DECIZIE   Nr. 24 din  4 mai 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 129 din 17 iunie 1993

    Vasile Gionea          - presedinte
    Ion Filipescu          - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Victor Dan-Zlatescu    - judecator
    Raul Petrescu          - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent.

    Pe rol solutionarea recursului formulat de Ungureanu Teodoru-Marian si Ungureanu Nastasia impotriva Deciziei nr. 5/23 februarie 1993 a Curtii Constitutionale, prin care se resping ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, ale alin. 3 si 4 din art. 35 si ale art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si ale alin. (3) din art. 26 al Legii nr. 47/1992.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta din 21 aprilie 1993, in prezenta recurentului Ungureanu Teodoru-Marian personal si ca reprezentant al recurentei Ungureanu Nastasia si intimatei Prefectura municipiului Bucuresti si a sectorului agricol Ilfov - Serviciul contencios - au fost consemnate pe larg in incheierea de la acea data, cand, Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 4 mai 1993.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
avand in vedere actele si lucrarile dosarului retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 6 noiembrie 1992 a Judecatoriei sectorului agricol Ilfov cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 35 alin. 3 si 4 din Legea nr. 18/1991 si art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian in Dosarul nr. 4302/1991 al Judecatoriei sectorului agricol Ilfov.
    Motivand exceptia, contestatarul Ungureanu Teodoru-Marian sustine, in esenta, ca dispozitiile invocate ca neconstitutionale instituie un regim juridic discriminatoriu intre fostii proprietari cu drepturi depline si cumparatorii de locuinte, care la data de 1 ianuarie 1990 nu aveau decat simpla calitate de beneficiari ai unui drept de folosinta. Aceste dispozitii conduc la o imbogatire fara just temei a actualilor proprietari si, ca atare sunt contrare dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie.
    Prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 16, art. 20, art. 21, art. 49 si art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul incearca sa sustraga controlului constitutionalitatii o serie de acte normative emise in perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, acte ce au adus flagrante si inadmisibile incalcari ale Constitutiei din 1991.
    Parata - Comisia de aplicare a Legii fondului funciar din cadrul Prefecturii municipiului Bucuresti -, desi legal citata, nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, desi i s-au comunicat memoriile reclamantilor in legatura cu aceasta problema.
    Punctul de vedere al instantei exprimat in Incheierea de sesizare din 6 noiembrie 1992 referitor la exceptia invocata, este ca "modul in care a fost formulata si motivarea acesteia nu pot duce decat la respingerea exceptiei".
    Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, respinge ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, ale alin. 3 si 4 din art. 35 si ale art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si ale alin. (3) din art. 26 al Legii nr. 47/1992 pentru urmatoarele motive:
    - referitor la neconstitutionalitatea art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 35 alin. 3 si 4 si art. 22 din Legea nr. 18/1991, exceptia este inadmisibila deoarece vine in conflict cu principiul neretroactivitatii legii si de aceea este vadit nefondata;
    - cat priveste neconstitutionalitatea alin. (3) al art. 26 din Legea nr. 47/1992 exceptia este, de asemenea, vadit nefondata intrucat dispozitiile acestui alineat au in vedere si legile anterioare Constitutiei si respectarea principiului neretroactivitatii lor, ceea ce este conform legii fundamentale, iar nu impotriva ei.
    Prin recursul formulat in termen legal impotriva Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993 recurentul Ungureanu Teodoru-Marian solicita a se constata netemeinicia si nelegalitatea acesteia si, pe cale de consecinta, declansarea procedurii prevazute de art. 25 din Legea nr. 47/1992, in vederea admiterii exceptiilor de neconstitutionalitate asa cum au fost formulate.
    In motivarea recursului se sustine:
    - cu privire la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 si a art. 22 si 35 alin. 3 si 4 din Legea nr. 18/1991, decizia este netemeinica si nelegala deoarece dispozitiile acestor articole sunt esential contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie.
    Concluzia deciziei potrivit careia "exceptia este inadmisibila deoarece vine in conflict cu principiul neretroactivitatii legii", deci exclusiva incidenta in cauza a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, este combatuta prin sustinerea ca in cauza suntem in prezenta exclusivei incidente a art. 150 alin. (1) din Constitutie;
    - cu privire la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, argumentata in decizia recurata pe aplicabilitatea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, se solicita inlaturarea acestei motivari, deoarece se apreciaza ca ne aflam, de asemenea, sub incidenta dispozitiilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea, facand aplicarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, cu adresele nr. 17/1189/12 martie 1993, nr. 249/12 martie 1993 si nr. 5 C/12 martie 1993, a solicitat punctele de vedere in legatura cu exceptiile de neconstitutionalitate invocate Guvernului Romaniei, Camerei Deputatilor si Senatului.
    Cu Adresa nr. 5/976 din 29 martie 1993, Guvernul Romaniei, dand curs solicitarii Curtii, opineaza ca despre neconstitutionalitatea unor dispozitii legale se poate discuta numai daca acestea au fost elaborate dupa adoptarea Constitutiei, opinie fundamentata pe prevederile art. 144 lit. c) si art. 150 din legea fundamentala, precum si pe cele ale art. 13 pct. A. lit. c) si art. 23-26 din Legea nr. 47/1992.
    Referitor la Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, in principiu, este de acord cu solutia pronuntata.
    Camera Deputatilor si Senatul nu-si exprima punctul de vedere referitor la exceptiile invocate si recursul formulat.
    In legatura cu competenta Curtii de a solutiona recursul formulat, sunt aplicabile prevederile art. 25 din Legea nr. 47/1992, fiind indeplinite cerintele acestui text.
    Cu privire la motivul de recurs, in sensul ca art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 si art. 22 si art. 35 alin. 3 si 4 din Legea nr. 18/1991 sunt neconstitutionale, contravenind art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie, se constata ca textele mentionate nu sunt neconstitutionale si, in consecinta, solutia recurata este legala.
    Intr-adevar, art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 prevede ca "terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, in zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulara a detinatorilor; acestea pot fi instrainate si lasate mostenire", dispunandu-se, de asemenea, ca acest teren, impreuna cu lotul ce putea fi atribuit in folosinta membrului cooperator, nu putea depasi suprafata de 6.000 mp pentru detinatorul casei de locuit.
    Pe de alta parte, art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 prevede ca "terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor", iar prin alin. 4 se stabileste ca "dispozitiile art. 22 raman aplicabile". Potrivit art. 22 alin. 1 al Legii nr. 18/1991, "sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau de domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii". De asemenea, alin. 2 al aceluiasi text precizeaza ca "dispozitiile alin. 1 se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator".
    Din cele aratate, rezulta ca dispozitiile legale mentionate recunosc si consacra, in conditiile aratate, dreptul de proprietate asupra terenului persoanelor, de asemenea, prevazute de lege. In consecinta, aceste dispozitii legale nu contravin Constitutiei, care recunoaste si garanteaza dreptul de proprietate. De asemenea, textele legale mentionate nu contravin art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 42 si art. 49 din Constitutie, aceste texte constitutionale avandu-si domeniul lor propriu de reglementare fara legatura cu cel al dispozitiilor legale care se pretinde ca sunt neconstitutionale.
    Cu privire la art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care se pretinde, de asemenea, ca este neconstitutional, se retine ca acesta prevede in teza intai ca "prevederile alin. (1) si (2) se aplica numai raporturilor juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991", iar in teza a doua ca "repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege". Rezulta deci ca teza intai are in vedere, dar in conditiile textului, legile anterioare Constitutiei, iar teza a doua are in vedere o alta situatie si prevede ca urmeaza sa apara o lege care sa repare daunele aduse unor persoane prin legi anterioare Constitutiei. Distingand clar cele doua situatii, art. 26 alin. (3) din Legea 47/1992 nu este deci neconstitutional.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) pct. A. lit. c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Ungureanu Teodoru-Marian si Ungureanu Nastasia, domiciliati in Bucuresti, calea Vacaresti nr. 234, bloc 83, se. A, et. 5, ap. 23, sectorul 4, impotriva Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993.
    Definitiva.
    Pronuntata astazi, 4 mai 1993.

               PRESEDINTE,
               prof. dr. VASILE GIONEA

                         Magistrat asistent,
                         Gabriela Dragomirescu