Decizia Nr.227 din 09.05.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul civil, excepţie ridicată de Robert Florin Dumitru în Dosarul nr. 29.131/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 87D/2013. La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Severin Bodnar din Baroul Bucureşti, lipsind celelalte părţi.Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate care solicită admiterea acesteia. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se arată că nu este bine să fie lăsată instanţa de fond să interpreteze un text neclar care nu mai reglementează expres situaţia copiilor născuţi în afara căsătoriei.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 758 din 20 septembrie 2012, pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 29.131/301/2012, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul civil.Excepţia a fost invocată de Robert Florin Dumitru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale întrucât au aplicabilitate doar în legătură cu drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, ceea ce înseamnă că textul nu poate fi extins la situaţia minorilor care au rezultat dintr-o legătură de concubinaj a părinţilor.Se susţine că este pusă sub semnul întrebării extinderea aplicabilităţii acestui text de lege cu privire la situaţia copiilor minori rezultaţi în afara căsătoriei părinţilor, în condiţiile în care noul Cod civil nu are un capitol separat în legătură cu situaţia minorilor rezultaţi în afara căsătoriei, spre deosebire de vechiul Cod al familiei.Autorul excepţiei arată că, deşi există dispoziţiile art. 263 şi art. 265 din Codul civil, care ar putea să suplinească, eventual, lipsurile art. 403 din Codul civil, se ajunge, în fapt, la încălcarea principiului interesului superior al copilului prin existenţa unei reglementări legale discriminatorii.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Aceasta arată că, potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (3) din Constituţia României, „copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie“. Noul Cod civil, în Cartea a II-a „Despre familie“, preia dispoziţia constituţională în art. 260, cu titlul marginal „Egalitatea în drepturi a copiilor“. Potrivit dispoziţiilor acestui text, „copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie, precum şi cu cei adoptaţi“.Reglementând căsătoria şi desfacerea căsătoriei prin divorţ, printre efectele divorţului, legiuitorul s-a preocupat şi de cele cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori. Art. 397 şi următoarele din Codul civil conţin dispoziţii privitoare la exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, de către un singur părinte, de către alte persoane, locuinţa copilului după divorţ, drepturile părintelui separat de copil etc.În ceea ce priveşte raporturile dintre părinţi şi copii, este consacrată noţiunea de autoritate părintească, reprezentând ansamblul de drepturi şi obligaţii părinteşti şi care este, în principiu, exercitată în mod egal de ambii părinţi, numai în interesul superior al copilului, până la data la care copilul dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu, chiar şi atunci când părinţii sunt divorţaţi. Dacă regula este aceea că părinţii exercită în comun şi în mod egal autoritatea părintească, legiuitorul a dispus şi cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti în caz de divorţ, dar şi cu privire la copilul din afara căsătoriei. Astfel, potrivit textului art. 504 Codul civil, „Dacă părinţii sunt divorţaţi, autoritatea părintească se exercită potrivit dispoziţiilor referitoare la efectele divorţului în raporturile dintre părinţi şi copii“, iar potrivit art. 505 din Codul civil, „(1) În cazul copilului din afara căsătoriei a cărei filiaţie a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv faţă de ambii părinţi, autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi dacă aceştia convieţuiesc. (2) Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile de la divorţ. [...]“Rezultă, din cele expuse, că legiuitorul a reglementat în mod egal exercitarea autorităţii părinteşti, atât în ceea ce priveşte copiii rezultaţi din căsătorie, cât şi cei din afara căsătoriei, a prevăzut detaliat modul în care se exercită autoritatea părintească, precum şi situaţiile în care instanţa de tutelă este chemată să stabilească modul de exercitare când părinţii divorţaţi sau părinţii copilului din afara căsătoriei nu se înţeleg, astfel că inclusiv dispoziţiile art. 403 care se referă la modificare măsurilor luate cu privire la copiii din căsătorie ai căror părinţi sunt divorţaţi, în cazul schimbării împrejurărilor care au dus la luarea acelor măsuri, sunt aplicabile şi copiilor din afara căsătoriei. Cum dispoziţiile art. 403 din Codul civil nu contravin prevederilor art. 16 şi art. 48 alin. (3) din Constituţia României, instanţa consideră că excepţia invocată este neîntemeiată, opinând în sensul respingerii acesteia. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta menţionează dispoziţiile art. 505 din Codul civil, ajungând la concluzia că situaţia copiilor din afara căsătoriei este reglementată în condiţii de egalitate şi cu respectarea principiului interesului superior al copilului, fără a se încălca vreo dispoziţie constituţională dintre cele menţionate în susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În opinia acestuia, în realitate, în cazul de faţă este vorba de o problemă de interpretare şi aplicare a legii. Or, asemenea aspecte nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea acesteia, asigură controlul de constituţionalitate, interpretarea şi aplicarea reglementărilor legale revenind instanţelor judecătoreşti. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 11 iulie 2011, dispoziţii ce au următoarea redactare: „În cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului.“ În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi art. 49 privind protecţia copiilor şi tinerilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă chestiuni care ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti sunt competente a se pronunţa asupra interpretării şi aplicării legii, revenind Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a unifica practica judiciară. Astfel, se observă că cele arătate în excepţia de neconstituţionalitate sunt aspecte a căror soluţionare excedează competenţei instanţei constituţionale, ceea ce şi determină inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul civil, excepţie ridicată de Robert Florin Dumitru în Dosarul nr. 29.131/301/2012 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae