DECIZIE Nr. 20 din 18 ianuarie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si
art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 5 martie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 si art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia
pe drumurile publice, exceptie ridicata de Viorel Moldovanu in Dosarul nr.
129/2000 al Tribunalului Militar Iasi.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei. Procedura de
citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (1) si
(6) din Legea nr. 47/1992, republicata, a exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 1 teza intai si alin. 2, precum si ale art. 52 din
Decretul nr. 328/1966, intrucat nu au legatura cu solutionarea cauzei, autorul exceptiei
fiind trimis in judecata pentru savarsirea infractiunilor de conducere pe
drumurile publice a unui autovehicul de o persoana care se afla in stare de
ebrietate, prevazuta de art. 37 alin. 1 teza a doua din Decretul nr. 328/1966,
si de sustragere de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei, prevazuta la art. 37 alin. 3 din acelasi decret. Referitor la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 1 teza a doua
si alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice,
se considera ca aceasta este neintemeiata, deoarece prin textele de lege
criticate nu se incalca prevederile art. 22 din Constitutie referitoare la
dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, recoltarea probelor biologice
neputand fi considerata "tortura" sau "tratament inuman ori
degradant". In acest sens se invoca Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999,
prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, considerandu-se ca
aceste prevederi nu contravin art. 22 din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 septembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 129/2000,
Tribunalul Militar Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si art. 52 din Decretul nr.
328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Viorel
Moldovanu. Autorul exceptiei a fost trimis in judecata pentru savarsirea
infractiunilor de conducere in stare de ebrietate a unui autovehicul, prevazuta
la art. 37 alin. 1 teza a doua din Decretul nr. 328/1966, si de sustragere de
la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, prevazuta
la art. 37 alin. 3 din acelasi decret.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 37 alin. 1 si 3 si ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 sunt contrare
prevederilor art. 22 din Constitutie, deoarece prelevarea de sange reprezinta o
lezare a integritatii fizice a persoanei, iar probarea faptului ca o persoana
se afla in stare de intoxicatie alcoolica se poate face si prin alte mijloace
decat prelevarea de sange. Autorul exceptiei se refera la legea franceza, care
prevede modalitati diferite de stabilire a alcoolemiei, altele decat prelevarea
de sange. Se sustine, de asemenea, ca textele de lege criticate ca fiind
neconstitutionale ignora faptul ca unele persoane sufera de "fobii
medicale" si din aceasta cauza refuza prelevarea de sange de teama
infectarii cu HIV, hepatita sau cu alti agenti patogeni, daca prelevarea de
sange nu se face in conditii de securitate medicala. In opinia autorului
exceptiei textele de lege criticate se refera exclusiv la prezenta alcoolului
in sange, iar proba acestei stari nu se poate face decat prin prelevare de
sange. Se critica Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, prin care Curtea
Constitutionala a respins ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966. Se considera ca in mod
gresit Curtea Constitutionala a apreciat ca alcoolemia poate fi stabilita si pe
baza altor probe biologice, cata vreme aceasta stare este inteleasa ca
"imbibatie alcoolica in sange" prin "probe biologice"
legiuitorul avand in vedere, in exclusivitate, doar proba de sange.
Tribunalul Militar Iasi, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, considera ca dispozitiile art. 37 alin. 1 si 3 si ale
art. 52 din Decretul nr. 328/1966 trebuie sa fie examinate in stransa
corelatie, deoarece au in vedere o unica stare de fapt - prezenta alcoolului in
sange - si o unica modalitate de constatare a acesteia, si anume prelevarea de
probe de sange. Instanta constata ca in cvasitotalitatea argumentelor invocate
in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 din
Decretul nr. 328/1966 autorul acesteia se refera la teza intai a acestui
articol, respectiv "conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de
catre o persoana care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita
legala", si la art. 52 din acelasi decret. Or, in speta, inculpatul a fost
trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute la art. 37 alin. 1
teza a doua, adica pentru "conducere in stare de ebrietate", iar
pentru a dovedi starea de ebrietate organele de cercetare au la dispozitie alte
mijloace decat recoltarea de probe de sange. In aceasta situatie instanta
constata ca solutionarea cauzei nu depinde de constitutionalitatea sau
neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 37 alin. 1 teza intai din Decretul
nr. 328/1966, instanta urmand sa stabileasca daca inculpatul a condus sau nu in
"stare de ebrietate", iar nu daca a condus cu o imbibatie alcoolica
mai mare decat cea prevazuta la art. 52 din Decretul nr. 328/1966. Constatand
ca dispozitiile invocate, si anume cele ale art. 37 alin. 1 si 2 si ale art. 52
din Decretul nr. 328/1966, nu sunt incidente in cauza, instanta apreciaza ca
sub acest aspect se impune respingerea exceptiei.
Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37
alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 instanta se refera la Decizia nr. 142 din 5
octombrie 1999, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de
neconstitutionalitate a acestor dispozitii. In opinia instantei solutia Curtii
Constitutionale este criticabila. Astfel, analizand dispozitiile art. 23 alin.
(8) si ale art. 20 din Constitutie, corelat cu prevederile Conventiei pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu hotararile
pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazurile "Funke
impotriva Frantei" si "Saunders impotriva Regatului Unit",
instanta apreciaza ca dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 sunt
neconstitutionale. Principiul prezumtiei de nevinovatie, consacrat in art. 23
alin. (8) din Constitutie, este strans legat de dreptul persoanei de a nu fi
obligata sa produca probe care sa o incrimineze. Pe de alta parte, necesitatea
respectarii Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale decurge din prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, in
sensul carora dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte, precum si din cele ale alin. (2) al aceluiasi articol,
conform carora, in caz de neconcordanta, au prioritate reglementarile
internationale. Instanta conchide ca se impune ca interpretarea data prin
hotararile Curtii Europene a Drepturilor Omului in ceea ce priveste prezumtia
de nevinovatie sa fie recunoscuta ca singura corecta.
Referindu-se la cazul in speta, instanta arata ca din analiza textului art.
37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 se constata ca refuzul faptuitorului de a
colabora cu organele judiciare, de a produce probe care sa il incrimineze, se
pedepseste. Persoana careia i s-a solicitat sa se prezinte la recoltarea de
probe biologice este obligata sa se supuna, sub sanctiunea unei pedepse. Se
ignora faptul ca refuzul de a se prezenta la recoltarea de probe biologice
poate avea diferite cauze: fobia fata de spital, de sange, de injectii si teama
de a se autoincrimina. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in
cazurile "Funke impotriva Frantei", "Saunders impotriva
Regatului Unit" si "Murray impotriva Regatului Unit" ca nici o
persoana nu poate fi obligata, sub sanctiunea unei pedepse, sa produca probe autoincriminatoare.
Tot Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca pot fi folosite totusi
probe prelevate sub amenintarea unei pedepse, daca acestea sunt obtinute in
urma emiterii unui mandat. Acuzarea poate sa caute probe impotriva inculpatului
fara a utiliza metode sau forte de constrangere pentru a infrange vointa
inculpatului, silindu-l sa produca probe. Or, in cazul art. 37 alin. 3 din
Decretul nr. 328/1966 legea incrimineaza refuzul de a se supune la recoltarea
probelor biologice, probe care sunt principala, daca nu chiar unica dovada ca
inculpatul a incalcat dispozitiile art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966.
Se mentioneaza si faptul ca decizia de recoltare a probelor biologice apartine
unui agent de circulatie si nu este conditionata de existenta vreunui indiciu
temeinic, iar decizia poate fi luata arbitrar, fara un motiv intemeiat. In
opinia instantei recoltarea probelor biologice poate fi facuta in conditii
similare perchezitiei, retinerii sau arestarii preventive.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca opinia instantei, potrivit
careia dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 constituie o
incalcare a dispozitiilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, privitoare la
prezumtia de nevinovatie, nu poate fi primita, deoarece prin textul de lege
criticat nu se instituie o prezumtie de vinovatie. Incriminarea se justifica
prin necesitatea constatarii si sanctionarii la timp si corect a faptei de
conducere in stare de ebrietate. De asemenea, in ceea ce priveste recoltarea
probei de sange, la care instanta se refera in mod deosebit, se poate constata
ca textul de lege criticat ca fiind neconstitutional nu o prevede in mod
explicit, ci are in vedere "recoltarea de probe biologice" in
general. De aceea, daca, indiferent din ce motive, persoanei in cauza nu i se
poate preleva sange, alcoolemia acesteia urmeaza sa fie stabilita pe baza altor
probe biologice. In opinia Guvernului, bazata pe prevederile art. 49 din
Constitutie, dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, a caror
finalitate o reprezinta apararea drepturilor si libertatilor cetatenilor, a
vietii, integritatii corporale si a sanatatii, precum si a altor valori
angajate in traficul rutier, nu constituie o restrangere a exercitiului unor drepturi
sau libertati fundamentale ale persoanei careia i se solicita sa se prezinte la
recoltarea probelor biologice, aceasta nefiind privata de libertate in alte
conditii decat cele prevazute de lege si neactionandu-se asupra ei prin forta
sau prin alte mijloace, pentru a i se recolta probe biologice in vederea
stabilirii alcoolemiei. Se apreciaza ca nu au fost incalcate, prin dispozitiile
art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, nici dispozitiile art. 20 din
Constitutie, interpretate si aplicate in concordanta cu Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece persoana
invinuita de sustragere de la recoltarea probelor biologice este prezumata
nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. Se mai arata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966,
Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999
(publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie
2000), respingand exceptia. In opinia Guvernului se considera ca solutia de
respingere, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 1 si 2 si ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966,
propusa de instanta, este corecta. In final se apreciaza ca exceptia este
neintemeiata cu privire la dispozitiile art. 37 alin. 3 din acelasi decret.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
37 si ale art. 52 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile
publice, care au urmatorul continut:
Art. 37
"Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana
care are in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala sau care se
afla in stare de ebrietate se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.
Daca persoana aflata in una dintre situatiile prevazute la alineatul
precedent conduce un autovehicul care transporta persoane in comun ori
transporta materii ce pot produce pericol public, pedeapsa este inchisoare de
la 2 la 7 ani.
Sustragerea de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.";
Art. 52
"Imbibatia alcoolica in sange atrage raspunderea penala a
conducatorilor de autovehicule cand este de cel putin 1 la mie."
Aceste dispozitii legale sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind
contrare prevederilor art. 22 din Constitutie, care au urmatoarea redactare:
"(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si
psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa."
Totodata, desi autorul exceptiei nu a mentionat si prevederile art. 23
alin. (1) din Constitutie, Curtea observa ca acesta a invocat
neconstitutionalitatea si in raport cu mentionatul text constitutional,
deoarece in motivarea exceptiei se refera la incalcarea prin dispozitiile
legale criticate si a libertatii individuale. Conform acestor prevederi
constitutionale, "Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt
inviolabile". De asemenea, Curtea urmeaza sa examineze exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966
si in raport cu prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare la
prezumtia de nevinovatie, prevederi considerate de instanta de judecata ca
fiind incalcate prin textul de lege mentionat. Aceste prevederi constitutionale
au urmatoarea redactare: "Pana la ramanerea definitiva a hotararii
judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata."
1. Examinand dispozitiile legale criticate, din perspectiva prevederilor
art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora
"Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata
instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau
ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare,
de care depinde solutionarea cauzei", Curtea constata ca numai
dispozitiile art. 37 alin. 1 teza a doua, precum si ale art. 37 alin. 3 din
Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice (republicat in
Buletinul Oficial, Partea I, nr. 49 din 28 iunie 1984) au legatura cu cauza,
deoarece autorul exceptiei a fost trimis in judecata pentru savarsirea, in
concurs real, a infractiunilor de conducere in stare de ebrietate a unui
autovehicul pe drumurile publice si a celei de sustragere de la recoltarea
probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, infractiuni prevazute de
aceste texte. Prin urmare, controlul de constitutionalitate va avea ca obiect
numai aceste dispozitii legale; referitor la exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 37 alin. 1 teza intai si alin. 2, precum si ale art. 52
din Decretul nr. 328/1966, dispozitii de care nu depinde solutionarea cauzei
(intrucat inculpatul nu s-a aflat in situatiile prevazute de aceste texte, iar
imbibatia alcoolica nu a putut fi stabilita tocmai datorita sustragerii
inculpatului de la recoltarea probelor biologice), Curtea urmeaza ca in temeiul
art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, sa o respinga, ca
fiind inadmisibila. Totodata Curtea observa ca, desi instanta de judecata a
retinut corect ca textele de lege criticate mentionate nu influenteaza
solutionarea cauzei, nu a aplicat totusi dispozitiile art. 23 alin. (6) din
Legea nr. 47/1992, republicata, care prevad: "Daca exceptia este
inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanta o
respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea
Constitutionala." Asa fiind, Curtea, sesizata cu exceptia referitoare si
la aceste texte de lege criticate, constatand inadmisibilitatea in raport cu
prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, urmeaza sa
pronunte respingerea acesteia.
2. Asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art. 37 alin. 1 teza a doua
din Decretul nr. 328/1966, prin care este incriminata conducerea pe drumurile
publice a unui autovehicul de catre o persoana care se afla in stare de
ebrietate, Curtea retine ca nu pot fi primite criticile formulate de autorul
acesteia, deoarece textul de lege nu contine dispozitii prin care sa fie
incalcat dreptul la viata sau cel la integritate fizica si psihica, drepturi
fundamentale garantate prin art. 22 din Constitutie. Dimpotriva, scopul urmarit
de legiuitor prin incriminarea unei asemenea fapte este tocmai apararea
drepturilor persoanei la viata, la integritate corporala, la integritate
psihica, precum si protejarea altor valori importante angajate in traficul
rutier. Incriminarea este de natura sa il ocroteasca chiar pe conducatorul auto
care conduce in stare de ebrietate un autovehicul pe drumurile publice. De
asemenea, nu se poate considera ca sanctionarea penala a celor vinovati de
savarsirea acestor fapte ar reprezenta o supunere la "tortura",
"pedeapsa" sau "tratament inuman ori degradant", pedepse si
tratamente interzise prin art. 22 alin. (2) din Constitutie.
3. Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37
alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este
neintemeiata atat in raport cu prevederile constitutionale cuprinse in art. 22
si in art. 23 alin. (1), invocate de autorul acesteia, cat si in raport cu cele
cuprinse in art. 23 alin. (8), referitoare la prezumtia de nevinovatie,
prevederi invocate de instanta de judecata in motivarea opiniei sale privind
neconstitutionalitatea textului de lege mentionat.
Incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice in vederea
stabilirii alcoolemiei, precum si a altor fapte prin care este pusa in pericol
siguranta circulatiei rutiere reprezinta incriminari "obstacol" prin
care este sanctionata penal simpla nerespectare a unor reguli de circulatie, in
scopul preintampinarii unor grave vatamari ale valorilor angajate in traficul
rutier (de exemplu: pierderi de vieti omenesti, vatamari ale integritatii
corporale si ale sanatatii persoanei, precum si distrugeri de valori
materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevazuta la alin. 3 al art. 37 din
Decretul nr. 328/1966, fiind sanctionata impiedicarea constatarii faptei de
conducere sub influenta alcoolului, realizata prin sustragerea conducatorului
auto de la recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Curtea constata ca dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966
nu reprezinta o incalcare a prevederilor art. 22 din Constitutie, referitoare
la dreptul la viata si la integritate fizica si psihica, ci, dimpotriva, au ca
finalitate tocmai apararea acestor drepturi, puse in pericol prin conducerea pe
drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana aflata in stare de
ebrietate. Evident, refuzul conducatorului auto de a se supune recoltarii
probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei trebuie sa fie
nejustificat. Ipotezele imaginate de autorul exceptiei, care, in esenta, se
refera la starea sanatatii conducatorului auto suspectat ca s-ar afla sub
influenta alcoolului, stare care nu i-ar permite acestuia sa se supuna
recoltarii probelor biologice, pot fi dovedite cu acte medicale, expertize
medicale de specialitate, precum si cu orice alte probe din care sa rezulte ca
acest refuz nu s-a datorat starii de ebrietate in care s-ar fi aflat. Textul
incriminator nu interzice administrarea unor asemenea probe si nu contravine
prevederilor art. 22 alin. (1) din Constitutie care se refera la garantarea
dreptului la viata, precum si a dreptului la integritate fizica si psihica ale
persoanei. Totodata Curtea observa ca interzicerea torturii si a oricarei
pedepse sau tratament inuman ori degradant, prevazuta in alin. (2), precum si
interzicerea pedepsei cu moartea, prevazuta in alin. (3) al aceluiasi text
constitutional, invocate, de asemenea, in motivarea exceptiei, nu au nici o
legatura cu cauza.
Curtea mai constata ca dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr.
328/1966 nu contravin nici prevederilor art. 23 alin. (1) din Constitutie,
referitoare la inviolabilitatea libertatii individuale si a sigurantei
persoanei, deoarece recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei nu numai ca nu contravine acestor drepturi fundamentale, ci,
dimpotriva, are ca finalitate ocrotirea acestora prin prevenirea producerii
unor grave accidente de circulatie, in situatiile in care o persoana ar conduce
in stare de ebrietate un autovehicul pe drumurile publice. Totodata Curtea
considera ca recoltarea probelor biologice nu poate fi considerata o incalcare
a libertatii persoanei sau a sigurantei acesteia, deoarece, fiind drepturi si
libertati fundamentale, acestea trebuie sa fie exercitate cu buna-credinta,
fara sa fie incalcate drepturile si libertatile celorlalti, potrivit art. 54
din Constitutie, buna-credinta care nu mai poate fi retinuta in momentul in
care o persoana presupusa ca s-ar afla in stare de ebrietate si care a condus
un autovehicul pe drumurile publice se sustrage de la recoltarea probelor
biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
Curtea constata ca dispozitiile art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966
nu contravin nici prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, referitoare
la prezumtia de nevinovatie, deoarece pana la ramanerea definitiva a hotararii
de condamnare persoana este considerata nevinovata, neinstituindu-se nici o
prezumtie de vinovatie a inculpatului trimis in judecata in temeiul acestor
dispozitii.
De altfel, asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice,
raportate la aceleasi texte constitutionale, Curtea Constitutionala s-a
pronuntat prin Decizia nr. 142 din 5 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000, respingand, ca fiind
neintemeiata, exceptia.
Cu acel prilej, printre altele, Curtea a observat ca recoltarea probei de
sange, despre care si autorul exceptiei din prezenta cauza sustine ca este singura
cale de stabilire a alcoolemiei, nu este explicit prevazuta in textul art. 37
alin. 3 din Decretul nr. 328/1966, care are in vedere "recoltarea de probe
biologice" in general. De aceea, daca, indiferent din ce motive, persoanei
in cauza nu i se poate preleva sange, alcoolemia acesteia urmeaza sa fie
stabilita si pe baza altor probe biologice decat prelevarea de sange.
Curtea constata ca atat considerentele deciziei mentionate, cat si solutia
pronuntata isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind
elemente noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta.
In sfarsit, Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici sustinerea
instantei in sensul ca recoltarea probelor biologice in vederea stabilirii
alcoolemiei ar insemna obligarea conducatorului auto de a contribui la
producerea unei probe impotriva lui insusi. Intr-adevar textul de lege criticat
ca fiind neconstitutional nu creeaza o prezumtie de vinovatie si nu implica o
constrangere a celui in cauza de a se supune la recoltarea de probe biologice.
In orice caz, faptul ca textul de lege este interpretat in sensul ca
prelevarea de sange ar fi singura proba biologica pentru stabilirea alcoolemiei
constituie o problema de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate,
neintrand astfel in competenta Curtii Constitutionale, care, potrivit art. 2
alin. (3) teza finala din Legea nr. 47/1992, republicata "[...] nu se
poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai
asupra intelesului sau contrar Constitutiei".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 37 alin. 3 din
Decretul nr. 328/1966 si cu unanimitate de voturi in ceea ce priveste art. 37
alin. 1 si 2, precum si art. 52 din acelasi decret,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 1 teza intai si alin. 2, precum si ale art. 52 din
Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat,
exceptie ridicata de Viorel Moldovanu in Dosarul nr. 129/2000 al Tribunalului
Militar Iasi.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 alin. 1 teza a doua si ale art. 37 alin. 3 din acelasi
decret, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceluiasi
tribunal.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
OPINIE SEPARATA
Ne mentinem si in aceasta cauza opinia divergenta exprimata fata de solutia
adoptata, cu majoritate de voturi, de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.
142 din 5 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 3 din 7 ianuarie 2000, si consideram in continuare ca textul incriminator
al art. 37 alin. 3 din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile
publice contravine dispozitiilor art. 22 alin. (1) si (2), precum si ale art.
23 alin. (1) si (8) din Constitutie.
Prin prezenta opinie separata dorim sa facem unele sublinieri pentru a
demonstra caracterul ireal al unor considerente avute in vedere de majoritatea
membrilor Curtii la adoptarea solutiei de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate. Astfel:
1. In considerentele deciziei la care se refera prezenta opinie separata se
retine in mod inexact ca faptele incriminate prin art. 37 alin. 1 (cu agravanta
prevazuta in alin. 2), respectiv prin alin. 3 al aceluiasi articol din Decretul
nr. 328/1966, au un caracter identic, iar sanctionarea lor urmareste acelasi
scop de prevenire a actiunilor care pun in pericol siguranta circulatiei pe
drumurile publice.
Infractiunile prevazute si pedepsite de art. 37 alin. 1 si 2 din Decretul
nr. 328/1966 sunt intr-adevar infractiuni de pericol sui generis, prin care se
lezeaza grav interesul legat de siguranta circulatiei pe drumurile publice. Ele
reprezinta abateri de la normele circulatiei rutiere de o asemenea gravitate si
grad de pericol care justifica sanctionarea lor penala. Punerea in vedere a
sanctiunii penale pentru fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice
de catre o persoana care se afla in stare de ebrietate ori are in sange o
concentratie alcoolica ce depaseste limita legala, fara conditia producerii
vreunui eveniment rutier, descurajeaza orice conducator auto si poate determina
abtinerea de la consumul de bauturi alcoolice, prevenind producerea starii de
pericol pentru siguranta circulatiei pe drumurile publice.
Fapta incriminata prin art. 3 al art. 37, in schimb, nu reprezinta o
infractiune de pericol, intrucat autorul ei, in momentul in care i se cere sa
se supuna recoltarii probelor biologice, este oprit si poate fi impiedicat sa
conduca in continuare autovehiculul, daca se constata in orice mod ca se afla
sub influenta bauturilor alcoolice. In aceasta situatie, prin supunerea la
recoltarea probelor biologice nu se urmareste decat obtinerea unei probe pentru
dovedirea savarsirii anterior a unei infractiuni de pericol.
2. Textul de lege criticat incrimineaza sustragerea de la recoltarea
oricaror probe biologice, considerate de agentul constatator ca fiind necesare
sau utile pentru stabilirea alcoolemiei. Astfel, persoana nu este absolvita de
raspundere penala nici in cazul in care accepta recoltarea unor probe
biologice, dar refuza sa se supuna altora, cum ar fi in practica nesupunerea la
prelevarea probelor de sange.
3. Textul de lege incriminator nu prevede conditia ca sustragerea de la
recoltarea probelor biologice sa fie nejustificata si nici aceea ca anterior sa
se fi constatat starea de a se afla sub influenta alcoolului, situatie in care
recoltarea si analiza probelor biologice sa urmareasca doar concretizarea
nivelului alcoolemiei. Asadar, se prezuma existenta vinovatiei, constand in
conducerea unui autovehicul pe drumurile publice in timpul cand persoana
respectiva se afla sub influenta alcoolului.
4. Posibilitatea stabilirii sau chiar stabilirea starii de ebrietate prin
alte mijloace de proba nu inlatura caracterul penal al faptei si nici
raspunderea penala pentru sustragerea de la recoltarea probelor biologice. Este
edificatoare, sub acest aspect, speta examinata, in care autorul exceptiei este
judecat pentru savarsirea a doua infractiuni, in concurs real, cea de conducere
a unui autovehicul pe drumurile publice de catre o persoana care se afla in
stare de ebrietate si cea de sustragere de la recoltarea probelor biologice in
vederea stabilirii alcoolemiei.
5. In considerentele deciziei la care se refera prezenta opinie separata se
retine ca "s-a impus incriminarea din alin. 3 al art. 37 din Decretul nr.
328/1966, fiind sanctionata impiedicarea constatarii faptei de conducere sub
influenta alcoolului". In realitate nu este vorba de sanctionarea
impiedicarii constatarii faptei, ci a necooperarii autorului acesteia la
producerea unor dovezi privind propria-i vinovatie. Nu se poate sustine ca sub
acest aspect textul de lege criticat nu prevede o masura de constrangere,
intrucat amenintarea cu aplicarea unei pedepse privative de libertate in caz de
nesupunere reprezinta, in mod evident, o masura de constrangere psihica.
Judecator,
Kozsokar Gabor