DECIZIE Nr. 234 din 5 iulie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si 312
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 558 din 7 septembrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 305 si 312 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Hanover" - S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr.
10.318/C/2000 al Tribunalului Timis - Sectia civila.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a exceptiei. Se apreciaza ca textele de lege criticate
de autorul exceptiei sunt constitutionale, deoarece nu contravin dispozitiilor
art. 1 alin. (3) din Constitutie. Administrarea si a altor probe noi in fata
instantelor de recurs nu ar face decat sa tergiverseze solutionarea cauzei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
10.318/C/2000, Tribunalul Timis - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si
312 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Hanover" - S.R.L. din Timisoara.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 305 din Codul de procedura civila, potrivit carora nu se admit probe noi
in instanta de recurs, cu exceptia inscrisurilor, precum si dispozitiile art.
312 din acelasi cod, care nu permit in toate cazurile casarea cu trimitere,
contravin dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, conform carora
Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului,
drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii
umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt
garantate. In argumentarea exceptiei autorul acesteia considera ca, deoarece
"in recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, face ca
adevarul <<judiciar>> sa fie indepartat prin lege de adevarul
<<real>>, creand posibilitatea ca justitia sa consacre
<<adevaruri>> care nu au nimic comun cu realitatea [...]". In
ceea ce priveste necesitatea casarii cu trimitere in toate cazurile se considera
ca o asemenea prevedere ar inlatura risipa inutila de energie si ar face ca
instanta de recurs sa fie o instanta a adevarului si a dreptatii.
Tribunalul Timis - Sectia civila, exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, apreciaza ca aceasta este nefondata, intrucat in
realitate prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie, considerate de autorul
exceptiei ca fiind incalcate prin textele de lege criticate, "nu au nici o
legatura cu precitatele dispozitii procedurale enuntate". Referitor la
sustinerea potrivit careia art. 312 ar fi neconstitutional in sensul ca
instanta de control judiciar ar trebui sa caseze cu trimitere spre rejudecare
pricinile in toate situatiile si nu doar in cele expres si limitativ prevazute
de textul de lege criticat, instanta considera "ca prin admiterea acestei
ipoteze s-ar ajunge la limitarea atributiilor de control judiciar, ceea ce este
inadmisibil".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Principalele argumente cuprinse in
acest punct de vedere se refera la faptul ca dispozitiile constitutionale
invocate de autorul exceptiei nu au nici o legatura cu textele din Codul de
procedura civila considerate neconstitutionale. Totodata Guvernul, referindu-se
la dispozitiile art. 305 din Codul de procedura civila, le considera
justificate, "intrucat instanta de recurs nu judeca pricina, ci hotararea
instantei de fond [...]". In ceea ce priveste dispozitiile art. 312 din
Codul de procedura civila se apreciaza ca "Natura recursului, cale de atac
prin care se poate exercita, de regula, numai un control suplimentar de
legalitate, justifica caracterul de solutie de exceptie al casarii cu
trimitere, solutie ce poate fi pronuntata de instanta de recurs numai in
cazurile limitativ prevazute de art. 312 alin. 2".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
305 si 312 din Codul de procedura civila, care au urmatorul cuprins:
Art. 305
"In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia
inscrisurilor.";
Art. 312, in redactarea sa in vigoare la data formularii exceptiei de
neconstitutionalitate, avea urmatorul cuprins:
"Curtile de apel si tribunalele, in caz de casare, vor judeca pricina
in fond.
Cu toate acestea, in cazul in care instanta, a carei hotarare este
recurata, a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori
judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata la
administrarea probelor si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa
casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea
casata sau altei instante de acelasi grad. In cazul casarii pentru lipsa de
competenta, cauza se trimite spre rejudecare instantei competente sau organului
cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii.
Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze
pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va
solutiona cauza potrivit competentei sale."
Prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000
pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, intrata
in vigoare conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 290 din 29 decembrie
2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 706 din 29
decembrie 2000, care a modificat termenul de intrare in vigoare a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000 la 2 mai 2001, art. 312 a fost modificat,
avand in prezent urmatorul continut: "Instanta poate admite recursul, il poate
respinge sau anula ori poate constata perimarea lui.
In caz de admitere a recursului, hotararea atacata poate fi modificata sau
casata, in tot sau in parte.
Modificarea hotararii atacate se pronunta pentru motivele prevazute de art.
304 pct. 6, 7, 8, 9 si 10, iar casarea pentru cele prevazute de art. 304 pct.
1, 2, 3, 4 si 5. Daca sunt gasite intemeiate mai multe motive dintre care unele
atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa in intregime
hotararea atacata, pentru a se asigura o judecata unitara.
In caz de casare, curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in
fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se
pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop.
Cu toate acestea, in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata
a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a
facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea
probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare,
trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau
altei instante de acelasi grad.
In caz de casare a hotararii atacate, pentru motivul prevazut de art. 304
pct. 3, instanta va trimite dosarul spre judecare instantei judecatoresti
competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit
legii, iar pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca
inadmisibila.
Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze
pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va
solutiona cauza potrivit competentei sale."
Autorul exceptiei considera ca prevederile legale criticate contravin
dispozitiilor art. 1 alin. (3) din Constitutie, text al carui cuprins este
urmatorul: "Romania este stat de drept, democratic si social, in care
demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate."
1. Examinand critica dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila
in raport cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei, Curtea
constata ca aceasta este neintemeiata. Trasatura esentiala a statului de drept
o constituie suprematia Constitutiei si obligativitatea respectarii legii. Or,
potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de
judecata sunt stabilite de lege", iar conform art. 128 din Legea
fundamentala, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si
Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Din
analiza celor doua texte constitutionale rezulta ca reglementarea conditiilor
si a procedurii de exercitare a cailor de atac se stabileste prin lege,
dispozitiile constitutionale necontinand prevederi in aceasta materie. In
consecinta, dispozitia cuprinsa in art. 305 din Codul de procedura civila,
conform careia "In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia
inscrisurilor", reprezinta o norma prin care se stabileste, in raport cu
celelalte dispozitii care reglementeaza sistemul probelor si cel al cailor de
atac, o regula de baza a judecarii recursului. Este, de altfel, semnificativ
faptul ca, in urma modificarilor si completarilor aduse Codului de procedura
civila prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, in prezent recursul
este o cale extraordinara de atac. Or, se justifica si din acest punct de
vedere deosebirea fata de apel in ceea ce priveste inadmisibilitatea probelor
noi, cu exceptia inscrisurilor.
2. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 312
din Codul de procedura civila, astfel cum acestea au fost modificate prin
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, Curtea constata ca in raport cu
obiectul criticii de neconstitutionalitate textul legal, in noua lui redactare,
pastreaza principiul reglementarii anterioare, cu unele precizari suplimentare.
Intr-adevar, ceea ce se critica de catre autorul exceptiei cu privire la textul
art. 312 din Codul de procedura civila este faptul ca "nu se prevede
casarea cu trimitere spre rejudecare in toate cazurile". Or, prin noua
redactare a art. 312 din Codul de procedura civila (data de Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 138/2000) se pastreaza regula potrivit careia in caz
de casare curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond.
Fata de aceasta situatie Curtea retine ca, desi textul de lege criticat
pentru neconstitutionalitate, in vigoare la data ridicarii exceptiei, a fost
modificat, avand in prezent o alta redactare, noua prevedere legala mentine
solutia legislativa de principiu anterioara modificarii. Prin urmare, motivele
de neconstitutionalitate fiind aceleasi, Curtea urmeaza sa se pronunte asupra exceptiei
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 312 din Codul de procedura civila
in noua sa redactare.
Prevederile art. 312 din Codul de procedura civila sunt criticate in
conditiile aplicarii art. 305 din Codul de procedura civila, potrivit caruia
probele noi in recurs, cu exceptia inscrisurilor, sunt inadmisibile. Se
considera de catre autorul exceptiei ca prin coroborarea celor doua texte este
incalcata teza intai a art. 1 alin. (3) din Constitutie, care stabileste ca
"Romania este stat de drept [...]", intrucat "este modificata
inexplicabil atat ideea de adevar, cat si ideea de dreptate".
Analizand aceasta sustinere, Curtea observa ca prevederile legale criticate
urmeaza sa fie examinate in contextul garantiilor pe care atat reglementarile
cuprinse in Codul de procedura civila cu privire la sistemul probator, care
include si administrarea acestora, cat si cele cu privire la sistemul cailor de
atac le ofera pentru stabilirea adevarului si pronuntarea unor hotarari
judecatoresti temeinice si legale. Or, este evident ca din aceasta perspectiva
limitarea admisibilitatii probelor noi in recurs numai la inscrisuri si
stabilirea regulii potrivit careia in caz de casare curtile de apel si
tribunalele vor judeca pricina in fond, nu sunt de natura sa duca la concluzia
ca aceste prevederi legale ar contraveni principiului constitutional al
statului de drept. Analiza acestor dispozitii legale trebuie sa se faca in
conditiile conexiunii lor cu celelalte prevederi cuprinse in Codul de procedura
civila, intre care, mai ales, cele care se refera la probe si administrarea lor
la instanta de fond (art. 167 - 241), precum si la cele privind judecarea
apelului (cale ordinara de atac, cu caracter devolutiv - art. 294 - 298). Din
interpretarea sistematica a acestor dispozitii legale rezulta ca partile au
posibilitatea sa ceara instantelor de fond toate probele care pot duce la
dezlegarea pricinii (art. 167), iar in apel instanta va putea incuviinta
refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanta, precum si
administrarea altor probe, daca le considera necesare pentru solutionarea
cauzei (art. 295). In aceste conditii este evident ca dispozitiile art. 305 si
312 din Codul de procedura civila, care ingusteaza, sub un anumit aspect,
posibilitatile de administrare a probelor noi in recurs, nu pot fi considerate
neconstitutionale in sensul incalcarii principiilor statului de drept.
Limitarea posibilitatilor de administrare a probelor noi in recurs, dupa ce s-a
judecat fondul cauzei (pentru situatiile in care hotararea este fara drept de
apel), sau, dupa caz, fondul si apelul, cu posibilitati largi de administrare a
tuturor probelor pertinente, este rationala si necesara in organizarea
sistemului cailor de atac atat pentru asigurarea cerintelor de celeritate
(prevazute, de altfel, si la art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sub forma de "termen
rezonabil"), cat si pentru stimularea partilor din proces pentru a fi
diligente in formularea cererilor de probe si in administrarea acestora in faza
judecatii in fond si in cea a apelului, in scopul solutionarii litigiului aflat
in aceste faze.
De asemenea, tot in scopul asigurarii conditiilor de solutionare a
proceselor intr-un timp cat mai scurt a fost instituita regula generala
prevazuta la art. 312 alin. 4 din Codul de procedura civila, potrivit careia in
caz de casare curtile de apel si tribunalele vor rejudeca pricina in fond fie
la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta
o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop. Legiuitorul a
considerat ca numai in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a
solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut
in lipsa partii care nu a fost regulat citata, precum si in cazul incalcarii
competentei cauza se trimite spre rejudecare instantei care a pronuntat
hotararea casata sau, dupa caz, instantei competente. In aceste cazuri casarea
cu trimitere spre rejudecare se justifica pentru a se asigura respectarea
tuturor garantiilor procesuale privind judecata in fond, precum si parcurgerea
in mod real a gradelor de jurisdictie prevazute de lege.
In consecinta, Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin
dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 si 312
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Hanover" - S.R.L. din Timisoara in Dosarul nr. 10.318/C/2000 al
Tribunalului Timis - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta