DECIZIE Nr. 24 din 4 mai 1993
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 129 din 17 iunie 1993
Vasile Gionea - presedinte
Ion Filipescu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Victor Dan-Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent.
Pe rol solutionarea recursului formulat de Ungureanu Teodoru-Marian si
Ungureanu Nastasia impotriva Deciziei nr. 5/23 februarie 1993 a Curtii
Constitutionale, prin care se resping ca vadit nefondate exceptiile de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, ale
alin. 3 si 4 din art. 35 si ale art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si ale
alin. (3) din art. 26 al Legii nr. 47/1992.
Dezbaterile au avut loc in sedinta din 21 aprilie 1993, in prezenta
recurentului Ungureanu Teodoru-Marian personal si ca reprezentant al recurentei
Ungureanu Nastasia si intimatei Prefectura municipiului Bucuresti si a
sectorului agricol Ilfov - Serviciul contencios - au fost consemnate pe larg in
incheierea de la acea data, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 mai 1993.
CURTEA CONSTITUTIONALA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 6 noiembrie 1992
a Judecatoriei sectorului agricol Ilfov cu solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art.
35 alin. 3 si 4 din Legea nr. 18/1991 si art. 26 alin. (3) din Legea nr.
47/1992. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de contestatarul
Ungureanu Teodoru-Marian in Dosarul nr. 4302/1991 al Judecatoriei sectorului
agricol Ilfov.
Motivand exceptia, contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian sustine, in
esenta, ca dispozitiile invocate ca neconstitutionale instituie un regim
juridic discriminatoriu intre fostii proprietari cu drepturi depline si
cumparatorii de locuinte, care la data de 1 ianuarie 1990 nu aveau decat simpla
calitate de beneficiari ai unui drept de folosinta. Aceste dispozitii conduc la
o imbogatire fara just temei a actualilor proprietari si, ca atare sunt
contrare dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2),
art. 20, art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie.
Prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 contravin dispozitiilor
art. 1 alin. (3), art. 16, art. 20, art. 21, art. 49 si art. 150 alin. (1) din
Constitutie, deoarece textul incearca sa sustraga controlului
constitutionalitatii o serie de acte normative emise in perioada 22 decembrie
1989 - 8 decembrie 1991, acte ce au adus flagrante si inadmisibile incalcari
ale Constitutiei din 1991.
Parata - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din cadrul
Prefecturii municipiului Bucuresti -, desi legal citata, nu s-a prezentat in
fata instantei si nici nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate, desi i s-au comunicat memoriile
reclamantilor in legatura cu aceasta problema.
Punctul de vedere al instantei exprimat in Incheierea de sesizare din 6
noiembrie 1992 referitor la exceptia invocata, este ca "modul in care a
fost formulata si motivarea acesteia nu pot duce decat la respingerea
exceptiei".
Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, respinge
ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8
din Decretul-lege nr. 42/1990, ale alin. 3 si 4 din art. 35 si ale art. 22 din
Legea nr. 18/1991, precum si ale alin. (3) din art. 26 al Legii nr. 47/1992
pentru urmatoarele motive:
- referitor la neconstitutionalitatea art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990,
art. 35 alin. 3 si 4 si art. 22 din Legea nr. 18/1991, exceptia este
inadmisibila deoarece vine in conflict cu principiul neretroactivitatii legii
si de aceea este vadit nefondata;
- cat priveste neconstitutionalitatea alin. (3) al art. 26 din Legea nr.
47/1992 exceptia este, de asemenea, vadit nefondata intrucat dispozitiile
acestui alineat au in vedere si legile anterioare Constitutiei si respectarea
principiului neretroactivitatii lor, ceea ce este conform legii fundamentale,
iar nu impotriva ei.
Prin recursul formulat in termen legal impotriva Deciziei nr. 5 din 23
februarie 1993 recurentul Ungureanu Teodoru-Marian solicita a se constata
netemeinicia si nelegalitatea acesteia si, pe cale de consecinta, declansarea
procedurii prevazute de art. 25 din Legea nr. 47/1992, in vederea admiterii
exceptiilor de neconstitutionalitate asa cum au fost formulate.
In motivarea recursului se sustine:
- cu privire la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 8 din
Decretul-lege nr. 42/1990 si a art. 22 si 35 alin. 3 si 4 din Legea nr.
18/1991, decizia este netemeinica si nelegala deoarece dispozitiile acestor
articole sunt esential contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16
alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie.
Concluzia deciziei potrivit careia "exceptia este inadmisibila
deoarece vine in conflict cu principiul neretroactivitatii legii", deci
exclusiva incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie,
este combatuta prin sustinerea ca in cauza suntem in prezenta exclusivei
incidente a art. 150 alin. (1) din Constitutie;
- cu privire la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 26
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, argumentata in decizia recurata pe
aplicabilitatea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, se solicita
inlaturarea acestei motivari, deoarece se apreciaza ca ne aflam, de asemenea,
sub incidenta dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
Curtea, facand aplicarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, cu adresele nr. 17/1189/12 martie 1993, nr. 249/12 martie 1993 si nr.
5 C/12 martie 1993, a solicitat punctele de vedere in legatura cu exceptiile de
neconstitutionalitate invocate Guvernului Romaniei, Camerei Deputatilor si
Senatului.
Cu Adresa nr. 5/976 din 29 martie 1993, Guvernul Romaniei, dand curs
solicitarii Curtii, opineaza ca despre neconstitutionalitatea unor dispozitii
legale se poate discuta numai daca acestea au fost elaborate dupa adoptarea
Constitutiei, opinie fundamentata pe prevederile art. 144 lit. c) si art. 150
din legea fundamentala, precum si pe cele ale art. 13 pct. A. lit. c) si art.
23-26 din Legea nr. 47/1992.
Referitor la Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, in principiu, este de
acord cu solutia pronuntata.
Camera Deputatilor si Senatul nu-si exprima punctul de vedere referitor la
exceptiile invocate si recursul formulat.
In legatura cu competenta Curtii de a solutiona recursul formulat, sunt
aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 47/1992, fiind indeplinite
cerintele acestui text.
Cu privire la motivul de recurs, in sensul ca art. 8 din Decretul-lege nr.
42/1990 si art. 22 si art. 35 alin. 3 si 4 din Legea nr. 18/1991 sunt
neconstitutionale, contravenind art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si
(2), art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie, se constata ca
textele mentionate nu sunt neconstitutionale si, in consecinta, solutia
recurata este legala.
Intr-adevar, art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 prevede ca
"terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si
curtea si gradina din jurul acestora, in zonele cooperativizate, constituie
proprietatea particulara a detinatorilor; acestea pot fi instrainate si lasate
mostenire", dispunandu-se, de asemenea, ca acest teren, impreuna cu lotul
ce putea fi atribuit in folosinta membrului cooperator, nu putea depasi
suprafata de 6.000 mp pentru detinatorul casei de locuit.
Pe de alta parte, art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede ca
"terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor
dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente
constructiilor, in conditiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la
sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in
proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului,
proprietari ai locuintelor", iar prin alin. 4 se stabileste ca
"dispozitiile art. 22 raman aplicabile". Potrivit art. 22 alin. 1 al Legii
nr. 18/1991, "sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau,
dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau de domiciliul
lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si
curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din
Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea
taranimii". De asemenea, alin. 2 al aceluiasi text precizeaza ca
"dispozitiile alin. 1 se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate
care nu au avut calitatea de cooperator".
Din cele aratate, rezulta ca dispozitiile legale mentionate recunosc si
consacra, in conditiile aratate, dreptul de proprietate asupra terenului
persoanelor, de asemenea, prevazute de lege. In consecinta, aceste dispozitii
legale nu contravin Constitutiei, care recunoaste si garanteaza dreptul de
proprietate. De asemenea, textele legale mentionate nu contravin art. 1 alin.
(3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 42 si art. 49
din Constitutie, aceste texte constitutionale avandu-si domeniul lor propriu de
reglementare fara legatura cu cel al dispozitiilor legale care se pretinde ca
sunt neconstitutionale.
Cu privire la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care se pretinde, de
asemenea, ca este neconstitutional, se retine ca acesta prevede in teza intai
ca "prevederile alin. (1) si (2) se aplica numai raporturilor juridice
stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991", iar in teza a
doua ca "repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a
Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege". Rezulta deci ca teza
intai are in vedere, dar in conditiile textului, legile anterioare
Constitutiei, iar teza a doua are in vedere o alta situatie si prevede ca
urmeaza sa apara o lege care sa repare daunele aduse unor persoane prin legi
anterioare Constitutiei. Distingand clar cele doua situatii, art. 26 alin. (3)
din Legea 47/1992 nu este deci neconstitutional.
Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1)
din Constitutie, al art. 13 alin. (1) pct. A. lit. c), art. 25 si art. 26 din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Ungureanu Teodoru-Marian si Ungureanu
Nastasia, domiciliati in Bucuresti, calea Vacaresti nr. 234, bloc 83, se. A,
et. 5, ap. 23, sectorul 4, impotriva Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993.
Definitiva.
Pronuntata astazi, 4 mai 1993.
PRESEDINTE,
prof. dr. VASILE GIONEA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu