DECIZIE Nr.
220 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 272 din 24 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 2.569/2006 al
Judecătoriei Targovişte.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.569/2006, Judecătoria Targovişte a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45
alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ministerul Public într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei
cereri de desfiinţare a unor înscrisuri.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate restrang cazurile în care Ministerul Public
poate porni acţiunea civilă, încălcandu-se prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, care prevăd
că, „în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele
generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor", fără a distinge între categoriile de cetăţeni.
Judecătoria Targovişte arată că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată, atata timp cat art. 131 alin. (1) din Constituţie nu face referire la ordinea de
drept şi la drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi nu face trimitere la lege,
aşa cum alte dispoziţii constituţionale o fac.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, face
referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 71 din 5
martie 2002.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu
următorul cuprins: „Ministerul Public poate porni acţiunea civilă ori de cate ori este necesar pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi
ale dispăruţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 71 din 5 martie
2002, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002, a statuat că
posibilitatea declanşării procesului civil trebuie să aparţină, în principiu,
doar persoanei care pretinde că drepturile, libertăţile sau interesele sale
legitime au fost nesocotite. Curtea a constatat că din interpretarea
sistematică a prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), art. 129 şi
ale art. 131 alin. (1) nu rezultă că legiuitorul are obligaţia de a reglementa
dreptul procurorului de a declanşa procesul civil, fiind de competenţa sa
exclusivă ca în considerarea anumitor împrejurări determinate să consacre
posibilitatea şi altor persoane sau organe, în afară de persoana care se
pretinde titularul dreptului, de a sesiza instanţele judecătoreşti. In considerarea unor
asemenea situaţii, dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă
consacră posibilitatea procurorului de a porni procesul civil în cazurile în
care persoana interesată se află într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită
de capacitate de exerciţiu sau avand capacitate de exerciţiu restransă) ori obiectivă (cazul persoanei dispărute) de a-şi exercita
dreptul de acces la justiţie. De asemenea, pe baza aceleiaşi dispoziţii,
legiuitorul este îndreptăţit să prevadă această posibilitate şi în alte
situaţii în care consideră necesar, avand în vedere specificul unor acţiuni care se judecă potrivit procedurii civile,
raportat la prevederile constituţionale privind rolul şi atribuţiile procurorului.
In consecinţă, Curtea nu a putut primi susţinerile autorului excepţiei conform
cărora dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă ar limita
atribuţiile procurorului prevăzute la art. 131 alin. (1) din Constituţie,
întrucat aceste atribuţii au
fost avute în vedere în ansamblul reglementării participării procurorului în
procesul civil.
Deoarece nu au intervenit
elemente noi, de natură să impună schimbarea acestei jurisprudente, atat soluţiile, cat şi motivarea acestei decizii îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Ministerul Public, în Dosarul nr. 2.569/2006 al Judecătoriei Targovişte.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu