DECIZIE   Nr. 5*) din 23 februarie 1993

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 129 din 17 iunie 1993

    *) Decizia nr. 5 a ramas definitiva ca urmare a Deciziei nr. 24 din 4 mai 1993 a Curtii Constitutionale,

    Mihai Constantinescu  - presedinte
    Antonie Iorgovan      - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu  - judecator
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent.

    Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca prin cererea inregistrata la Judecatoria sectorului agricol Ilfov, formand obiectul Dosarului nr. 4302/1991, Ungureanu Teodoru-Marian, in nume propriu si ca reprezentant al mamei sale, Ungureanu Nastasia, a atacat hotararea Comisiei municipale Bucuresti de aplicare a Legii fondului funciar prin care li s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren agricol de 2.400 mp, pe care se afla o locuinta vanduta de ei in anul 1982, si a solicitat instantei reconstituirea acestui drept pentru suprafata de 2.150 mp, restul de 250 mp trecand in folosinta cumparatoarei locuintei.
    Comisia municipiului Bucuresti de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, ca si alte organe carora reclamantii s-au adresat - Ministerul Agriculturii si Alimentatiei si Primaria sectorului agricol Ilfov -, au raspuns in sensul ca proprietarul locuintei beneficiaza de prevederile art. 35 si 22 din Legea nr. 18/1991, acestuia revenindu-i in proprietate terenul.
    La termenul din 17 iulie 1992, reclamantii au invocat exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii, art. 35 alin. 3 si 4, precum si art. 22 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, sustinand in esenta ca aceste dispozitii instituie un regim juridic discriminatoriu intre fostii proprietari cu drepturi depline si cumparatorii de locuinta la care la data de 1 ianuarie 1990 nu aveau decat simpla calitate de beneficiari ai unui drept de folosinta, conducand la o imbogatire fara just temei si de aceea sunt neconstitutionale, fiind contrare dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 41 alin. (1)-(5), art. 42 si art. 49 din Constitutie.
    Exceptia de neconstitutionalitate a fost completata la termenul din 4 septembrie 1992, in sensul ca reclamantii au invocat si faptul ca prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3), art. 16, art. 20, art. 21, art. 49 si art. 150 alin. (1) din Constitutie, deoarece textul ar avea ca scop sa sustraga controlului constitutionalitatii o serie de acte normative emise in perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, desi sunt contrare prevederilor Constitutiei din 1991.
    Comisia municipiului Bucuresti de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 -legal citata - nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, desi i s-au comunicat memoriile reclamantilor in legatura cu aceasta problema.
   Judecatoria sectorului agricol Ilfov apreciaza ca "modul in care a fost formulata si motivata exceptia de neconstitutionalitate nu poate duce decat la respingerea acesteia".
    Fiind sesizata prin Incheierea Judecatoriei sectorului agricol Ilfov din 6 noiembrie 1992, transmisa la 15 ianuarie 1993,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
luand act de sustinerea reclamantilor si de pozitia, instantei de judecata, avand in vedere dispozitiile art. 144 lit. c) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, ale art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 35 alin. 3 si 4 art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In legatura cu neconstitutionalitatea art. 8. din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 35 alin. 3 si 4 si art. 22 din Legea nr. 18/1991, este de observat ca aceste dispozitii legale sunt anterioare Constitutiei din 1991, dar exceptia nu are in vedere aplicarea unei legi anterioare dupa intrarea in vigoare a Constitutiei si deci nu se pune problema de a alege intre competenta instantei in caderea careia este aplicarea legii si competenta. Curtii Constitutionale, ci este vorba de efectele aplicarii dispozitiilor legale anterioare Constitutiei, adica de admisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate, astfel incat competenta apartine numai Curtii.
    Curtea Constitutionala este, de asemenea, competenta sa se pronunte asupra constitutionalitatii art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, de aceasta data fiind in prezenta unei dispozitii legale adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, in legatura cu care nu se pune problema aplicarii de catre instanta de judecata a prevederilor art. 150 alin. (1) din Constitutie.
