DECIZIE Nr. 236 din 5 iulie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin.
(1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri
privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru
daunele morale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 739 din 20 noiembrie 2001

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru
unele masuri privind solutionarea cererilor referitoare la acordarea de
despagubiri pentru daunele morale, exceptie ridicata de Gurguiatu Sandu in
Dosarul nr. 1.147/2000 al Judecatoriei Focsani.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca textele legale criticate nu
incalca prevederile constitutionale mentionate de catre autorul exceptiei,
intrucat, pe de o parte, fiind vorba de o ordonanta de urgenta, nu este
necesara o lege de abilitare, iar pe de alta parte, dispozitia art. 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 nu contravine in nici un fel
prevederilor constitutionale. In consecinta, se solicita respingerea exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 martie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.147/2000,
Judecatoria Focsani a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind solutionarea cererilor
referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele morale. Exceptia a fost
invocata de contestatorul Gurguiatu Sandu in contradictoriu cu Societatea
Comerciala "INSTAELECTRIC" - S.A. Focsani intr-un litigiu de munca
avand ca obiect plata de despagubiri pentru daunele morale suferite de autorul
exceptiei.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 contravin prevederilor
constitutionale referitoare la ordonantele Guvernului. Pe de o parte, nu a fost
adoptata de Parlament o lege de abilitare a Guvernului de a emite ordonante,
iar pe de alta parte, nu s-a facut de catre Guvern dovada existentei cazului
exceptional pentru a justifica emiterea ordonantei de urgenta. Ordonantele
Guvernului nu pot modifica sau abroga legi votate de Parlament. In speta, art.
4 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 modifica art. 15 lit. f^1)
din Legea nr. 146/1997, iar art. 5 abroga Legea nr. 3/1974, cu exceptia art. 72
- 75 si a art. 93.
De asemenea, autorul exceptiei mai considera ca prin ordonante nu se poate
reglementa in domenii ce fac obiectul legilor organice, fiind astfel incalcate
si prevederile art. 72 alin. (3) lit. h), l) si r) din Constitutie.
In legatura cu dispozitiile art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 53/2000 se afirma ca acestea contravin dispozitiilor constitutionale ale
art. 20, 21 si ale art. 43 alin. (1). Aceste dispozitii incalca prevederile
internationale referitoare la drepturile si libertatile fundamentale ale
omului, la care face trimitere art. 20 din Constitutie. Accesul liber la
justitie se considera a fi nesocotit, intrucat cetatenii "nu au cu ce
plati cautiune", acestia trebuind sa aiba asigurat, potrivit art. 43 alin.
(1) din Constitutie, un nivel de trai decent.
Autorul exceptiei considera ca urmeaza sa fie aplicat art. 150 alin. (1)
din Constitutie, potrivit caruia actele normative ce contravin Constitutiei
sunt abrogate.
De asemenea, se mai afirma ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 53/2000 contravin si prevederilor Codului muncii, Legii nr.
168/1999 si ale Legii nr. 146/1997.
Judecatoria Focsani, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata intrucat, pe de o parte, conform
prevederilor art. 107 si 114 din Constitutie, Guvernul poate sa adopte
ordonante de urgenta, iar pe de alta parte, desi Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 53/2000 impune plata unei cautiuni de 5%, totodata stabileste si
conditiile in care cautiunea urmeaza sa fie restituita.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este nefondata deoarece accesul la justitie nu este
ingradit prin instituirea obligatiei de depunere a cautiunii, aceasta
reprezentand doar o garantie ca "mecanismul statului nu este pus in
functiune in mod abuziv, sicanator si total nefondat". Se mai apreciaza ca
nu au fost modificate prevederile Codului muncii si nici ale Legii nr.
168/1999, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 avand ca obiect de
reglementare actiunile intemeiate pe dispozitiile art. 998 - 999 din Codul
civil. In ceea ce priveste sustinerea ca nu se poate reglementa prin ordonanta
de urgenta in domeniul legii organice, se considera ca Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 53/2000 contine reglementari privitoare la procedura civila,
care, conform Deciziei Curtii Constitutionale nr. 718/1997, nu fac parte din
domeniul legilor organice. In ceea ce priveste sustinerea privind inexistenta
cazului exceptional, se arata ca ordonanta a fost emisa datorita cresterii
"numarului de litigii in care se solicita despagubiri pentru daune
morale", precum si faptului ca in ultima perioada s-a observat ridicarea
unor pretentii banesti neobiective, sicanatorii, in fata instantelor de
judecata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, desi in incheierea
de sesizare a Curtii Constitutionale este indicat art. 1 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 53/2000, in realitate, din analiza notelor scrise ale
autorului exceptiei rezulta ca este contestat doar alin. (1) al art. 1, text ce
reglementeaza obligatia de plata a cautiunii. In consecinta, Curtea urmeaza sa
se pronunte asupra dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 53/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 227 din 23 mai 2000, text ce are urmatorul cuprins: "Cel care,
considerandu-se prejudiciat printr-o atingere adusa onoarei, demnitatii sau
reputatiei sale, vietii intime, familiale sau private, ori dreptului la
imagine, formuleaza cerere la instanta civila referitoare la stabilirea si acordarea
de despagubiri pentru daune morale trebuie sa depuna o cautiune de 5% din
valoarea despagubirilor solicitate."
In sustinerea exceptiei autorul acesteia a invocat incalcarea urmatoarelor
dispozitii constitutionale:
Art. 20
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale."
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 43 alin. (1)
"Statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de
protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai
decent.";
Art. 72 alin. (3) lit. h), l), r)
"Prin lege organica se reglementeaza: [...]
h) organizarea si functionarea Consiliului Superior al Magistraturii, a
instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi; [...]
l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia
sociala; [...]
r) celelalte domenii pentru care, in Constitutie, se prevede adoptarea de
legi organice.";
Art. 107 alin. (1) si (3)
"(1) Guvernul adopta hotarari si ordonante. [...]
(3) Ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in
limitele si in conditiile prevazute de aceasta.";
Art. 114 alin. (1) si (4)
"(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului
pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice.
[...]
(4) In cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonante de urgenta.
Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament.
Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca in mod
obligatoriu.";
Art. 150 alin. (1)
"Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura
in care ele nu contravin prezentei Constitutii."
In legatura cu motivele de neconstitutionalitate invocate Curtea constata
ca unele dintre ele privesc Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 in
ansamblul sau, si deci implicit art. 1 alin. (1), iar altele se refera in mod
direct la dispozitia ce constituie obiectul exceptiei.
I. Criticile aduse ordonantei in ansamblul sau privesc inexistenta unei
legi de abilitare, incalcarea interdictiei reglementarii prin ordonanta in
domeniul legilor organice si inexistenta cazului exceptional.
Examinand critica de neconstitutionalitate referitoare la inexistenta unei
legi speciale de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante, Curtea
constata ca aceasta este neintemeiata, urmand sa fie respinsa. Astfel, din
prevederile art. 114 din Constitutie rezulta ca guvernul poate adopta doua
tipuri de ordonante: ordonante emise in baza unei legi speciale de abilitare si
ordonante de urgenta. Cerinta existentei unei legi speciale de abilitare,
prevazuta la art. 107 alin. (3) si art. 114 alin. (1), vizeaza, in mod evident,
numai prima categorie de ordonante, iar nu si pe cele de urgenta, sediul
materiei pentru acestea din urma fiind dat de art. 114 alin. (4) din
Constitutie.
Referitor la sustinerea privind interdictia reglementarii prin ordonante in
domeniul legii organice, Curtea observa ca potrivit art. 107 alin. (3) si art.
114 alin. (1) din Constitutie aceasta interdictie vizeaza doar ordonantele
emise de Guvern in baza unei legi speciale de abilitare, iar nu si ordonantele
de urgenta. Ordonanta de urgenta reprezinta o situatie de exceptie, pentru care
art. 114 alin. (4) nu prevede restrictia impusa de alin. (1) al aceluiasi
articol in materia ordonantelor emise in temeiul unei legi de abilitare. In
acest sens este si jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale,
concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998,
Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998 sau Decizia nr. 15 din 25 ianuarie 2000,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 267 din 14 iunie
2000. Rezulta astfel ca nu prezinta interes, din acest punct de vedere, daca
materia reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 face
parte sau nu din domeniul legii organice, critica de neconstitutionalitate
fiind nefondata.
In ceea ce priveste motivul de neconstitutionalitate referitor la
inexistenta cazului exceptional, Curtea constata ca emiterea Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 53/2000 a fost justificata de numarul foarte mare de
litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti avand ca obiect cereri pentru
acordarea de despagubiri pentru daunele morale suferite. Astfel, pentru a
preintampina incarcarea nejustificata a rolului instantelor judecatoresti cu
astfel de cereri, precum si exercitarea abuziva a dreptului de a pretinde
despagubiri intr-o materie cu un grad ridicat de subiectivism a fost emisa
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000.
II. In legatura cu motivele de neconstitutionalitate ce privesc in mod
nemijlocit dispozitia art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 53/2000, Curtea constata ca sustinerea autorului exceptiei privind
incalcarea art. 21 din Constitutie nu poate fi primita, cerinta depunerii unei
cautiuni neingradind in nici un fel accesul la justitie. Accesul liber la
justitie semnifica faptul ca orice persoana poate sesiza instantele
judecatoresti in cazul in care considera ca drepturile, libertatile sau
interesele sale legitime au fost incalcate, iar nu faptul ca acest acces nu
poate fi supus nici unei conditionari. Prin instituirea obligatiei de plata a
cautiunii de 5% din valoarea despagubirilor solicitate, obligatie reglementata
prin art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000, s-a
urmarit, pe de o parte, preintampinarea exercitarii abuzive, cu rea-credinta, a
dreptului de acces la justitie, prin introducerea unor cereri vadit
nejustificate, in scop sicanatoriu, iar pe de alta parte, protejarea
drepturilor si libertatilor celui chemat in judecata pentru plata de
despagubiri pentru daune morale. De altfel, potrivit art. 2 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 53/2000 cautiunea se restituie reclamantului dupa
ramanerea irevocabila a hotararii, cu exceptia cazului in care cererea a fost
respinsa si paratul solicita despagubiri sau cheltuieli de judecata, situatie
in care cautiunea serveste la dezdaunarea acestuia.
Aceasta modalitate de reglementare, care reprezinta o optiune a
legiuitorului, este in conformitate cu dispozitiile constitutionale privind
competenta si procedura in fata instantelor judecatoresti si exercitarea cu
buna-credinta a drepturilor subiective. Astfel, potrivit art. 125 alin. (3) din
Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de
lege", iar conform art. 54, "Cetatenii romani, cetatenii straini si
apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu
buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti". Cu
privire la constitutionalitatea instituirii unei cautiuni, ca o conditie a
sesizarii instantelor judecatoresti, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat,
de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, sau prin Decizia
nr. 242 din 23 noiembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 687 din 21 decembrie 2000, respingandu-se sustinerile privind
incalcarea dreptului de acces la justitie.
Nu se poate sustine nici incalcarea dispozitiilor art. 43 alin. (1) din
Constitutie privind obligatia statului de a lua masuri de dezvoltare economica
si protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent,
instituirea unei cautiuni ca garantie a exercitarii cu buna-credinta a
drepturilor si libertatilor cetatenesti neavand legatura cu masurile de
dezvoltare economica si protectie sociala ce trebuie luate de catre stat.
De asemenea, critica referitoare la incalcarea art. 20 din Constitutie
urmeaza sa fie respinsa, intrucat autorul exceptiei nu arata in nici un fel
care drept fundamental este incalcat, raportat la actul international in care
ar fi consacrat acest drept.
In legatura cu invocarea art. 150 alin. (1), Curtea constata ca acesta nu
poate avea incidenta in cazul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 53/2000,
intrucat ipoteza textului constitutional vizeaza actele normative
preconstitutionale ce sunt abrogate in masura in care contravin Constitutiei.
In final, in legatura cu sustinerea autorului exceptiei conform careia art.
1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 nu ar fi aplicabil in
litigiul de la instanta de fond, Curtea retine ca acest aspect reprezinta o
problema de aplicare a legii, ce nu intra in competenta sa, conform art. 2
alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, ci in competenta instantelor
judecatoresti, partea nemultumita de modul de aplicare a dispozitiilor legale
de catre instanta putandu-se folosi de caile de atac reglementate de lege.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1)
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele masuri privind
solutionarea cererilor referitoare la acordarea de despagubiri pentru daunele
morale, exceptie ridicata de Gurguiatu Sandu in Dosarul nr. 1.147/2000 al
Judecatoriei Focsani.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu