Decizia Nr.245 din 29.04.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 400 din 30 mai 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Ingrid Alina Tudora	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 9.541/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 867D/2013.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată prin Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.541/118/2013, Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.5. Excepţia a fost ridicată de Gilmar Belecciu cu ocazia soluţionării unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 contravin dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece, aşa cum reiese din preambulul actului normativ criticat, caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia însă existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată, iar elementele cuprinse în Nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013. Ca atare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu îndeplineşte exigenţele art. 115 alin. (4) din Constituţie, fiind emisă în mod abuziv şi discriminatoriu în paguba şi împotriva intereselor justiţiabilului.7. Autorul excepţiei apreciază că, având în vedere faptul că ordonanţa de urgenţă criticată „pretinde“ că reglementează un serviciu public, caracterul acestui act normativ este de lege ordinară, prin adoptarea sa fiind încălcate prevederile legii transparenţei decizionale şi legii privind responsabilitatea fiscal-bugetară, precum şi obligaţia supunerii la dezbatere publică a actului normativ.8. De asemenea, apreciază că reglementarea legală criticată aduce atingere şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât, cu toate că aceste taxe instituite prin ordonanţa criticată sunt justificate de o regândire a sistemului juridic românesc, destinaţia sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul juridic, un procent de 30% revenind bugetului de stat. Ca atare, majorarea acestor impuneri motivată doar de necesităţile sistemului de justiţie este aberantă, în condiţiile în care se doreşte impunerea unei taxe justiţiabilului pentru îndestularea bugetului de stat.9. Se arată, totodată, cu referire directă la art. 16 şi art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, că justiţiabilul nu mai poate beneficia de actul de justiţie la care este îndreptăţit din cauza taxelor şi impozitelor camuflate în această taxă de timbru, al cărei cuantum duce la crearea unui serviciu public prohibit justiţiabilului de rând, fiindu-i îngrădit astfel accesul liber la justiţie. În acest sens, autorul excepţiei susţine că, deşi potrivit art. 21 alin. (4) din Constituţie „jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite“, prin art. 16 din ordonanţa de urgenţă criticată se impune plata unei taxe de timbru în contestarea unui act administrativ. Arată că un justiţiabil nu poate fi obligat la plata unei taxe de timbru atunci când contestă un act emis abuziv de către o instituţie, care este scutită de la plata taxelor de timbru în temeiul art. 30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, întrucât această măsură contravine principiului egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, obligativitatea plăţii taxei respective reprezentând o formă de discriminare în raport cu instituţia respectivă, precum şi o îngrădire a dreptului privind accesul liber la justiţie, prin impunerea unei taxe aberante cu scopul de a limita accesul la justiţie.10. Tribunalul Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu contravin dispoziţiilor art. 115 alin. (4) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin acest act normativ legiuitorul reglementând taxa judiciară de timbru aferentă acţiunilor şi cererilor introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererilor adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte argumentele de neconstituţionalitate invocate din perspectiva încălcării art. 115 alin. (4) din Constituţie, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu pot fi reţinute, urgenţa adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 fiind motivată de necesitatea înlăturării unui sistem de taxare neadecvat faţă de liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă, cu consecinţe negative pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului judiciar, dar şi al transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru.13. Cu privire la critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, Avocatul Poporului arată că scutirea autorităţilor publice de plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că autorităţile respective sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat.14. De asemenea, apreciază că nu poate fi reţinută nici susţinerea privind încălcarea accesului liber la justiţie şi a justei aşezări a sarcinilor fiscale, arată că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.18. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care prevăd că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“, art. 21 alin. (2), (3) şi (4) care consacră accesul liber la justiţie, art. 56 alin. (2) potrivit cărora „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale“ şi art. 115 alin. (4) care prevăd că „Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora“.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din prisma unor critici similare.20. În prezenta cauză, Curtea reţine că o primă critică de neconstituţionalitate, de natură extrinsecă, constă în aceea că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 a fost adoptată cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, întrucât în preambulul actului normativ criticat caracterul de urgenţă este determinat de oportunitatea, raţiunea şi utilitatea reglementării, fără a se evidenţia existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată.21. În acest context, Curtea reţine că în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil, impunea revizuirea urgentă a legislaţiei şi în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură şi dinamică a procesului civil, noile garanţii procedurale acordate părţilor pentru asigurarea unui proces echitabil, precum şi acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiţiei etc.22. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluţie în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea noului Cod civil şi a noului Cod de procedură civilă. În acest sens, orice întârziere în asanarea şi sistematizarea legislaţiei în materia taxelor de timbru ar fi condus la menţinerea nepermisă a neconcordanţelor între prevederile legale în această materie cu prevederile noilor Coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicţie cu noul cadru normativ.23. În aceeaşi ipoteză, a neadoptării urgente a actului normativ în discuţie, legiuitorul delegat a susţinut că ar fi fost menţinute şi aspectele care impietează asupra transparenţei aplicării actualelor norme, printre care lipsa criteriilor statistice pentru o evidenţă clară asupra tuturor operaţiunilor pe care le implică sistemul de taxare actual. Totodată, consecinţele negative pe planul transparenţei şi disciplinei financiare impuse de exerciţiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar şi pe planul situaţiei justiţiabililor şi al nevoilor acute ale sistemului, nu ar fi fost deloc neglijabile.24. Întrucât aspectele mai sus menţionate vizează un interes public şi constituie o situaţie extraordinară, a cărei reglementare nu putea fi amânată, Curtea apreciază că s-a impus adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanţei de urgenţă, cu respectarea art. 115 alin. (4) din Constituţia României, astfel încât critica de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată.25. Referitor la criticile de neconstituţionalitate intrinsecă formulate din perspectiva încălcării dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), (3) şi (4) şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care a preluat, cu modificări şi completări, cele statuate prin normele ce constituiau cadrul legal general în materia taxelor judiciare de timbru. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 reiterează cele stabilite prin normele anterioare, statuând că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.26. În prezenta cauză, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi argumentează critica cu privire la pretinsa discriminare creată între justiţiabili şi instituţiile statului prin faptul că instituţiile publice care beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru sunt privilegiate faţă de cetăţenii care au obligaţia achitării lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin faptul că se încalcă dreptul cetăţenilor de acces liber la justiţie, ca urmare a obligativităţii de a plăti aceste taxe de timbru.27. Referitor la critici similare, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că scutirea autorităţilor/instituţiilor publice de la plata taxelor judiciare de timbru este justificată, în mod obiectiv şi raţional, de faptul că autorităţile respective sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel încât ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 373 din 2 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 13 noiembrie 2003).28. Cu privire la susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea a statuat că accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, funcţia de restabilire a ordinii de drept, ce se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecinţă, legiuitorul este îndreptăţit să instituie taxe judiciare de timbru pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părţile aflate în litigiu (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 943 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 25 ianuarie 2007).29. Curtea a reţinut, totodată, că nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014).30. În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, în sensul că ar putea exista situaţii în care părţile să nu poată plăti taxele de timbru din cauza cuantumului excesiv al acestora şi, în consecinţă, să nu se poată adresa justiţiei, Curtea reţine că legiuitorul a instituit, prin prevederile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie.31. În jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat dacă accesul liber la justiţie este un drept absolut şi dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Instanţa europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii). De asemenea, prin Hotărârea din 11 octombrie 2007, definitivă în 11 martie 2008, pronunţată în Cauza Larco împotriva României, Curtea Europeană a statuat că obligaţia de a plăti în faţa instanţelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată ca o limitare a dreptului de acces la o instanţă, care ar fi, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Europeană a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei. Prin urmare, taxa este proporţională cu suma solicitată de reclamant.32. Ca atare, având în vedere argumentele expuse mai sus, Curtea constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru nu contravin normelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.33. De altfel, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 104 din 27 februarie 2014 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 23 aprilie 2014, prin care Curtea a constatat că prevederile de lege criticate sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 9.541/118/2013 al Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora