DECIZIE   Nr. 230 din 16 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) si ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 665 din 16 decembrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Gabriela Ghita         - procuror
    Cristina Radu          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) si ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Lucia Anastasiu in Dosarul nr. 3.281/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor (Lucia Anastasiu si Societatea Comerciala "Carpati Proiect" - S.A. Bucuresti), fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata se acorda cuvantul, pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 3.281/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) si ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 79 alin. (1) si cele ale art. 80 din Legea nr. 168/1999, prin instituirea unei singure cai de atac, cea a recursului, impotriva sentintelor pronuntate in litigiile de munca ingradesc exercitiul dreptului de acces la justitie prevazut la art. 21 din Constitutie. Aceleasi dispozitii legale, se arata in continuare, ingradesc si exercitiul dreptului la aparare, prevazut la art. 24 din Constitutie, deoarece in calea de atac a recursului se pot folosi, ca probe noi, doar inscrisurile, iar nu si alte probe, asa cum permite calea de atac a apelului. De asemenea, se sustine ca prin aplicarea dispozitiilor legale invocate litigiilor declansate anterior intrarii acestora in vigoare este incalcat principiul neretroactivitatii legii, consacrat la art. 15 alin. (2) din Constitutie.
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, "avand in vedere ca si alte litigii cu grad asemanator de dificultate beneficiaza doar de doua grade de jurisdictie, respectiv judecata in fond si recursul. Prin eliminarea caii de atac a apelului partile nu sunt prejudiciate, beneficiind de o judecata justa si corecta". In opinia instantei dispozitiile legale criticate raspund nevoii de solutionare cu celeritate a litigiilor legate de raporturi de munca.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat "nu contin nici o prevedere cu caracter de retroactivitate", iar potrivit dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1999 pentru organizarea judecatoreasca, hotararile judecatoresti pronuntate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 168/1999 raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de lege sub care au fost pronuntate. Dispozitiile legale respective, se arata in acelasi punct de vedere, nu contravin nici prevederilor art. 21 si 24 din Constitutie, "intrucat accesul liber la justitie si dreptul la aparare presupun accesul la mijloacele procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului". In sustinerea punctului de vedere exprimat se invoca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, precum si deciziile Curtii Constitutionale nr. 60/1993 si nr. 38/1998.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca:
    Art. 79 alin. (1)
    "Hotararile instantei de fond sunt definitive.";
    Art. 80
    "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii pronuntate de instanta de fond."
    Normele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    Art. 15 alin. (2)
    "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile.";
    Art. 21 alin. (1)
    "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat".
    Examinand textele de lege criticate, Curtea nu poate retine incalcarea principiului neretroactivitatii legii, inscris la art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat ele nu dispun pentru trecut, ci doar pentru viitor. Aceste dispozitii legale, constituind reguli procedurale, sunt de imediata aplicabilitate, dar nu produc efecte retroactive. In acest sens sunt semnificative si dispozitiile art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, potrivit carora "Cauzele care au ca obiect judecarea in fond a unor litigii de munca, aflate pe rolul judecatoriilor, vor fi trecute la completele care judeca conflictele de munca si litigiile de munca din cadrul judecatoriei respective, imediat dupa infiintarea acestora.
    Apelurile declarate pana la data infiintarii noilor instante, precum si cele aflate in curs de judecata vor fi solutionate de instantele legal sesizate.
    Recursurile declarate sau aflate in curs de judecata vor fi trecute la sectiile care judeca conflicte de munca si litigii de munca din cadrul tribunalelor".
    Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc nici exercitiul dreptului de acces liber la justitie. Constitutia nu contine nici o dispozitie cu privire la gradele de jurisdictie pe care trebuie sa le parcurga procesele pana la adoptarea solutiei finale. Constitutia reglementeaza accesul general neingradit la justitie al tuturor persoanelor pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime (art. 21), precum si dreptul tuturor partilor interesate de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti (art. 128). Stabilirea naturii, a numarului si a conditiilor concrete de exercitare a cailor de atac se face prin reglementari procedurale, a caror elaborare intra in competenta legiuitorului, potrivit dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie.
    In acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale este constanta, statuand ca "este de competenta exclusiva a organului legislativ instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti si modalitatea de exercitare a cailor de atac, iar principiul accesului liber la justitie presupune tocmai posibilitatea celor interesati de a le exercita" (Decizia nr. 45 din 23 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999). Curtea, prin Decizia Plenului nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a stabilit ca "accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac, deoarece competenta si procedura sunt stabilite de lege".
    Cele stabilite de Curtea Constitutionala prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, neexistand elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei sale.
    Curtea nu poate retine, ca fiind intemeiate, nici sustinerile autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale criticate ingradesc sau restrang dreptul la aparare al partilor, prin faptul ca hotararile primei instante, pronuntate in solutionarea conflictelor sau a litigiilor de munca, pot fi atacate doar cu recurs. Toate partile procesului isi pot exercita dreptul la aparare fara nici o ingradire atat in fata instantei de fond, cat si in fata celei de recurs. Sub acest aspect sunt de retinut si dispozitiile art. 304^1 din Codul de procedura civila, potrivit carora "Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele".
    Este adevarat ca, potrivit dispozitiilor art. 305 din Codul de procedura civila, "In instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor", dar nelegalitatea sau netemeinicia unei hotarari ori necesitatea administrarii de noi probe se poate demonstra si pe baza probelor deja administrate in cauza si, eventual, prin noi probe constand in inscrisuri, iar potrivit dispozitiilor art. 81 alin. (1) din Legea nr. 168/1999, "In caz de admitere a recursului, instanta va judeca in fond cauza", faza in care poate fi administrata orice proba legala.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (1) si ale art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, exceptie ridicata de Lucia Anastasiu in Dosarul nr. 3.281/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 noiembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu