DECIZIE Nr. 219 din 11 iulie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 1
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 706 din 27 septembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) si c) din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Ioan Petrus in Dosarul nr. 6.883/2001 al Tribunalului
Dambovita si de Gheorghe Rafira in Dosarul nr. 11.165/2001 al Judecatoriei
Targoviste.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei Ioan Petrus, lipsind celelalte
parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea Dosarului nr. 120C/2002 la
Dosarul nr. 114C/2002, avand in vedere ca obiectul exceptiilor de
neconstitutionalitate este identic in cauzele enumerate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca fiind intrunite conditiile
conexarii. In consecinta, pentru o mai buna administrare a justitiei, Curtea,
in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila si al art. 16 din Legea nr.
47/1992, republicata, dispune conexarea dosarelor anterior mentionate.
Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei pune concluzii de admitere,
sustinand oral motivele de neconstitutionalitate a textelor de lege criticate,
expuse in notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 6.883/2000
de Tribunalul Dambovita - Sectia civila, respectiv prin Incheierea din 4
februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 11.165/2001 de Judecatoria
Targoviste, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) si c) din
Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Ioan Petrus si Gheorghe Rafira
in cauze aflate pe rolul acelor instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale criticate prevad dreptul procurorului de a dispune luarea
unor masuri precum neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire
penala sau incetarea urmaririi penale, care sunt acte de infaptuire a justitiei
si constituie atributul exclusiv al instantelor judecatoresti, singurele care
realizeaza justitia potrivit art. 125 alin. (1) din Constitutie. Autorul exceptiei
considera ca termenul "dispune" folosit de legiuitor in cuprinsul
art. 11 din Codul de procedura penala, atunci cand stabileste atributiile
procurorului cand se constata existenta vreunuia dintre cazurile in care
punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata, este
neconstitutional. Se apreciaza ca procurorul trebuie "sa propuna",
iar nu "sa dispuna", pentru ca aceasta ar echivala cu infaptuirea
justitiei.
Tribunalul Dambovita apreciaza textele de lege criticate ca fiind constitutionale.
Judecatoria Targoviste arata ca in cauzele in care procesul penal cunoaste si
faza urmaririi penale procurorul poate dispune, dupa caz, scoaterea de sub
urmarire penala, incetarea urmaririi penale sau clasarea cauzei, in
conformitate cu dispozitiile art. 11 pct. 1 lit. a), b) si c) si ale art. 242 -
249 din Codul de procedura penala. Orice persoana nemultumita de actele si
masurile dispuse in timpul urmaririi penale poate sa faca plangere impotriva
acestora, in conformitate cu dispozitiile art. 275 - 278 din Codul de procedura
penala, inclusiv la instanta de judecata, dupa epuizarea cailor de atac
ierarhice prevazute de lege, chiar in lipsa unei reglementari explicite,
intrucat Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 486/1997, a statuat ca art. 278
din Codul de procedura penala este neconstitutional in masura in care opreste
persoana nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor
efectuate de procuror ori pe baza dispozitiilor date de acesta si care nu ajung
in fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei in temeiul art. 21
din Constitutie. In concluzie, instanta arata ca dispozitiile legale criticate
sunt constitutionale, nefiind contrare nici unuia dintre articolele din
Constitutie invocate de autorul exceptiei, actul de justitie fiind infaptuit in
final de instantele judecatoresti.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a
transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate
in cauza.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca prevederile art. 10, 11, 22, 50
si 126 din Constitutie nu au nici o relevanta in cauza. Cu privire la critica
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 1 lit. a), b) si c) din
Codul de procedura penala se arata ca acestea sunt constitutionale, intrucat
actul de justitie este realizat, in final, tot de instantele judecatoresti. Se
invoca in acest sens Decizia nr. 486/1997, prin care Curtea Constitutionala a
statuat ca persoana nemultumita de actele sau masurile luate de procuror se
poate adresa justitiei. Se propune respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.
Guvernul arata ca organele judiciare insarcinate cu realizarea urmaririi
penale, dupa ce apreciaza ca au efectuat toate activitatile impuse de
necesitatea rezolvarii cauzei, se dezinvestesc dand una dintre solutiile de
terminare a urmaririi penale. Urmarirea penala se poate finaliza fara
trimiterea in judecata, daca exista vreunul dintre cazurile prevazute la art.
10 din Codul de procedura penala. In aceste situatii procurorul dispune
clasarea, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale.
Aceste solutii, denumite in vocabularul de specialitate solutii de neurmarire,
nu trebuie confundate cu rezolvarea propriu-zisa a cauzei penale, cu
infaptuirea actului de justitie. Solutiile de neurmarire pot fi date numai in
faza de urmarire penala, adevarata solutionare a cauzei avand loc numai in fata
instantei de judecata. De asemenea, solutiile de neurmarire pot da o rezolvare
cauzei numai in sens negativ, in cadrul neurmaririi penale neexistand
posibilitatea tragerii la raspundere penala si stabilirea sanctiunilor
corespunzatoare. In fine, solutiile de neurmarire nu produc efecte cu
autoritate de lucru judecat. Actionand in temeiul art. 11 pct. 1 din Codul de
procedura penala, procurorul nu infaptuieste un act de justitie, nu solutioneaza
o cauza penala.
Pe de alta parte, persoana nemultumita de solutia data plangerii impotriva
actelor sau masurilor procurorului se poate adresa instantelor judecatoresti in
temeiul art. 21 din Constitutie, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin
Decizia nr. 486/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
105 din 6 martie 1998.
In concluzie, se arata ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei si se conchide ca
exceptia este neintemeiata.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
11 pct. 1 lit. a), b) si c) din Codul de procedura penala, care au urmatorul
continut: "Cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in
art. 10:
1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de
cercetare penala sau din oficiu, dispune:
a) clasarea, cand nu exista invinuit in cauza;
b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a) -
e), cand exista invinuit sau inculpat in cauza;
c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) -
h), cand exista invinuit sau inculpat in cauza."
Intrucat in speta autorul exceptiei s-a plans impotriva rezolutiei
procurorului de scoatere de sub urmarire penala, sunt vizate si dispozitiile
art. 228, care sunt urmatoarele:
- Art. 228: "Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din
modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi
penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare
efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a
actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1).
In cazul aratat in art. 10 lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza
dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire
penala.
Cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un
proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.
Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate
dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile de
impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu
exceptia celui de la lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza
procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in
alineatul precedent, restituie actele organului de urmarire penala pentru
inceperea urmaririi penale.
In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin
rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut
sesizarea.
Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe
care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul
infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand
inceperea urmaririi penale."
Textul de lege criticat este considerat contrar urmatoarelor prevederi
constitutionale: art. 1 referitor la statul de drept; art. 10 cu privire la
relatiile internationale; art. 11 privind raportul dintre dreptul international
si dreptul intern; art. 15 referitor la universalitatea drepturilor si
libertatilor; art. 16 care consacra egalitatea in drepturi; art. 20 privind
tratatele internationale privind drepturile omului; art. 21 referitor la
accesul liber la justitie; art. 22 care garanteaza dreptul la viata si
integritate fizica si psihica; art. 24 privind dreptul la aparare; art. 48
referitor la dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica; art. 50 care
reglementeaza fidelitatea fata de tara; art. 51 cu privire la respectarea
Constitutiei si a legilor; art. 123 privind infaptuirea justitiei; art. 124
referitor la statutul judecatorilor; art. 125 cu privire la instantele judecatoresti;
art. 126 care statueaza caracterul public al dezbaterilor; art. 128 referitor
la folosirea cailor de atac si art. 150 privind conflictul temporal de legi.
Autorul exceptiei sustine, de asemenea, incalcarea Conventiei europene a
drepturilor omului, fara a arata care articol din aceasta conventie este
nesocotit de textul de lege criticat.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata. Actele de neurmarire, intre care si neinceperea urmaririi
penale, sunt dispuse de procuror in faza urmaririi penale, numai daca se
constata existenta vreunuia dintre cazurile care, potrivit legii, impiedica
punerea in miscare a actiunii penale. Aceleasi cazuri, daca sunt descoperite in
faza judecatii, impiedica exercitarea actiunii penale, obligand instanta sa
pronunte achitarea sau incetarea procesului penal.
Asadar, asa-numitele solutii de neurmarire: neinceperea urmaririi penale,
scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi penale sunt dispuse de
procuror nu in mod arbitrar, ci pe baza probelor administrate in cauza si in
stricta conformitate cu legea, solutia fiind aceeasi daca ar fi constatata de
instanta judecatoreasca, intr-o faza ulterioara a procesului penal.
Pe de alta parte, legea prevede ca orice persoana poate face plangere
impotriva masurilor sau actelor de urmarire penala, plangere ce se solutioneaza
conform procedurii speciale prevazute la art. 275 - 278 din Codul de procedura
penala, impotriva actelor efectuate de procuror, plangerea urmand sa fie
solutionata potrivit dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala.
Persoana nemultumita de solutia data plangerii sale se poate adresa instantei
judecatoresti competente, asa cum a statuat Curtea Constitutionala prin Decizia
nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, privind exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor legale ale art. 278 din Codul de procedura penala referitoare
la masurile si actele procurorului in cursul urmaririi penale.
Cu acel prilej, referindu-se la procedura de solutionare a plangerii
impotriva actelor si masurilor procurorului, Curtea Constitutionala a constatat
ca, fiind vorba de acte si masuri luate de procuror in cursul urmaririi penale,
prin care se pune capat conflictului de drept penal, acestea trebuie sa fie
supuse nu numai controlului ierarhic in cadrul Ministerului Public, dar si
controlului din partea instantelor judecatoresti. Astfel persoana nemultumita
de solutia data plangerii sale in cadrul Ministerului Public are dreptul,
potrivit art. 21 din Constitutie, de a se adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. In consecinta,
Curtea a decis ca prevederile art. 278 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale in masura in care inchid calea persoanei nemultumite de
solutia data plangerii sale de catre Ministerul Public de a se adresa
justitiei. Acest drept al persoanei este evident in cazul actelor prin care
procurorul pune capat conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt:
rezolutia de neincepere a urmaririi penale reglementata de art. 228 alin. 6 din
Codul de procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea
urmaririi penale prevazuta la art. 11 pct. 1 lit. b) si c) din Codul de
procedura penala. Fiind vorba de acte prin care se infaptuieste justitia, este
firesc sa fie verificate si confirmate ori infirmate de instantele
judecatoresti, singurele autoritati prin a caror activitate se realizeaza
justitia conform art. 125 alin. (1) din Constitutie.
Solutia adoptata prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 este valabila si
pentru cauza de fata si, prin urmare, dispozitiile art. 11 pct. 1 lit. a), b)
si c) din Codul de procedura penala nu pot fi considerate ca fiind
neconstitutionale, intrucat actele sau masurile luate de procuror pot fi supuse
controlului instantelor judecatoresti, fiind astfel garantate drepturile
persoanei la un proces echitabil.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 pct. 1
lit. a), b) si c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Ioan
Petrus in Dosarul nr. 6.883/2001 al Tribunalului Dambovita si de Gheorghe
Rafira in Dosarul nr. 11.165/2001 al Judecatoriei Targoviste.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 iulie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu