DECIZIE Nr.
232 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 266 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile
Voinea în Dosarul nr. 6.194/2/2006 (1.917/2006) al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi de Marioara
Butcaru şi Dumitru Butcaru în Dosarul nr. 2.931/212/2006 (1.552/2006) al
Judecătoriei Constanţa.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei
Vasile Voinea, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar, şi se constată lipsa
celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.134D/2006 şi nr. 2.407D/2006
au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiei Vasile Voinea este
de acord cu conexarea celor două dosare.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile
art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 2.407D/2006 la Dosarul nr. 2.134D/2006, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Domnul avocat Dumitru Ştefănoiu solicită admiterea
excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece
critica formulată vizează aspecte ce ţin de domeniul de interpretare şi de
aplicare al legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 1.148 din 4 septembrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 6.194/2/2006, şi Incheierea din 30 noiembrie 2006,
pronunţată în Dosarul nr. 2.931/212/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia
a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie şi Judecătoria Constanţa au
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de
Vasile Voinea, Marioara Butcaru şi Dumitru Butcaru.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la
egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3)
referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale
art. 52 alin. (1) şi (2) referitoare la recunoaşterea, condiţiile şi limitele
exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53
alin. (1) referitoare la cazurile în care poate fi restrâns exerciţiul unor
drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora „Justiţia
este unică, imparţială şi egală pentru toţi".
Astfel, se creează o discriminare
evidentă între procuror, pe de o parte, şi justiţiabil, pe de altă parte. Deşi
art. 277 din Codul de procedură penală instituie, în sarcina procurorului,
obligativitatea de a soluţiona plângerea în termen de 20 de zile, aceasta este
deseori nerespectată. Aşa fiind, partea interesată este pusă în situaţia de a
contesta o soluţie a procurorului inexistentă, poate, la momentul atacării, sau
o soluţie care, deşi există şi-i este favorabilă, nu i-a fost comunicată cu
respectarea termenului prevăzut.
Autorii excepţiei mai susţin că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură
penală limitează accesul liber la justiţie, deoarece orice persoană ale cărei
drepturi sunt încălcate este sancţionată pentru că nu a formulat plângere
înainte de a primi un răspuns la cererea sau plângerea adresată organelor de
stat.
In sfârşit, acest alineat, prin absenţa reglementării
unei sancţiuni pentru procuror care nu respectă termenul de 20 de zile, tinde să afecteze celeritatea
soluţionării cauzelor.
In opinia autorilor, termenul instituit de textul legal
criticat ar trebui să curgă de la comunicarea soluţiei primului-procuror.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi familie opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă,
dispoziţiile legale criticate sunt menite tocmai să garanteze liberul acces la
justiţie.
Judecătoria Constanţa opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dimpotrivă,
dispoziţiile legale criticate sunt menite tocmai să asigure realizarea
drepturilor invocate, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul României consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instituirea de către
legiuitor a termenului de 20 de zile în cadrul căruia persoana vătămată, precum
şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost afectate, pot face
plângere împotriva soluţiilor de netrimitere dispuse de procuror, dă expresie
principiului celerităţii care guvernează desfăşurarea procesului penal.
De asemenea, instituirea unor reguli speciale de
procedură, inclusiv în ce priveşte exercitarea căilor de atac împotriva actelor
şi măsurilor dispuse de procuror, competenţa şi procedura de judecată, nu
încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice şi nu implică un tratament diferenţiat persoanelor aflate în aceeaşi
situaţie juridică. In plus, sesizarea instanţei de judecată pentru
valorificarea unui drept subiectiv se circumscrie regulilor specifice
activităţii de judecată şi nicidecum aspectelor ce ţin de dreptul de
petiţionare.
In sfârşit, dispoziţiile legale criticate nu conţin
nicio dispoziţie de natură să contravină regulilor constituţionale referitoare
la înfăptuirea justiţiei ori să afecteze dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică, iar prevederile art. 53 din Legea fundamentală nu au
incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
emise de Guvern şi de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea
în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de
netrimitere în judecată, aşa cum a fost modificat, preluând soluţia
legislativă anterioară, prin art. I, pct. 139 din Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677 din
7 august 2006, care au următorul conţinut: „In cazul
în care prim-procurorul parchetului sau, după
caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul
şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut
de art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului
iniţial de 20 de zile."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile art. 21
din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare.
Astfel, prin Decizia nr. 598 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1.128 din 14 decembrie 2005, Curtea a respins ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Curtea mai constată că prevederile legale criticate se
aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza
normei legal criticate şi nu sunt de natură a afecta în vreun fel exerciţiul
vreunui drept ori al unei libertăţi. Prin urmare, prin reglementarea legală
dedusă controlului nu se aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2)
şi nici art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală.
Cât priveşte critica referitoare la încălcarea
dispoziţiilor constituţionale referitoare la unicitatea, egalitatea şi
imparţialitatea justiţiei, Curtea constată că prevederile art. 2781 alin. 2 din Codul de
procedură penală nu conţin niciun fel de reglementare care să contravină
acestor norme ce vizează înfăptuirea justiţiei.
In sfârşit, dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (2) din
Constituţie nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile
Voinea în Dosarul nr. 6.194/2/2006
(1.917/2006) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze
cu minori şi familie şi de Marioara Butcaru şi Dumitru Butcaru în Dosarul nr.
2.931/212/2006 (1.552/2006) al Judecătoriei Constanţa.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru