DECIZIE Nr.
242 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. a)-c) si alin. 10
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 264 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 şi ale
art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Toma şi Marinela Toma în
Dosarul nr. 5.033/109/2006 al Tribunalului Argeş - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 5.033/109/2006, Tribunalul Argeş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 10 şi ale art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe
Toma şi Marinela Toma într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei
plângeri împotriva ordonanţei de confirmare a neînceperii urmăririi penale.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia apreciază, în esenţă, că textul legal criticat limitează posibilitatea
instanţei de recurs de a pronunţa o hotărâre judecătorească de condamnare sau
achitare, astfel încât nu poate judeca fondul. Astfel, recursul prevăzut de
art. 2781 alin. 10
din Codul de procedură penală este unul formal. Mai mult, se arată că sunt
încălcate şi prevederile art. 16 din Constituţie, întrucât există o inegalitate
între procuror, judecător şi părţi.
Tribunalul Argeş - Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. In susţinerea acestei opinii, se arată că textul contestat
nu este de natură să împiedice persoana vătămată de a se adresa instanţei de
judecată. Limitarea prin textul de lege a actelor procurorului împotriva cărora
se poate face plângere la instanţă, fără a se face o referire expresă la actele
prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, reprezintă o
problemă de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în
acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7
martie 2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) şi alin. 10 din
Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate, dar cu păstrarea
soluţiei legislative iniţiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006. Curtea constată că în mod greşit instanţa de judecată a reţinut ca obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate art. 10 din Codul de procedură penală, şi nu art. 2781 alin. 10 din acelaşi cod. In
consecinţă, Curtea, prin prezenta decizie, urmează a se pronunţa cu privire la
constituţionalitatea dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) şi alin. 10 din Codul de procedură penală, care
au următorul cuprins: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă
sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este
obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând
totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume
mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător. [...]
Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8
lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut
plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,
scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de
orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21
alin. (1) -(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al
controlului de constituţionalitate, Curtea, prin numeroase decizii, constatând
constituţionalitatea acestora. Astfel, prin Decizia nr. 508 din 18 noiembrie
2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din 1 decembrie 2004, Curtea s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii textului art. 2781 din Codul de procedură penală,
reţinând că acesta reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale
exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente,
atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor
procurorului, aspect reţinut de altfel şi de Curtea Constituţională în Decizia
nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul
procurorului de netrimitere în judecată, urmărind, după caz, începerea sau
redeschiderea urmăririi penale ori desfiinţarea actului procurorului şi
reţinerea spre judecare a cauzei.
Totodată, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a statuat că în plângerea
formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere
în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea
soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul
urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de părţile
în proces. Aşadar, prin încheierea pronunţată în
temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de
procedură penală, instanţa nu dezleagă fondul pricinii, ci apreciază numai cu
privire la legalitatea actului atacat.
Faptul că, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de
procedură penală, după judecarea plângerii împotriva soluţiei procurorului,
instanţa pronunţă la rândul ei o hotărâre prin care menţine această soluţie nu
poate fi caracterizat ca o împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o
încălcare a dreptului la un proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine
în acest caz însăşi justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise tot în
justiţie căile de atac prevăzute de lege.
Nu poate fi caracterizată ca o încălcare a dreptului la
un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă instanţa în
temeiul art. 2781
alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, întrucât împotriva încheierii
pronunţate persoana nemulţumită are posibilitatea exercitării căilor de atac
prevăzute de lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea
acesteia, folosind toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces
echitabil.
De asemenea, soluţionarea fondului cauzei, în situaţia
în care instanţa, în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, admite plângerea,
prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată, reţinând cauza
spre judecare, constituie o etapă procesuală distinctă, guvernată de regulile
procedurale aplicabile judecării în primă instanţă şi în căile de atac, reguli
cu privire la care textele criticate stabilesc în mod expres că se aplică „în
mod corespunzător". Astfel, dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală asigură posibilitatea părţilor de a formula apărări, de a
propune probe şi de a recurge la căile de atac prevăzute de lege, aşadar de a
se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează un proces
echitabil, în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) din
Constituţie.
Aceleaşi considerente şi soluţie au fost reţinute şi
prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 859 din 28 noiembrie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17
ianuarie 2007.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2781 alin. 8
lit. a)-c) şi alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Gheorghe Toma şi Marinela Toma în Dosarul nr. 5.033/109/2006 al Tribunalului
Argeş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly