DECIZIE   Nr. 23 din 18 ianuarie 2011

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 113 din 14 februarie 2011

Augustin Zegrean                   - preşedinte

Aspazia Cojocaru                   -judecător

Acsinte Gaspar                       -judecător

Mircea Ştefan Minea              -judecător

Ion Predescu                           -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Doina Suliman                        - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Smărăndiţa Bălănescu în Dosarul nr. 756/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 30 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 756/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Smărăndiţa Bălănescu într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională în contradictoriu cu Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Brigada de Poliţie Rutieră.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1, 15, 16 şi art. 21 alin. (1)- (3), „prin instituirea sarcinii probei doar pentru contestator, nu şi pentru organul care a constatat contravenţia şi a aplicat măsurile sancţionatoare fără nicio probă în acest sens, art. 31 lit. a) constituind baza legală pentru aplicarea sancţiunii, aşa cum rezultă din procesele-verbale de contravenţie încheiate în temeiul său. Ca urmare a acestei omisiuni a legii, se lasă la discreţia organelor de poliţie libertatea de aplicare a sancţiunilor şi în consecinţă de a priva în mod abuziv cetăţenii de dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice".

Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată, în esenţă, că „nu există un drept constituţional de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, iar omisiunea legislativă nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale".

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „Participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:

a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;".

Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1)-(3) - Accesul liber la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci, în realitate, solicită modificarea şi completarea dispoziţiilor de lege criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

Astfel, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta vizează, pe de o parte, aspecte ce ţin de modificarea textului de lege criticat, iar, pe de altă parte, aspecte ce ţin de modul de aplicare a dispoziţiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale agenţilor constatatori, la care face referire în motivarea excepţiei şi care constituie de fapt, cauza nemulţumirii autorului excepţiei, nu pot constitui însă motive de neconstituţionalitate a textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Smărăndiţa Bălănescu în Dosarul nr. 756/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Doina Suliman