DECIZIE Nr.
219 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) si (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 187 din 25 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Li Yongmin în Dosarul nr. 541/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea ia act de prezenţa domnului loan Budura,
interpret autorizat de limbă chineză, şi dispune a se face apelul şi în Dosarul
nr. 2.074D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeaşi ordonanţă, ridicată de Yu
Qian în Dosarul nr. 1.549/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată, de asemenea, lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 2.074D/2008 la Dosarul nr. 2.014D/2008, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 24 septembrie 2008 şi 9 septembrie
2008, pronunţate în dosarele nr. 541/2/2008 şi nr.
1.549/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (2) şi (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilorîn
România, respectiv ale art. 55 alin. (3) lit. b) din aceeaşi ordonanţă. Excepţia a fost
ridicată de Li Yongmin şi, respectiv, Yu Qian în cauze având ca obiect
soluţionarea unor plângeri formulate împotriva deciziilor Oficiului Român
pentru Imigrări de returnare a acestora şi de respingere a cererilor de prelungire
a dreptului de şedere în România în scopul desfăşurării de activităţi
comerciale.
In motivările excepţiei, având un conţinut similar, autorii acesteia precizează că textele
de lege criticate nu sunt suficient de precise şi de accesibile încât să
înlăture orice risc de arbitrariu, dând Oficiului Român pentru Imigrări
posibilitatea să aprecieze, pe baza unor criterii aleatorii, dacă activitatea
societăţilor comerciale la care solicitanţii sunt acţionari sau asociaţi se
desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri şi, în consecinţă, să decidă
asupra prelungirii dreptului de şedere al acestora. Se susţine că prevederile
de lege criticate au caracter „redundant şi foarte vag", întrucât nu
precizează care sunt documentele pe care solicitanţii trebuie să le prezinte şi
nici care sunt criteriile de evaluare a conţinutului acestora. Se mai arată că
decizia de neprelungire a dreptului de şedere „poate aduce atingere gravă
dreptului de proprietate", solicitanţii fiind puşi în situaţia de a
înregistra pierderi financiare majore, care ar duce la falimentarea
societăţilor comerciale şi la pierderea investiţiilor imobiliare realizate în
România.
In opinia autorilor excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi
celor ale art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la protecţia dreptului de proprietate privată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal consideră că excepţiile de
neconstituţionalitate sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 55 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 55 alin. (2) şi (3): „(2) Prelungirile
ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă străinul
îndeplineşte următoarele condiţii:
a) activitatea societăţii comerciale se desfăşoară
în conformitate cu planul de afaceri;
b) obiectul activităţii desfăşurate este cel
iniţial ori o continuare sau un rezultat al acestuia;
c) deţine legal spaţiul pentru sediul social;
d) este acţionar sau asociat al societăţii
comerciale, cu atribuţii de conducere sau de administrare;
e) investiţia este concretizată fie în aport de
capital sau tehnologie în valoare de 70.000 euro, în cazul acţionarului, sau 50.000
euro, în cazul asociatului, fie, alternativ, în crearea a cel puţin 15 locuri
de muncă, în cazul acţionarului, şi 10 în cazul asociatului. In cazul creării
de locuri de muncă, acestea trebuie să fie încadrate cu persoane angajate cu
normă întreagă de muncă, în condiţiile legii;
f) deţine mijloace de întreţinere în cuantum de cel
puţin 700 euro lunar, dacă este acţionar, şi 500 euro lunar, dacă este asociat,
obţinute din activitatea desfăşurată pe teritoriul României.
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în
prezentul articol se face cu următoarele documente:
a) planul de afaceri
avizat de Agenţia Română pentru Investiţii Străine;
b) documentele care atestă că activitatea se
desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri;
c) certificatul constatator, din care să rezulte
calitatea solicitantului, denumirea, sediul social şi obiectul principal de
activitate al societăţii comerciale, menţiunile efectuate la comunicarea
instanţelor de judecată, durata de funcţionare a societăţii comerciale;
d) înscrierile de menţiuni prevăzute de lege,
corespunzătoare modificărilor intervenite cu privire la actul constitutiv al
societăţii comerciale;
e) certificatul cuprinzând principalii indicatori
economico-financiari emis de instituţia competentă, care să cuprindă, conform
bilanţului anual, date referitoare la active imobilizate total, cifra de afaceri, profitul net sau pierderi;
f) adeverinţă eliberată de inspectoratul teritorial
de muncă, din care să rezulte numărul persoanelor angajate sau contractele de
muncă înregistrate la această instituţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin numeroase decizii, pronunţate în examinarea dispoziţiilor
art. 55 din ordonanţa de urgenţă criticată prin raportare la prevederile
constituţionale şi convenţionale referitoare la protecţia proprietăţii private,
a statuat că instituirea anumitor condiţii a căror îndeplinire trebuie dovedită
de străinul intrat în România în scopul desfăşurării de activităţi comerciale
pentru a i se putea prelungi dreptul de şedere temporară nu aduce atingere
dreptului de proprietate privată, ale cărui conţinut şi limite sunt stabilite
prin lege. Aceste condiţii se circumscriu scopului pentru care străinii au
solicitat prelungirea dreptului de şedere temporară în România şi se justifică
prin însuşi interesul pretins de solicitant. In acest sens, se pot aminti, cu
titlu exemplificativ, Decizia nr. 584 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, sau Decizia nr. 341 din 3 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 298 din 4 mai 2007.
In ceea ce priveşte critica autorilor excepţiei
potrivit căreia textele de lege criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate
stabilit de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de
control constituţional observă că acestea sunt suficient de clare încât
destinatarii lor să le poată înţelege cu uşurinţă semnificaţia şi să îşi
adapteze conduita pentru a putea să se conformeze acestora. In plus, normele
criticate indică în mod precis şi lipsit de echivoc tipul documentelor necesare
prelungirii dreptului de şedere temporară pe teritoriul României în scopul
desfăşurării de activităţi comerciale. Aşadar, textele de lege criticate nu
sunt de natură să conducă la interpretări arbitrare din partea Oficiului Român
pentru Imigrări. De altfel, constatările acestei autorităţi cu privire la
neîndeplinirea condiţiilor cerute de ordonanţa de urgenţă criticată pentru
acordarea prelungirii dreptului de şedere în România urmează să fie cenzurate
de instanţa chemată să examineze contestaţiile formulate de solicitanţi
împotriva soluţiilor de respingere a cererilor lor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Li Yongmin
şi Yu Qian în dosarele nr. 541/2/2008 şi, respectiv, nr. 1.549/2/2008 ale
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu