DECIZIE   Nr. 234 din 17 iunie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale art. 77 din Legea privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 182 din  4 august 1997

    Ioan Muraru         - presedinte
    Nicolae Popa        - judecator
    Lucian Stangu       - judecator
    Romul Petru Vonica  - judecator
    Victor Dan Zlatescu - judecator
    Raul Petrescu       - procuror
    Valer-Vasilie Bica  - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra recursului declarat de Bunescu Victoria si de Cantemir Elena impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 147 din 17 decembrie 1996.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 iunie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, in lipsa partilor, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 17 iunie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Decizia nr. 147 din 17 decembrie 1996, Curtea Constitutionala a respins ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 si ale art. 77 din Legea nr. 58/1991, invocata de Bunescu Victoria si Cantemir Elena in Dosarul nr. 842/1996 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia civila.
    Pentru a decide astfel, completul a retinut, cu privire la dispozitiile art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, ca, prin Decizia nr. 5 din 23 februarie 1993, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul ca, potrivit principiului constitutional al neretroactivitatii legii, singura solutie posibila pentru despagubirea persoanelor care au fost prejudiciate in anii regimului totalitar este adoptarea unor legi speciale de despagubire. Astfel, cum se arata in textele criticate, decizia amintita a ramas definitiva, devenind obligatorie pentru toate cauzele similare aparute ulterior, iar, intrucat nu au survenit elemente noi in problema discutata, exceptia a fost respinsa ca vadit nefondata.
    Cat priveste art. 77 din Legea nr. 58/1991 , acesta cuprinzand dispozitii asemanatoare celor ale art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, pentru aceleasi motive, s-a dat o solutie similara.
    Impotriva acestei decizii, autoarele exceptiei au declarat recurs, bazat pe trei motive. Potrivit primului dintre ele, se arata ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra tuturor aspectelor de neconstitutionalitate invocate, lasand nesolutionata critica referitoare la incalcarea art. 1, 21 si 41 din Constitutie.
    In cel de-al doilea motiv de recurs se sustine ca decizia cuprinde motive straine de natura pricinii. Astfel, din cuprinsul Deciziei nr. 5 din 23 februarie 1993, invocata ca fiind un precedent obligatoriu, rezulta ca textul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a fost atacat, aratandu-se ca el ar avea ca scop sa sustraga controlului constitutionalitatii o serie de acte normative emise in perioada 22 decembrie 1989 - 8 decembrie 1991, pe cand, in cazul de fata, textul a fost considerat neconstitutional, deoarece impiedica accesul la justitia ordinara.
    In sfarsit, in cel de-al treilea motiv de recurs, s-a sustinut ca decizia a fost data cu incalcarea prevederilor art. 21 alin. (1) si ale art. 41 din Constitutie.

     CURTEA,
avand in vedere decizia atacata, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, prevederile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, raportate la dispozitiile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    Actul de sesizare a Curtii Constitutionale este incheierea pronuntata de instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate. Litigiul constitutional se desfasoara in limitele determinate de actul de sesizare. In speta, acest act este reprezentat de Incheierea din 25 septembrie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 842/1996 al Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie, care consemneaza faptul ca avocatul intimatelor a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 si a art. 77 din Legea nr. 58/1991, adica exact a textelor care au fost analizate in decizia atacata.
    Motivul de recurs, prin care s-a atacat decizia, pentru ca nu a analizat constitutionalitatea altor texte de lege, se dovedeste, in aceste conditii, nefondat.
    Tot astfel apare si cel de-al doilea motiv de recurs. Argumentele invocate de recurente nu pot fi retinute. Decizia atacata a constatat constitutionalitatea art. 26 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 in lumina principiului neretroactivitatii legii. Controlul de constitutionalitate nu se poate aplica actelor normative anterioare Constitutiei. Aceasta idee se regaseste si in motivarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 5 din 23 februarie 1993, cat si a celei de fata.
    Modul in care recurentele si-au fundamentat motivele de recurs este indiferent daca el se loveste de principiul neretroactivitatii legii, care are un caracter absolut si activeaza in toate ramurile dreptului.
    Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu poate fi retinut.
    Faptul ca textele criticate prevad ca solutionarea despagubirilor persoanelor vatamate prin actele regimului totalitar se va face prin legi speciale nu are in nici un fel semnificatia ingradirii liberului acces la justitie, deoarece aceasta se apreciaza in raport de legislatia existenta. Prevederile de acest tip exprima tocmai grija deosebita a legiuitorului constitutional pentru adoptarea unor astfel de legi de despagubire, in situatia in care neretroactivitatea a fost ridicata la nivelul unui principiu constitutional.
    Cand astfel de legi se vor adopta, partile isi vor putea apara drepturile, libertatile si interesele legitime in fata instantelor judecatoresti, potrivit art. 21 din Constitutie.
    Faptul ca astfel de legi nu au fost adoptate inca in toate domeniile este expresia unei politici legislative, dar si economice, care depaseste atributiile contenciosului constitutional.
    In consecinta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 si ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul declarat de Bunescu Victoria si de Cantemir Elena impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 147 din 17 decembrie 1996.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 17 iunie 1997.

               PRESEDINTELE
               CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Valer Vasilie Bica