    Examinand textele considerate neconstitutionale, se constata ca art. 8 alin. 1 din Decretul-lege nr. 42/1990 prevede ca "terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, in zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulara a detinatorilor; acestea pot fi instrainate si lasate mostenire", dispunandu-se apoi ca acest teren, impreuna cu lotul ce putea fi atribuit in folosinta membrului cooperator, nu putea depasi suprafata de 6.000 mp pentru detinatorul casei de locuit.
    Pe de alta parte, art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 dispune ca "terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor", iar prin alin. 4 se stabileste ca "dispozitiile art. 22 raman aplicabile". Potrivit alin. 1 din acest ultim text "sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau de domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii". In alin. 2 se precizeaza ca "dispozitiile alineatului 1 se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator".
    Fiind vorba de dispozitii legale anterioare Constitutiei, ce se pretinde ca sunt contrare acesteia, se pune problema solutionarii conflictului de legi in timp si deci trebuie deosebit dupa cum constituirea dreptului subiectiv s-a facut potrivit legii anterioare ori in conformitate cu legea posterioara. Este evident ca prin dispozitiile legale mai sus citate, anterioare Constitutiei, s-a constituit un drept de proprietate asupra terenurilor la care se refera textele respective in favoarea proprietarilor locuintelor. Asa fiind, legea posterioara nu poate stinge dreptul de proprietate nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, ceea ce contravine principiului neretroactivitatii legii, inscris in art. 15 alin. (2) din Constitutie si care se aplica si legii fundamentale. Faptul ca dreptul de proprietate constituit potrivit legii anterioare produce efecte si in prezent, sub imperiul legii posterioare, nu infirma solutia de mai sus, deoarece nu mai suntem in domeniul neretroactivitatii, ci in acela al aplicarii imediate a legii noi, astfel incat dreptului de proprietate constituit anterior Constitutiei ii sunt aplicabile prevederile regimului constitutional actual.
    Chiar daca, insa, ar fi vorba de raporturi juridice stabilite pe baza dispozitiilor legale ce examinam dupa intrarea in vigoare a Constitutiei - ceea ce nu este cazul in dosarul aflat pe rolul Judecatoriei sectorului agricol Ilfov -, nu rezulta ca textele respective contravin Constitutiei. Trebuie avut in vedere ca sub imperiul art. 30 din Legea nr. 58/1974, in cazul instrainarii constructiilor, cel care instraina stia ca pierde si dreptul de proprietate asupra terenului, primind si o despagubire, chiar daca dreptul ca atare nu trecea asupra celui caruia i se instrainase, ci el dobandea numai un drept real de folosinta. In orice caz, actul era facut in cunostinta de cauza. Decretul-lege nr. 42/1990 si Legea nr. 18/1991 nu au facut altceva decat sa inlature situatia nefireasca ca proprietarul locuintei, care de cele mai multe ori o achizitiona si in vederea terenului, platind in cazul vanzarii-cumpararii si un pret ce reflecta, de regula, existenta terenului, sa fie doar titularul unui drept real de folosinta si au transformat acest drept in drept de proprietate. In ce masura aceste dispozitii legale privind transformarea dreptului de folosinta in drept de proprietate au fost respectate in fiecare caz in parte nu intra in competenta Curtii Constitutionale, ci a instantelor de drept comun.
    Pe de alta parte, trebuie avute in vedere si dispozitiile art. 54 din Constitutie, potrivit carora cetatenii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Constitutia din 1991 ridica la rangul de principii constitutionale buna-credinta si respectul drepturilor altuia. In acest context, nu rezulta ca cel care instrainand constructia sub imperiul Legii nr. 58/1974 si stiind ca prin aceasta pierde dreptul de proprietate asupra terenului actioneaza cu buna-credinta si in respectul drepturilor celui caruia a instrainat sau este determinat in actiunea sa numai de faptul ca in prezent valoarea terenurilor a crescut. Un asemenea mod de a actiona nu poate fi insa ocrotit de lege, deoarece pune in pericol securitatea circuitului civil. Repunerea in discutie a unor drepturi subiective care s-au constituit la un moment dat nu poate duce decat la tulburarea raporturilor sociale.
    Chiar fara aceste considerente subsidiare, exceptia invocata este inadmisibila, deoarece vine in conflict cu principiul neretroactivitatii legii si, de aceea, este vadit nefondata.
    Cat priveste art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a carui constitutionalitate este, de asemenea, contestata, el prevede in teza intai ca "prevederile alin. (1) si (2) se aplica numai raporturilor juridice stabilite dupa intrarea in vigoare a Constitutiei din 1991" iar in teza a doua ca "repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege".
    Pentru interpretarea acestei dispozitii, trebuie retinut ca, potrivit legii, Curtea Constitutionala este garantul actualei Constitutii, urmarind, printre alte atributii, ca legile, regulamentele Parlamentului si ordonantele Guvernului, adoptate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, sa nu incalce dispozitiile sau principiile acesteia. Sunt supuse insa controlului de catre Curte si legile anterioare Constitutiei, in masura in care este vorba de raporturi juridice stabilite, pe baza lor, dupa intrarea in vigoare a Constitutiei, in conditiile in care instanta chemata sa aplice legea anterioara Constitutiei apreciaza ca nu contravine acesteia si deci este in vigoare ori daca, impotriva dispozitiilor legale, instanta nu se pronunta asupra acestui aspect si sesizeaza Curtea sau atunci cand - asa cum este cazul in speta - este vorba de efectele aplicarii legii anterioare Constitutiei, deci de admisibilitatea exceptiei.
    Teza intai din art. 26 alin. (3) este aplicabila exclusiv legilor anterioare Constitutiei, deoarece este evident ca raporturi juridice pe baza unor legi posterioare acesteia se pot stabili numai dupa intrarea in vigoare a Constitutiei. Dar dispozitia din art. 26 alin. (3) teza intai nu se poate aplica si in cazul drepturilor constituite inainte de intrarea in vigoare a Constitutiei, deci asupra unor raporturi juridice stabilite inainte de aceasta data, deoarece ar insemna o aplicare retroactiva, ceea ce art. 15 alin. (2) din Constitutie interzice si ar avea ca efect destabilizarea raporturilor juridice. Solutia ar fi fost aceeasi chiar daca ar fi lipsit dispozitia inscrisa in prima teza a art. 26 alin. (3), deoarece ea se deduce din regulile generale de rezolvare a conflictelor de legi in timp. Dispozitia este deci conforma cu Constitutia si nicidecum nu poate fi apreciata ca neconstitutionala.
    Teza a doua din art. 26 alin. (3) vine sa intareasca interpretarea de mai sus, deoarece daca controlul si drepturile constituite pe baza unor legi anterioare Constitutiei nu mai era necesar sa se prevada ca repararea daunelor suferite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei din 1991 se reglementeaza prin lege. Recunoscand, implicit, ca prin unele legi anterioare Constitutiei din 1991 anumite persoane au suferit daune, Parlamentul si-a exprimat vointa politica de o elabora o lege care sa repare aceste daune, tocmai pentru ca, datorita principiului neretroactivitatii legilor, o alta solutie nu este posibila. Asa fiind, textul nu poate fi considerat neconstitutional.
    Deoarece dispozitiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au in vedere si ele legile anterioare Constitutiei si respectarea principiului neretroactivitatii legilor, ceea ce este conform Constitutiei, iar nu  impotriva ei, si cu privire la acest text exceptia este vadit nefondata.
    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 150 alin. (1) din Constitutie, art. 13 pct. A. lit. c), art. 24 alin. (2) si art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, in unanimitate.

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge ca vadit nefondate exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, ale alin. 3 si 4 din art. 35 si ale art. 22 din Legea nr. 18/1991, precum si ale alin. (3) din art. 26 al Legii nr. 47/1992, invocate de Ungureanu Teodoru-Marian, in nume propriu si ca reprezentant al mamei sale, Ungureanu Nastasia, domiciliat in Bucuresti, calea Vacaresti nr. 234, bloc 83, sc. A, et. 5, ap. 23, sectorul 4, in cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4302/1991, aflat pe rolul judecatoriei sectorului agricol Ilfov.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata la 23 februarie 1993.

                 PRESEDINTE,
                 Dr. Mihai Constantinescu

                            Magistrat asistent,
                            Florentina Geangu