Decizia Nr.219 din 15.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Rudolf Moscovici, în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui Rosée Feiczewics, în Dosarul nr. 4.606/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă Rudolf Moscovici, personal şi în calitate de mandatar al lui Rosée Feiczewics, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei care solicită admiterea acesteia. Astfel, acesta apreciază că reglementarea criticată este neconstituţională, fiind contrară principiului egalităţii în drepturi şi principiului constituţional potrivit căruia proprietatea privată este ocrotită şi garantată, în mod egal, de lege.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate de autorul acesteia vizează, în realitate, modificarea legislaţiei în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.606/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Rudolf Moscovici, în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui Rosée Feiczewics, într-o cauză civilă având ca obiect contestaţie act administrativ fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii, deoarece prin aplicarea prevederilor acestei legi şi ale Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, se creează artificial două categorii, cu regim juridic distinct, şi anume: beneficiarii Legii nr. 290/2003, al căror drept de a beneficia de compensaţii materiale este condiţionat de primirea altor despăgubiri, în condiţiile legilor fondului funciar şi, pe de altă parte, beneficiarii Legii nr. 9/1998, al căror drept de a beneficia de compensaţii nu este condiţionat, prin aceasta instituindu-se o discriminare fără o justă şi obiectivă justificare. Astfel, apreciază că prin Legea nr. 290/2003 se reduce în mod arbitrar cuantumul terenului pentru care urmează să primească despăgubiri în natură sau compensaţii băneşti.Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât exercitarea dreptului de proprietate şi acordarea de despăgubiri pot fi îngrădite şi supuse unor condiţii, în limitele legii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 sunt constituţionale. În acest sens, arată că „este atributul exclusiv al legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută“.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003.Prevederile de lege criticate au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 171/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 19 mai 2006, şi prevăd că, „În cazul în care prevederile alin. (1) nu pot fi îndeplinite în natură, foştii proprietari beneficiază de despăgubiri sau compensaţii, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 59/1994 pentru modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, actualizată potrivit coeficientului de inflaţie existent la data plăţii compensaţiei, raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994, fără ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă despăgubirile sau compensaţiile să depăşească suprafaţa de 50 ha teren agricol şi 10 ha teren forestier de proprietar deposedat.“Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern raportate la dispoziţiile Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, şi celor ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci deduce neconstituţionalitatea textului de lege criticat, şi în ansamblu a Legii nr. 290/2003, din compararea acestei legi cu Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Astfel, acesta arată că cetăţenii români care au deţinut proprietăţi în teritoriile pierdute, ca urmare a Tratatului dintre România şi Bulgaria, au fost despăgubiţi integral pentru bunurile pierdute, în temeiul Legii nr. 9/1998, pe când cetăţenii români care au pierdut terenuri în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa sunt despăgubiţi conform Legii nr. 290/2003 doar parţial, dreptul de a beneficia de compensaţii materiale fiind condiţionat de acordarea altor despăgubiri, în condiţiile fondului funciar. În acest sens, apreciază că, deşi ambele acte normative au ca obiectiv repararea unor nedreptăţi şi un conţinut similar, diferă modul de acordare a despăgubirilor pentru persoanele îndreptăţite.Faţă de această critică, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant asupra faptului că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale sau acte normative între ele.De altfel, asupra unei critici similare, privind limitarea suprafeţelor de teren asupra cărora se poate reconstitui, ca urmare a despăgubirilor sau compensaţiilor, dreptul de proprietate, Curtea a reţinut, de principiu, prin Decizia nr. 1.222/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, că „limitarea suprafeţei restituite pe fiecare titular deposedat, la 50 ha pentru terenurile agricole şi 10 ha pentru terenurile forestiere (...), se referă la o soluţie legislativă care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului, nefiind o problemă de contencios constituţional“, deoarece „este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice ce le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea, desigur, să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel «legislator pozitiv»“.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stării de război şi a aplicării Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicată de Rudolf Moscovici, în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui Rosée Feiczewics, în Dosarul nr. 4.606/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora