Decizia Nr.242 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alcor-Grigore Voicu în Dosarul nr. 604/200/2010 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală, de Radu-Paul Domocoş în Dosarul nr. 17.836/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală, de Marin Frunză în dosarele nr. 496/44/2010 şi nr. 123/44/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Brînduşa Bîrsan în Dosarul nr. 2.979/2/2010 (număr în format vechi 844/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Gabriel-Narcis Chira în Dosarul nr. 679/39/2009 al Judecătoriei Rădăuţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă că autorul excepţiei Gabriel-Narcis Chira a transmis Curţii o cerere de amânare a judecării cauzei în vederea angajării unui apărător ales.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de acordare a unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a soluţionării cauzei.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.415D/2010, nr. 1.527D/2010, nr. 1.872D/2010, nr. 1.891D/2010, nr. 1.938D/2010 şi nr. 2.882D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.527D/2010, nr. 1.872D/2010, nr. 1.891D/2010, nr. 1.938D/2010 şi nr. 2.882D/2010 la Dosarul nr. 1.415D/2010, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 604/200/2010, Judecătoria Buzău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 şi 10 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Alcor-Grigore Voicu cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei ordonanţe a procurorului de scoatere de sub urmărire penală.Prin Încheierea din 16 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 17.836/271/2009, Judecătoria Oradea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Radu-Paul Domocoş cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.Prin încheierile din 7 şi 25 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 496/44/2010 şi nr. 123/44/2010, Curtea de Apel Galaţi -Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluţionării plângerilor împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.Prin Încheierea din 18 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.979/2/2010 (nr. în format vechi 844/2010), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Brînduşa Bîrsan cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.Prin Încheierea din 22 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 679/39/2009, Judecătoria Rădăuţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Gabriel-Narcis Chira cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unor acte ale procurorului de netrimitere în judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, potrivit cărora judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la respectarea vieţii intime, familiale şi private, dreptul la informaţie, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la statul român, unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, înfăptuirea justiţiei, instanţele judecătoreşti şi integrarea în Uniunea Europeană. Totodată, autorul excepţiei Alcor-Grigore Voicu arată că prevederile art. 278¹ alin. 10 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât hotărârea pronunţată nu este supusă apelului.Judecătoria Buzău - Secţia penală, Judecătoria Oradea - Secţia penală, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Judecătoria Rădăuţi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi din actele normative invocate de autorii excepţiei. Judecătoria Buzău - Secţia penală face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 138/2005, nr. 148/2008 şi nr. 18/2009.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278¹ alin. 7 şi 10 din Codul de procedură penală, alin. 7 având cuprinsul dat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alin. 10 fiind modificat, ulterior sesizării Curţii, prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu păstrarea însă a soluţiei legislative atacate. Textele de lege criticate au următorul cuprins: „Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.[...] Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 26 cu privire la viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 31 referitoare la dreptul la informaţie, ale art. 51 privind dreptul de petiţionare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 referitoare la instanţele judecătoreşti şi ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 cu privire la dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 8 referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitoare la interzicerea discriminării şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv raportate la dispoziţiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 cu privire la dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 8 instituind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 30 cu privire la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.408 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală, reţinând că limitarea mijloacelor de probă care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este justificată având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalităţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionării plângerii, instanţa să verifice, pe baza lucrărilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecată atacate, dacă această soluţie a fost sau nu dispusă cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 278¹ alin. 7 din Codul de procedură penală nu încalcă dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentării unor probe suplimentare faţă de cele deja administrate, respectiv „înscrisuri noi“.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia mai sus menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte dispoziţiile alin. 10 al art. 278¹ din Codul de procedură penală, potrivit art. 129 din Constituţie, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278¹ din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 7 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alcor-Grigore Voicu în Dosarul nr. 604/200/2010 al Judecătoriei Buzău - Secţia penală, de Radu-Paul Domocoş în Dosarul nr. 17.836/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală, de Marin Frunză în dosarele nr. 496/44/2010 şi nr. 123/44/2010 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală, de Brînduşa Bîrsan în Dosarul nr. 2.979/2/2010 (număr în format vechi 844/2010) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi de Gabriel-Narcis Chira în Dosarul nr. 679/39/2009 al Judecătoriei Rădăuţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică