DECIZIE   Nr. 248 din 6 martie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 273 din 7 aprilie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Patricia Marilena Ionea         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş în Dosarul nr. 3.161/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.441 D/2007, nr. 1.442D/2007 şi nr. 1.779D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş în dosarele nr. 3.160/100/2007, nr. 3.153/100/2007, respectiv nr. 4.262/100/2007 ale Tribunalului Maramureş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a Dosarelor nr. 1.440D/2007, nr. 1.441 D/2007, nr. 1.442D/2007 şi nr. 1.779D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarelor nr. 1.441 D/2007, nr. 1.442D/2007 şi nr. 1.779D/2007 la Dosarul nr. 1.440D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că textul de lege criticat se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără privilegii sau discriminări.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarelor,   constată următoarele:

Prin Incheierile din 1 octombrie 2007 şi 26 noiembrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 3.161/100/2007, nr. 3.160/100/2007, nr. 3.153/100/2007 şi nr. 4.262/100/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Excepţia a fost ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş cu prilejul soluţionării unor cauze civile având ca obiect drepturi băneşti.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prevede un cuantum al ajutorului de deces mai mare decât cel reglementat prin Legea nr. 19/2000, astfel că se instituie un privilegiu în raport cu ceilalţi asiguraţi din sistemul public de pensii.

Tribunalul Maramureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. In acest sens, arată că acordarea unui ajutor în caz de deces al cadrului didactic la nivelul a cinci salarii nu reprezintă o discriminare, dar, impunându-se ca plata acestui ajutor să se facă din bugetul asigurărilor sociale de stat, constituie o discriminare pentru toţi ceilalţi angajaţi care desfăşoară o activitate în baza unui raport de muncă, întrucât fondul asigurărilor sociale de stat se constituie în baza Legii nr. 19/2000 din contribuţiile datorate de persoanele prevăzute la art. 5 din lege.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că tratamentul juridic diferenţiat este justificat, fiind instituit de legiuitor în considerarea situaţiei diferite în care se află personalul didactic faţă de alte categorii de persoane. Totodată, atât timp cât reglementarea dedusă controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României nu este întemeiată.

Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 sunt constituţionale. In acest sens, arată că principiul egalităţii în drepturi nu presupune uniformitate şi se aplică la situaţii egale, iar în cazul situaţiilor diferite în care se află anumite categorii de cetăţeni se justifică soluţii legislative diferite, fără a fi considerate ca fiind discriminatorii.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, dispoziţii potrivit cărora, „In caz de deces al unui cadru didactic sau didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptăţiţi este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale".

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 reglementează cuantumul ajutorului de deces acordat celor îndreptăţiţi în cazul decesului unui cadru didactic sau didactic auxiliar, drept ce face parte din categoria drepturilor de asigurări sociale. Potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, „Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege". Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi limitele acordării acestui drept, putând ca, în considerarea unor situaţii obiectiv diferite, să instituie un tratament juridic diferenţiat, fără a contraveni astfel dispoziţiilor constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. In acest sens, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudenţa sa, Curtea reţine că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă omogenitate, situaţii de fapt obiectiv diferite justificând instituirea unui tratament juridic diferenţiat.

In situaţia supusă examinării, Curtea constată că legiuitorul a reglementat, într-adevăr, un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile socio-profesionale care se supun prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Curtea apreciază însă că această diferenţă de tratament se sprijină pe considerentele pe care le-a avut în vedere legiuitorul pornind de la complexitatea, responsabilitatea şi importanţa pentru societate a activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. De altfel, după cum arăta chiar autorul excepţiei în motivarea sa, cuantumul ajutorului de deces este diferit faţă de cel stabilit prin Legea nr. 19/2000 şi în cazul altor categorii socio-profesionale, aşa cum sunt funcţionarii publici sau judecătorii şi procurorii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.( 4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş în Dosarele nr. 3.161/100/2007, nr. 3.160/100/2007, nr. 3.153/100/2007 şi nr. 4.262/100/2007 ale Tribunalului Maramureş- Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea