele se constituie si isi desfasoara activitatea
potrivit cu statutele lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea
drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale
salariatilor.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia universala a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 37: "(1) Cetatenii se pot asocia liber in partide politice, in
sindicate si in alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizatiile care, prin scopurile ori prin activitatea
lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de
drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei sunt
neconstitutionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii
Constitutionale, avocatii poporului, magistratii, membrii activi ai armatei,
politistii si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege
organica.
(4) Asociatiile cu caracter secret sunt interzise.";
- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal
de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi
dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor
si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;";
- Art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea.
...........................................................................
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
De asemenea, autorii sesizarii invoca si incalcarea dispozitiilor art. 10
din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicala si protectia
dreptului sindical, adoptata de Organizatia Internationala a Muncii, ratificata
de Romania prin Decretul nr. 213/1957, precum si ale art. 11 pct. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
dispozitii avand urmatorul continut:
- Art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea sindicala si
protectia dreptului sindical: "In prezenta conventie, termenul de
<<organizatie>> inseamna orice organizatie a lucratorilor sau a
celor ce angajeaza care are drept scop sa promoveze si sa apere interesele
lucratorilor sau ale celor ce angajeaza.";
- Art. 11 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale: "Orice persoana are dreptul la libertatea de
intrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui
cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor
sale."
Examinand sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
In legatura cu critica privind neconstitutionalitatea art. 8 din lege ca
urmare a eliminarii, in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului, a
alin. (2) al acestui articol, Curtea Constitutionala nu este competenta sa se
pronunte. Potrivit art. 144 lit. a) din Constitutie, coroborat cu prevederile
art. 13 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, Curtea
se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea
acestora. Controlul constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea lor,
presupune controlul acestora in forma in care ele au fost adoptate de
Parlament, iar nu a unui text ce nu a fost adoptat si care, in realitate, nu
este un text de lege. Prin urmare, Curtea nu este competenta sa verifice, asa
cum se solicita in sesizare, constitutionalitatea unui text care nu a fost
adoptat de Parlament.
Curtea retine, de asemenea, ca, in realitate, criticile de
neconstitutionalitate referitoare la art. 1 din Legea sindicatelor vizeaza
prevederile alin. (1) al articolului, iar cele privind art. 2 din aceeasi lege
au in vedere dispozitiile alin. (2) teza a doua a textului. In consecinta, prin
prezenta decizie Curtea urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii
prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua, art. 30 si ale
art. 50 lit. b) din Legea sindicatelor.
I. Sesizarea vizeaza in primul rand dispozitiile art. 1 alin. (1) din Legea
sindicatelor, a caror neconstitutionalitate consta, potrivit opiniei autorilor,
in aceea ca extind scopul activitatii sindicatelor dincolo de limitele
prevazute de Constitutie si de Conventia nr. 87 din 1948 privind libertatea
sindicala si protectia dreptului sindical, adoptata de Organizatia
Internationala a Muncii. Astfel, in timp ce prin art. 9 din Constitutie si prin
art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948, activitatea sindicala este limitata la
apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si
sociale ale salariatilor, prin art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor, scopul
pentru care sunt constituite aceste organizatii este extins si la drepturi de
alta natura, cum ar fi: dreptul la viata si la integritate fizica si psihica,
dreptul la informatie, dreptul la invatatura, dreptul de vot, dreptul de a fi
ales, dreptul la mostenire, altfel spus, drepturi civile si politice ce nu pot
face obiectul apararii lor de catre sindicate. Se considera ca modul in care
este redactat art. 1 alin. (1) din lege poate conduce la legitimarea
sindicatelor ca partide politice, ceea ce, potrivit practicii Comitetului
pentru libertate sindicala al Biroului International al Muncii, este
inadmisibil.
Examinand critica formulata de autorii sesizarii, Curtea constata ca din
continutul art. 1 alin. (1) din Legea sindicatelor nu rezulta ca scopul
activitatii sindicatelor ar putea viza si alte drepturi decat cele prevazute de
art. 9 din Constitutie si de art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 privind
libertatea sindicala si protectia dreptului sindical, adoptata de Conferinta
generala a Organizatiei Internationale a Muncii. Astfel, potrivit art. 9 din
Constitutie, "Sindicatele se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit
cu statutele lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor
si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale
salariatilor", iar conform art. 10 din conventie, "In prezenta
conventie, termenul de <<organizatie>> inseamna orice organizatie a
lucratorilor sau a celor ce angajeaza care are drept scop sa promoveze si sa
apere interesele lucratorilor sau ale celor ce angajeaza". Scopul
activitatii sindicatelor, prevazut de aceste dispozitii, nu este extins, asa
cum sustin autorii sesizarii, prin art. 1 alin. (1) din lege, in conformitate
cu care "Sindicatele, denumite in continuare organizatii sindicale, sunt
constituite in scopul apararii drepturilor prevazute in legislatia nationala,
in pactele, tratatele si conventiile internationale la care Romania este parte,
precum si in contractele colective de munca si promovarii intereselor
profesionale, economice, sociale, culturale si sportive ale membrilor
acestora".
Curtea constata ca textul de lege criticat defineste cu claritate scopul
activitatii organizatiilor sindicale, prin raportare la "apararea
drepturilor" si "promovarea intereselor profesionale, economice,
sociale, culturale si sportive" ale membrilor acestora. Din faptul ca
textul nominalizeaza izvoarele drepturilor a caror aparare formeaza scopul
activitatii sindicatelor, si anume legislatia nationala, pactele, tratatele si
conventiile internationale la care Romania este parte, precum si contractele
colective de munca, nu se poate intelege ca legea are in vedere toate
categoriile de drepturi prevazute in aceste acte normative sau, mai precis, si
drepturile civile sau politice, care prin natura lor nu intra in limitele
constitutionale ale activitatii sindicale.
In acest sens Curtea observa ca scopul activitatii sindicale, definit
generic in art. 1 alin. (1) din lege, este reafirmat in dispozitiile sectiunii
a 5-a din aceasta, intitulata Atributiile organizatiilor sindicale, in care, la
art. 28 alin. (1) si la art. 30 alin. (2), se precizeaza categoriile de drepturi
pe care sindicatele sunt chemate sa le apere. Astfel, in conformitate cu art.
28 alin. (1), "Organizatiile sindicale apara drepturile membrilor lor ce
decurg din legislatia muncii, statutele functionarilor publici, contractele
colective de munca si contractele individuale de munca, precum si din
acordurile privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici
[...]", iar art. 30 alin. (2) se refera expres la apararea
"drepturilor si promovarea intereselor profesionale, economice, sociale,
culturale sau sportive ale membrilor organizatiilor sindicale".
Curtea mai constata ca nici din textele de lege citate si nici din vreun
alt articol al Legii sindicatelor nu rezulta, asa cum sustin autorii sesizarii,
ca organizatiile sindicale ar putea fi "legitimate ca partide
politice" sau ca ar putea sa-si propuna ca obiectiv apararea si promovarea
altor categorii de drepturi si interese ale salariatilor decat cele prevazute
de art. 9 din Constitutie si de art. 10 din Conventia nr. 87 din 1948 a Organizatiei
Internationale a Muncii. Fata de cele aratate, pe baza interpretarii
sistematice a normelor mentionate, Curtea constata ca prevederile art. 1 alin.
(1) din Legea sindicatelor sunt constitutionale.
II. Cu referire la dispozitiile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea
sindicatelor, autorii sesizarii sustin ca acestea incalca prevederile art. 37
si 49 din Constitutie, prin excluderea posibilitatii constituirii de
organizatii sindicale de catre alte categorii de "lucratori" decat
"persoanele incadrate in munca si functionarii publici". Astfel,
potrivit art. 37 alin. (1) din Constitutie, "Cetatenii se pot asocia liber
in partide politice, in sindicate si in alte forme de asociere", iar
potrivit art. 9, "Sindicatele se constituie si isi desfasoara activitatea potrivit
cu statutele lor, in conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor
si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale
salariatilor". De asemenea, potrivit Conventiei nr. 87 din 1948 a
Organizatiei Internationale a Muncii, sindicatele sunt organizatii ale
lucratorilor. Nici Constitutia si nici conventia nu limiteaza categoriile de
cetateni, respectiv de lucratori, care se pot asocia in organizatii sindicale.
Curtea constata ca in sistemul Constitutiei sindicatele constituie
asociatii ale salariatilor, adica ale persoanelor care isi desfasoara
activitatea profesionala in cadrul unor raporturi de munca. Aceeasi conceptie
se desprinde din Conventia nr. 87 din 1948 a Organizatiei Internationale a
Muncii, care la art. 2 si urmatoarele face distinctie intre
"lucratori" si "cei care angajeaza", intre
"organizatiile lucratorilor" si "organizatiile celor ce
angajeaza", rezultand in mod evident ca in toate cazurile, deci si in
cazul lucratorilor si in cazul "celor care angajeaza", conventia se
refera la persoane care isi desfasoara activitatea in cadrul unor raporturi de
munca. Asa fiind, raportand dispozitiile de lege criticate la dispozitiile
invocate ca fiind incalcate, Curtea nu retine vreo contradictie intre acestea.
Faptul ca prin prevederile art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea
sindicatelor nu se acorda si altor persoane decat cele aflate intr-un raport de
munca dreptul de a constitui organizatii sindicale nu reprezinta o incalcare a
dispozitiilor constitutionale si a normelor internationale mentionate, de vreme
ce nici acestea nu prevad asemenea drepturi.
Mai mult, Curtea constata ca, in spiritul si litera art. 37 alin. (1) din
Constitutie, Legea sindicatelor, prin art. 2 alin. (1) teza a doua, in
conformitate cu care "Persoanele care exercita potrivit legii o meserie
sau o profesiune in mod independent, membrii cooperatori, agricultorii, precum
si persoanele in curs de calificare", acorda persoanelor care nu-si
desfasoara activitatea profesionala in cadrul unui raport de munca dreptul sa
adere la o organizatie sindicala, "fara nici o ingradire sau autorizare
prealabila". O asemenea prevedere de lege nu poate fi apreciata ca o
restrangere a dreptului de asociere.
Pentru aceleasi considerente Curtea constata ca prin dispozitiile legale
criticate nu s-au incalcat nici prevederile art. 49 din Constitutie, in cauza
nefiind vorba de restrangerea exercitiului unor drepturi.
In consecinta, Curtea urmeaza sa respinga critica de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 2 alin. (1) teza a doua din Legea sindicatelor, constatand
ca acest text este constitutional.
III. In opinia autorilor sesizarii dispozitiile art. 30 din lege sunt
neconstitutionale prin raportare la prevederile art. 41 alin. (2), art. 135
alin. (1) si (6) si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentala,
referitoare la ocrotirea proprietatii private si la asigurarea protectiei
concurentei loiale. Incalcarea ar consta in aceea ca, prin obligarea
angajatorilor de a invita delegatii alesi ai organizatiilor sindicale
reprezentative sa participe in consiliile de administratie la discutarea
problemelor de interes economic, social, cultural sau sportiv, se confera
posibilitatea imixtiunii oricarei persoane care are calitatea de reprezentant
al sindicatului in administrarea proprietatii angajatorului si in conducerea
propriilor afaceri.
Examinand aceasta critica, Curtea retine ca dispozitiile art. 30 din lege
reprezinta o modalitate de transpunere in legislatia interna a dispozitiilor
art. 21 din Carta sociala europeana, revizuita, dispozitii prin care se
stabileste dreptul lucratorilor la informare si consultare. In virtutea acestui
drept lucratorii unei intreprinderi sau reprezentantii acestora urmeaza sa fie
consultati, in timp util, asupra deciziilor propuse care sunt susceptibile de a
afecta in mod substantial interesele lor si, in special, asupra celor care ar
putea avea consecinte importante in privinta angajarii in intreprindere.
Rezulta ca prin textele de lege ce fac obiectul sesizarii nu se aduce atingere
dispozitiilor privind proprietatea privata, cuprinse in art. 41 alin. (2), art.
135 alin. (1) si (6) din Constitutie, si nici celor referitoare la asigurarea
protectiei concurentei loiale, cuprinse in art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
IV. In sfarsit, autorii obiectiei de neconstitutionalitate considera ca
dispozitiile art. 51 lit. b) din Legea sindicatelor, care prevad sanctionarea
contraventionala a angajatorului care nu invita reprezentantii sindicatelor la
consiliile de administratie, contravin prevederilor art. 41 alin. (2) si ale
art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, prin aceea ca reprezinta o imixtiune
in administrarea proprietatii.
Pentru aceleasi considerente care impiedica admiterea criticii de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 din lege si aceasta urmeaza sa fie
respinsa. Asa cum s-a retinut in cele expuse mai sus, participarea
reprezentantilor sindicatelor la consiliile de administratie are drept scop
informarea si consultarea lucratorilor intreprinderii, care insa nu participa
la vot si, pe aceasta cale, la administrarea proprietatii. In consecinta,
instituirea prin textul atacat a sanctiunii contraventionale nu este contrara
art. 41 alin. (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie, care consacra
ocrotirea proprietatii private, care este inviolabila, in conditiile legii.
Fata de considerentele expuse in cele de mai sus, avand in vedere
dispozitiile art. 9, 20, 37, art. 41 alin. (2), art. 49, art. 135 alin. (1) si
(6) si ale art. 144 lit. a) din Constitutie, precum si ale art. 2 alin. (3),
ale art. 13 alin. (1) lit. A.a), ale art. 17 si urmatoarele din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale,
republicata, cu majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) teza a doua,
art. 30 si ale art. 50 lit. b) din Legea sindicatelor, adoptata de Camera
Deputatilor si de Senat in sedinta comuna din 9 decembrie 2002, sunt
constitutionale.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I.
Definitiva si obligatorie.
Dezbaterea a avut loc la data de 23 ianuarie 2003 si la aceasta au
participat: Nicolae Popa, presedinte, Costica Bulai, Nicolae Cochinescu,
Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Serban Viorel Stanoiu, Lucian
Stangu si Ioan Vida, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu