Decizia Nr.22 din 24.01.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Aurora Ţăran în Dosarul nr. 11.032/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.488D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.489D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, invocată de Viorica Gogea în Dosarul nr. 11.036/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.488D/2012 şi 1.489D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.489D/2012 la dosarul nr. 1.488D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materia pensiilor de serviciu.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierile din 9 noiembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 11.032/86/2011 şi nr. 11.036/86/2011, Tribunalul Suceava - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.Excepţia a fost ridicată de Aurora Ţăran şi Viorica Gogea cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziei de pensionare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că în temeiul Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor s-a dispus recalcularea pensiilor de serviciu de care beneficia personalul auxiliar din justiţie, ceea ce a avut ca efect reducerea substanţială a cuantumului pensiei, fără a se prevedea, însă, plata unor despăgubiri. Astfel, această măsură a echivalat cu o naţionalizare, în condiţiile în care dispoziţiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi ale Hotărârii Guvernului nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, care reglementau acordarea pensiilor de serviciu, nu fuseseră abrogate. Au existat, prin urmare, două reglementări paralele, total opuse. De asemenea, susţin că, în mod discriminatoriu, anumite categorii de persoane, precum cadrele militare sau poliţiştii, au beneficiat de o modalitate mai favorabilă de recalculare a pensiilor. Mai mult, discriminarea a fost extinsă ca urmare a Deciziei nr. 297 din 27 martie 2012, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale care dispuneau transformarea pensiilor de serviciu ale consilierilor de conturi în pensii contributive, reţinând că această categorie de persoane este asimilată ca statut magistraţilor şi trebuie să beneficieze de un tratament juridic asemănător. Or, autorii excepţiei consideră că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor se află în aceeaşi situaţie, având aceleaşi interdicţii şi incompatibilităţii ca şi magistraţii. Mai arată că prin art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 s-a dispus abrogarea Legii nr. 567/2004, dar nu şi a Hotărârii Guvernului nr. 290/2005, care continuă să fie în vigoare.Tribunalul Suceava - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 871/2010, cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, şi prin deciziile nr. 1/1994 şi nr. 1.284/2011, referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, consideră că sunt relevante cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 215/2012 şi nr. 37/2012 cu privire la procedura de revizuire a pensiilor şi eliminarea componentei necontributive a pensiilor acordate personalului auxiliar din justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, dispoziţii potrivit cărora: „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...]f)art. 68, art. 68¹ alin. (2) şi art. 68²-68⁴ din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.“Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă încălcarea următoarelor texte din Constituţie: art. 14 privind capitala României, art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile şi art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Curtea, având în vedere motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că autorii acesteia au avut în vedere dispoziţiile art. 44 din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privată, iar nu prevederile constituţionale ale art. 14. De asemenea, Curtea apreciază că autorii excepţiei, criticând existenţa unui paralelism legislativ, au în vedere şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie referitoare la obligaţia de a respecta Constituţia, supremaţia sa şi legile. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că unele dintre criticile invocate se referă la dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, iar nu la dispoziţiile art. 296 lit. f) din Legea nr. 263/2010. Astfel, aşa cum arată înşişi autorii excepţiei, recalcularea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din justiţie s-a dispus prin art. 1 lit. c), art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 119/2010, fiind reglementată în detaliu prin Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. Ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, care făcuseră obiectul recalculării. Asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii, aşa cum sunt Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, ori Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012. Prin urmare, nu prevederile art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 sunt cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivităţii, astfel că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile şi la dreptul de proprietate raportată la aceste prevederi de lege. În plus, întrucât Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât in limine litis, nu-şi poate extinde, în prezenta cauză, analiza şi asupra dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 ori ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011. În mod asemănător, criticile referitoare la existenţa unui paralelism între reglementarea Legii nr. 119/2010 şi a Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, pe de o parte, şi reglementarea Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004 şi a Hotărârii Guvernului nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 20 aprilie 2005, pe de altă parte, nu se referă la conţinutul textului de lege care face obiectul controlului de constituţionalitate, astfel că nu pot fi supuse analizei instanţei de contencios constituţional în prezenta cauză. Totodată, criticile referitoare la existenţa unui tratament juridic mai favorabil aplicabil anumitor categorii de persoane sub aspectul recalculării pensiilor de serviciu, aşa cum sunt cadrele militare şi poliţiştii, au în vedere conţinutul dispoziţiilor Legii nr. 119/2010, ale Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, ale Hotărârii Guvernului nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010, respectiv ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011. Prin urmare, pentru aceleaşi raţiuni arătate mai sus, şi aceste critici de neconstituţionalitate urmează a fi respinse. În ceea ce priveşte textul de lege care constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei arată că acesta nu abrogă şi prevederile Hotărârii Guvernului nr. 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 20 aprilie 2005, astfel că există în continuare două reglementări paralele, contradictorii. De asemenea, susţin că prevederile de lege criticate instituie un tratament mai favorabil diferit între două categorii de persoane aflate în situaţii identice, respectiv magistraţii şi personalul auxiliar din justiţie. Referitor la prima critică de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta pune în discuţie, în realitate, conformitatea prevederilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţii potrivit cărora „(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. (2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.“Curtea apreciază însă că această critică nu este întemeiată. Astfel, eficacitatea normelor secundare emise în aplicarea legilor se află într-o strânsă legătură cu perioada de activitate a legii, neputându-se concepe supravieţuirea normei subordonate după abrogarea ori încetarea aplicabilităţii celei superioare. Pentru a evita însă orice confuzie cu privire la legislaţia în vigoare aplicabilă unei anumite materii, legiuitorul a prevăzut în art. 64 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 că „Dacă o normă de nivel inferior, cu acelaşi obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligaţie îi revine autorităţii care a emis prima actul.“ Chiar dacă abrogarea actelor normative secundare nu are loc în acelaşi timp cu abrogarea celor superioare, în aplicarea cărora au fost emise, nu se poate considera că ele continuă să îşi producă efectele, menţinând o reglementare paralelă, diferită de cea instituită prin noile prevederi în vigoare, superioare în ierarhia actelor normative. Referitor la cea de-a doua critică de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, critică în contextul căreia s-a invocat Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea reţine, că, în considerentele acestei decizii a avut în vedere următoarele aspecte: a)după adoptarea Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, din punct de vedere constituţional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al magistraţilor şi cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraţilor; b)autorul excepţiei a fost o persoană care a exercitat funcţia de consilier de conturi în cadrul Curţii de Conturi şi, în consecinţă, Curtea a analizat dacă există o similitudine între statutul constituţional şi legal al consilierilor de conturi şi cel al magistraţilor; în cazul constatării existenţei unei asemenea similitudini, consilierii de conturi urmează a beneficia de un tratament juridic similar cu magistraţii în privinţa acordării beneficiului pensiei de serviciu; c)Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât şi judecătorii sunt independenţi în exercitarea funcţiei, respectiv a mandatului lor, şi inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea unei pensii de serviciu consilierilor de conturi similar judecătorilor.Or, situaţia din prezenta cauză nu este similară, şi cu atât mai puţin identică, cu cea din decizia invocată de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate în susţinerea acesteia, Curtea neputând reţine considerentele respective în cauza de faţă. Astfel, statutul consilierilor de conturi este diferit de cel al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, aspect ce decurge în mod expres din prevederile constituţionale ale art. 140 alin. (1). Chiar dacă personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor este supus anumitor interdicţii şi incompatibilităţi, aceştia nu beneficiază de statutul magistraţilor în calitate de categorie generică, fapt ce rezultă din dispoziţiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice. Totodată, Curtea observă că dreptul la pensie este reglementat şi cuprins în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituţional la pensie specială rezultat din art. 47 alin. (2) din Constituţie, aspect reţinut şi în jurisprudenţa sa anterioară, spre exemplu în Decizia nr. 533 din 22 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 24 iulie 2012. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi¹,¹ A se vedea opinia separată de la Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Aurora Ţăran şi Viorica Gogea în dosarele nr. 11.032/86/2011 şi nr. 11.036/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 ianuarie 2013. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea