DECIZIE Nr.
218 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie, precum si a dispozitiilor
art. 1 alin. (1) si alin. (3 1) si art. 4 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 245 din 16 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1)şi alin. (31)şi art. 4
alin. (1) din aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a
Guvernului, excepţie invocată de Dana Florentina Berheci şi
Constantin Pînzariu în Dosarul nr. 1.538/40/2009 al Tribunalului Botoşani
- Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul
şi în Dosarul nr. 7.808 D/ 2009, având ca obiect excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
invocată de Ioan Ştirbu în Dosarul nr. 3/110/2004 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că Ioan
Ştirbu a depus la dosar o cerere prin care solicită „extinderea
cercetării constituţionalităţii şi asupra
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002".
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea cererii ca inadmisibilă.
Având în vedere dispoziţiile art. 146 lit. d) din
Constituţie, potrivit cărora Curtea Constituţională se
pronunţă numai „asupra excepţiilor de neconstitutionalitate
[...] ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de
arbitraj comercial", precum şi ale art. 29 alin. (4) din Legea
nr. 47/1992, potrivit cărora „Sesizarea Curţii
Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa
căreia s-a ridicat excepţia de neconstitutionalitate, printr-o
încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia
instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de
dovezile depuse de părţi[...]", Curtea respinge cererea
formulată.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 5.342 D/2009 şi nr.
7.808 D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Ioan Ştirbu nu este de acord cu conexarea
dosarelor, întrucât în cele două cauze nu sunt aceleaşi
părţi.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca
fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 7.808 D/2009 la Dosarul
nr. 5.342 D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei Ioan
Ştirbu, care solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.
Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.538/40/2009, Tribunalul Botoşani - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi
completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002
privind Direcţia Naţională Anticorupţie, precum şi a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art.
4 alin. (1) din aceeaşi Ordonanţă de urgenţă a
Guvernului, excepţie invocată de Dana Florentina Berheci şi
Constantin Pînzariu.
Prin Incheierea din 7 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3/110/2004, Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Ioan
Ştirbu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, similară în
dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că
dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit.
a) şi art. 115 alin. (4) şi (6). Se arată că, deşi
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 s-a dat cu scopul
de a corecta neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002, „în realitate şi aceasta a doua
ordonanţă este la fel de neconstituţională, întrucât
vizează organizarea şi funcţionarea unei direcţii a
Ministerului Public, care este una dintre instituţiile fundamentale ale
statului. [...] In acest domeniu nu pot fi emise de Guvern ordonanţe de
urgenţă, domeniul putând fi reglementat numai prin lege
organică. In consecinţă, reglementând într-un domeniu rezervat
exclusiv legii, Guvernul a încălcat dispoziţiile
Constituţiei." De asemenea, prevederile art. 1 alin. (1) şi
alin. (31) şi art. 4 alin. (1) din actul criticat contravin
dispoziţiilor art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, întrucât
se creează „o instituţie care funcţionează în afara
normelor expres reglementate de Constituţie, fiind împotriva principiului
legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului
ierarhic care guvernează activitatea procurorilor sub autoritatea
Ministerului justiţiei."
Tribunalul Botoşani - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia
invocată.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţia penală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006. De asemenea, obiect al
excepţiei îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii
pronunţată de Tribunalul Botoşani -Secţia penală,
şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (31)
şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 134/2005. In realitate, obiectul excepţiei îl constituie prevederile
art. 1 alin. (1) şi alin. (31) şi art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, aşa cum a
fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005, texte care au următorul conţinut:
-Art. 1 alin. (1) şi alin. (31):„(1)
Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează
Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu
personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului
Naţional Anticorupţie [...]
(31) Procurorul şef al Parchetului
de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce
Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul
procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie
soluţionează conflictele de competenţă apărute între
Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri
sau unităţi din cadrul Ministerului Public.";
- Art. 4 alin. (1): „Direcţia Naţională
Anticorupţie este condusă de un procuror şef care este asimilat
prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al
Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori
şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat în jurisprudenţa sa asupra dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională
Anticorupţie, cât şi asupra celor ale art. 1 alin. (1) şi alin.
(31) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, aşa cum a fost modificată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, criticate
în raport de aceleaşi prevederi constituţionale şi cu argumente
similare. In acest sens sunt Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19
ianuarie 2010, şi, în ceea ce priveşte art. I pct. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, Decizia nr. 377
din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 336 din 30 aprilie 2008, prin care Curtea a respins, pentru
considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate
invocată.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia
pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care o
fundamentează îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie, precum şi a dispoziţiilor art.
1 alin. (1)şi alin. (31)şi art. 4 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind
Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie
invocată de Dana Florentina Berheci şi Constantin Pînzariu în Dosarul
nr. 1.538/40/2009 al Tribunalului Botoşani - Secţia penală, iar
în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
134/2005, de Ioan Ştirbu în Dosarul nr. 3/110/2004 al Inaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta