DECIZIE Nr. 24
din 18 septembrie 2006
Inalta Curte de Casatie si
Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25
lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a
intrunit pentru a examina recursul in interesul legii declarat de procurorul
general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu
privire la consecintele lipsei din dispozitivul hotararii a mentiunii
„pronuntata in sedinta publica".
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 188 din 19 martie 2007
Dosar nr. 12/2006
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in
Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, s-a intrunit pentru a
examina recursul in interesul legii declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la
consecintele lipsei din dispozitivul hotararii a mentiunii „pronuntata in
sedinta publica".
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, fiind prezenţi 81 de judecători
din totalul de 112 în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în sensul de a stabili că
lipsa din dispozitivul hotărârii a menţiunii „pronunţată în şedinţă
publică" atrage nulitatea actului, în condiţiile reglementate în art. 197
alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală, numai în cazul când s-a adus o
vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit
diversitate de soluţii cu privire la consecinţele lipsei din dispozitivul
hotărârii a menţiunii „pronunţată în şedinţă publică".
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
omisiunea înscrierii în dispozitiv a menţiunii că hotărârea s-a pronunţat în
şedinţă publică atrage nulitatea absolută a hotărârii, în sensul prevederilor art.
197 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
lipsa acestei menţiuni atrage nulitatea hotărârii numai în măsura în care se
face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului,
în condiţiile art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură penală.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 310 alin. 1 din Codul de procedură
penală, „hotărârea se pronunţă în şedinţă publică de către preşedintele
completului de judecata, asistat de grefier".
Totodată, prin art. 357 alin. 4
din Codul de procedură penală se prevede că dispozitivul hotărârii, a cărui
pronunţare este reglementată în art. 358 din acelaşi cod, trebuie să cuprindă
totdeauna, între altele, menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.
Este adevărat că, potrivit art. 197 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură penală, dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de
judecată sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, care nu poate fi înlăturată
în niciun mod, putând fi invocată în orice stare a procesului, cu luarea în
considerare chiar din oficiu.
Interpretarea raţională şi sistematică a literei şi a
spiritului textelor de lege enunţate, în raport de sediul materiei, de aşezarea
lor sistemică şi de raţiunea reglementării, conduce însă la concluzia certă că
prin sintagma „dispoziţiile relative [...] la publicitatea şedinţei de judecată
[...]" sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii legiuitorul a înţeles să
includă între cazurile care atrag sancţiunea nulităţii absolute numai
încălcarea acelor dispoziţii
care garantează realizarea efectivă a principiului publicităţii în desfăşurarea
şedinţei de judecată, ca fază principală a procesului penal, în aşa fel încât
să se asigure pentru toate părţile un proces echitabil şi într-un termen
rezonabil, precum şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti legale şi
temeinice.
Numai aşa se explică faptul că, în ceea ce priveşte
încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la includerea în dispozitivul
hotărârii a menţiunii că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, lipsa unei
atari menţiuni nu este inclusă între cazurile limitativ enumerate în alin. 2 al
art. 197 din Codul de procedură penală, a căror nerespectare nu poate fi
înlăturată în niciun mod.
Ca urmare, lipsa din dispozitivul hotărârii a menţiunii
că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică nu poate atrage nulitatea hotărârii
decât în cazul când această omisiune a adus o vătămare ce nu poate fi
înlăturată decât prin anularea acelui act.
A considera altfel ar însemna să se adauge la
dispoziţiile legale prin care sunt reglementate nulităţile şi să se reia
judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în care o asemenea nulitate
nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil.
Aşa fiind, se impune concluzia că nerespectarea
cerinţei ca dispozitivul hotărârii să cuprindă menţiunea că pronunţarea
hotărârii s-a făcut în şedinţă publică atrage nulitatea hotărârii numai atunci
când s-a adus o vătămare care nu se poate înlătura decât prin anularea acelui
act.
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară şi al art. 4142 din Codul de procedură penală,
urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili că dispozitivul
hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă
publică, precum şi că nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii,
în condiţiile reglementate în art. 197 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură
penală, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o vătămare ce nu poate fi
înlăturată altfel, iar anularea hotărârii este impusă de necesitatea aflării
adevărului şi în vederea justei soluţionări a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea prevederilor art. 310, art. 357 alin. 4 şi
ale art. 358 din Codul de procedură penală, stabilesc:
Dispozitivul hotărârii trebuie să cuprindă menţiunea că
pronunţarea acesteia s-a făcut în şedinţă publică.
Nerespectarea acestei cerinţe
atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile reglementate prin art. 197 alin. 1 şi
4 din Codul de procedură penală, numai atunci când se dovedeşte că s-a adus o
vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin anularea acelui act, iar
anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului şi pentru justa
soluţionare a cauzei.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim magistrat-asistent,
Victoria Maftei