DECIZIE Nr. 237 din 27 mai 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si
completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iunie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Vasile
Popescu in Dosarul nr. 8.842/2003 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
La apelul nominal este prezent autorul exceptiei, precum si Maria Zestroiu,
prin avocat Mihaela Jicol, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Autorul exceptiei solicita admiterea exceptiei pentru aceleasi motive pe
care le-a invocat in fata instantei judecatoresti.
Avocatul partii prezente arata ca renunta la cererea de suspendare a
solutionarii exceptiei si solicita respingerea acesteia, invocand jurisprudenta
Curtii Constitutionale cu privire la dispozitiile legale ce fac obiectul
exceptiei.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
8.842/2003, Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Vasile Popescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 incalca art. 41 alin. (2)
si (3), art. 49 si 20 din Constitutie, precum si art. 1 din primul Protocol
aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Autorul exceptiei isi motiveaza exceptia avand in vedere
prevederile art. 2 alin. (2) din aceasta lege, potrivit carora "Persoanele
ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea
de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei
sau a hotararii judecatoresti de restituire". Astfel, conchide acesta,
"rezulta ca atunci cand preluarea a fost facuta fara titlu persoana
indreptatita nu si-a pierdut niciodata calitatea de proprietar al bunului de
care a fost deposedat, iar refuzul statului de a restitui astfel de bunuri in
considerarea ocupantului lor actual echivaleaza cu o noua nationalizare sau
expropriere".
De asemenea, autorul exceptiei mai sustine ca stabilirea unui termen pentru
solicitarea restituirii imobilului, asa cum prevede textul criticat,
echivaleaza cu o restrangere a exercitiului unor drepturi, de vreme ce,
potrivit normelor dreptului comun, actiunea in revendicare este
imprescriptibila.
Instanta de judecata considera exceptia ca fiind neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35 /1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca instituirea unui termen de
prescriptie nu este de natura sa incalce prevederile constitutionale, intrucat
aceasta este determinata de necesitatea asigurarii stabilitatii circuitului
civil si a solutionarii cu celeritate a cauzelor.
Guvernul considera ca textul care face obiectul exceptiei este
constitutional, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Avocatul Poporului apreciaza, de asemenea, ca textul criticat nu contravine
prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, aratand ca, in
jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca legiuitorul ordinar este
competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, in acceptiunea principala conferita de Constitutie,
in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu
interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel
limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. In
acest sens citeaza Decizia nr. 427/2003 a Curtii Constitutionale.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12
si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (5)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si
completarile ulterioare, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care are urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (5): "Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de
cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data
intrarii in vigoare a prezentei legi."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 20, art. 44 alin. (2) si (3) si ale art. 53 din Constitutie,
republicata, precum si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 46 alin. (5) din
Legea nr. 10/2001 s-a pronuntat prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia
nr. 427 din 18 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, statuand ca acest text este
constitutional.
In considerentele acestei decizii Curtea a retinut ca exercitarea unui
drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, carora li se
subsumeaza si instituirea unor termene, dupa a caror expirare valorificarea
respectivului drept nu mai este posibila. Art. 46 alin. (5) din Legea nr.
10/2001 recunoaste dreptul titularului la exercitarea actiunii in constatarea
nulitatii absolute a actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate in
mod abuziv si asigura posibilitatea de valorificare a acestuia in cadrul unui
termen impus de ratiuni sociale majore, respectiv de evitarea unor stari de
incertitudine prelungite in ceea ce priveste raporturile juridice civile,
precum si de asigurarea stabilitatii si securitatii acestora, cu atat mai
importante cu cat au ca obiect dreptul de proprietate.
Potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, "continutul si
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege". Asadar,
legiuitorul ordinar este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principala
conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu
interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte
de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia
ca drept subiectiv garantat.
Sub acest aspect Curtea a statuat ca prin reglementarea dedusa controlului
legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si
potrivit competentei sale constitutionale.
Totodata, Curtea a retinut ca imprescriptibilitatea, consfintita, cat
priveste drepturile reale, cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este
consacrata ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate, in
considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a
procedat prin norma dedusa controlului, fara a indreptati calificarea
reglementarii respective ca fiind neconstitutionala. Mai mult, independent de
ratiunile infatisate, imprejurarea ca persoana interesata, desi cunostea sau ar
fi trebuit sa cunoasca termenul de introducere a actiunii in constatarea
nulitatii, precum si consecintele juridice ale nerespectarii acestuia, nu s-a
conformat exigentei legale, aceasta invocand de fapt propria sa culpa (cu atat
mai putin scuzabila cu cat respectivul termen a fost prelungit de doua ori),
lipseste de indreptatire critica reglementarii in cauza, potrivit principiului
"nemo auditur propriam turpitudinem allegans".
Atat considerentele, cat si solutia din aceasta decizie sunt valabile si in
cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura a determina o
reconsiderare a jurisprudentei Curtii.
In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea prevederilor art. 1
din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului
si a libertatilor fundamentale, Curtea observa ca textul de lege criticat se
armonizeaza cu aceste prevederi, avand ca scop asigurarea stabilitatii si
securitatii raporturilor civile, cu atat mai importante cu cat au ca obiect
dreptul de proprietate. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis, in
jurisprudenta sa, ca statele contractante sunt indrituite sa reglementeze exercitarea
dreptului de proprietate in concordanta cu interesul general, adoptand in acest
sens legile necesare.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1 - 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Vasile Popescu in Dosarul nr.
8.842/2003 al Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 mai 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu