DECIZIE Nr.
246 din 19 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 alin. (1)-(3) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 16 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr. 571/2003 privind
Codul fiscal, excepţie ridicată de Nicu Nicolae în Dosarul nr. 6.470/311/2008
al Judecătoriei Slatina.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că
autorul acesteia, pe de o parte, invocă chestiuni care ţin de interpretarea şi
aplicarea legii, iar pe de altă parte, tinde la modificarea textului de lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.470/311/2008, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 82 din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Nicu Nicolae într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii împotriva executării silite.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia consideră că, pe lângă veniturile realizate din
activităţi agricole sau arendă, ar trebui scutite de la plata anticipată a
impozitului şi acele categorii de venituri care se realizează la perioade la
fel de mari ca cele din agricultură. In caz contrar, contribuabilii în cauză
trebuie să suporte o sarcină fiscală excesivă motivat de stabilirea incorectă a
acestora de către organul fiscal. Se apreciază că prevederile art. 82 alin. (2)
şi (3) din Legea nr. 571/2003 sunt retroactive din moment ce dau posibilitatea
organului fiscal de a emite decizii de impunere „pentru obligaţii de plată la
bugetul consolidat al statului cu termene de plată retroactive raportat la data
emiterii deciziilor de impunere".
Judecătoria Slatina apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Totodată, mai arată că
în realitate autorul excepţiei nu se referă la o problemă de
constituţionalitate, ci, prin critica sa, vizează modificarea legii, chestiune
care nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia este inadmisibilă, întrucât vizează probleme de aplicare a legii,
atribuţie ce ţine de competenţa instanţelor de judecată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate, astfel cum
a fost precizat, îl constituie dispoziţiile art. 82 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. In
realitate, autorul excepţiei critică numai primele 3 alineate ale art. 82 din
lege, texte asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe şi care au următorul
cuprins:
„(1) Contribuabilii
care realizează venituri din activităţi independente, din cedarea folosinţei
bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendare, precum şi venituri din
activităţi agricole sunt obligaţi să efectueze în cursul anului plăţi
anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul veniturilor pentru care
plăţile anticipate se stabilesc prin reţinere la sursă.
(2) Plăţile anticipate se stabilesc de organul
fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul
anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin
emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. In
cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la
alin. (3), contribuabilii au obligaţia efectuării plăţilor anticipate la
nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent.
Diferenţa dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul
precedent şi suma reprezentând plăţi anticipate datorate de contribuabil la
nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare
din cadrul anului fiscal. Pentru declaraţiile de venit estimativ depuse în luna
decembrie nu se mai stabilesc plăţi anticipate, venitul net aferent perioadei
până la sfârşitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza deciziei de
impunere emise pe baza declaraţiei privind venitul realizat. Plăţile anticipate
pentru veniturile din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia veniturilor din arendă, se
stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părţi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit
opţiunii. In cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din
cedarea folosinţei bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în
valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de
schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din ziua
precedentă celei în care se efectuează impunerea.
(3) Plăţile anticipate se efectuează în 4 rate
egale, până la data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu
excepţia impozitului pe veniturile din arendare, pentru care plata impozitului
se efectuează potrivit deciziei emise pe baza declaraţiei privind venitul
realizat. Contribuabilii care determină venitul net din activităţi agricole,
potrivit art. 72 şi 73, datorează plăţi anticipate către bugetul de stat pentru
impozitul aferent acestui venit, în două rate egale, astfel: 50% din impozit,
până la data de 1 septembrie inclusiv, şi 50% din impozit, până la data de 15
noiembrie inclusiv."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate ridicată,
Curtea reţine că plăţile anticipate se datorează pentru veniturile din
activităţi independente, din cedarea folosinţei bunurilor, cu excepţia celor
realizate din arendare. O asemenea exceptare este motivată de faptul că
veniturile realizate din arendare nu pot fi anticipate, acestea fiind
rezultatul unui concurs de factori naturali. Astfel, în anumiţi ani agricoli
veniturile realizate sunt cu mult mai mici decât cele din anii anteriori,
situaţie ce se datorează unor fenomene naturale ce nu pot fi prevăzute. Dacă
s-ar accepta teza autorului excepţiei, s-ar putea ajunge ca în cazul arendei să
fie datorate sarcini fiscale anticipate cu mult mai mari decât venitul efectiv
realizat. Considerentele de mai sus justifică, în mod obiectiv şi raţional, tratamentul
diferit pe care îl au veniturile realizate din arendare. In aceste condiţii,
Curtea nu poate reţine existenţa niciunei discriminări între persoanele care
realizează venituri din activităţi independente, respectiv arendare.
In ceea ce priveşte critica de neconstitutionalitate a
art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003, se observă că autorul
excepţiei invocă aspecte ce ţin de aplicarea şi interpretarea legii. Prin
urmare, Curtea reţine că revine instanţei de judecată să se pronunţe asupra legalităţii
emiterii deciziilor de impunere, astfel încât excepţia de neconstitutionalitate
a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 urmează să fie
respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Nicu Nicolae în Dosarul
nr.6.470/311/2008 al Judecătoriei Slatina.
2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 82 alin. (2) şi (3) din Legea nr.
571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi
dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 19 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly