DECIZIE Nr.
247 din 16 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 13 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din
Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie
ridicată de Ioseev Neagoe în Dosarul'nr. 13.980/63/2008 al Tribunalului
Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, astfel
cum s-a mai pronunţat Curtea Constituţională în
jurisprudenţa sa.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 24 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 13.980/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin.
(î) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Ioseev Neagoe într-o cauză de contencios administrativ
având ca obiect anularea unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că suspendarea de drept a raporturilor de serviciu doar ca
urmare a trimiterii în judecată a funcţionarului public, înainte de
stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre
judecătorească definitivă, nesocoteşte prezumţia de
nevinovăţie, de care o persoană beneficiază pe tot
parcursul procesului penal şi afectează dreptul la muncă şi
dreptul la un nivel de trai decent al funcţionarului, acesta pierzând
singura sursă de venit constând în salariul primit de la angajator.
Tribunalul Dolj - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De
altfel, prin deciziile nr. 481/2008, nr. 921/2008 şi nr. 1.332/2008,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra
conformităţii textului de lege criticat faţă de normele
şi principiile Legii fundamentale invocate şi în prezenta cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, în
punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 94
alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici sunt constituţionale, astfel cum a reţinut Curtea
Constituţională prin deciziile nr. 482/2006 si nr. 921/2008.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere, cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu
următorul conţinut: „(1) Raportul de serviciu se suspendă de
drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre
următoarele situaţii: (...) m) în cazul în care s-a dispus trimiterea
în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura
celor prevăzute la art. 54 lit. h)."
Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textul
criticat face trimitere, prevăd următoarele: „Poate ocupa o
funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele
condiţii: (...) h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea
unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra
autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care
împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de
corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie,
care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu
excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16,
texte referitoare la criteriile de discriminare şi egalitatea în drepturi,
art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, art. 41 -
Munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 47 -
Nivelul de trai. Sunt invocate, prin raportare la prevederile art. 11 şi
ale art. 20 din Legea fundamentală, dispoziţiile art. 6 paragraful 2
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind prezumţia de
nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici s-a mai pronunţat, prin raportare la
aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală ca cele invocate în
prezenta cauză şi prin prisma unor critici similare. De exemplu, prin
Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009, Curtea a respins
excepţia ca neîntemeiată, reţinând, pentru motivele acolo
arătate, că textul legal examinat nu creează discriminări
în cadrul aceleiaşi categorii de subiecte de drept vizate de ipotezele
normei juridice criticate, nu afectează exercitarea dreptului la
muncă şi la alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau
ocupaţiei şi nici nu încalcă prezumţia de
nevinovăţie. S-a arătat, cu aceeaşi ocazie, că prevederile
art. 47 din Constituţie referitoare la obligaţia statului de a lua
măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie
socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de
trai decent, invocate, nu au însă nicio legătură cu
dispoziţiile de lege criticate.
Intrucât în cauză nu au intervenit elemente noi,
care să pronunţată cu acel prilej şi argumentele pe care
aceasta s-a justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a
Curţii, soluţia bazat îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind
Statutul funcţionarilor publici excepţie ridicată de Ioseev
Neagoe în Dosarul nr. 13.980/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi