DECIZIE Nr.
216 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999
privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca si ale art.
15-21 si 23-27 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 243 din 28 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă
- procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999
privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă şi ale art.
15-21 şi 23-27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Agenţia de Pază „Professional Style"
- S.R.L. în Dosarul nr. 5.778/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 5.778/225/2007, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999 şi ale art. 15-21 şi 23-27 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Agenţia de Pază
„Professional Style" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea
plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin
prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16, 21, 24, 30, 51, 52, 53 şi 126 din
Constituţie. Totodată, sunt încălcate şi prevederile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că
neconstituţionalitatea prevederilor criticate constă în „încălcarea dreptului
la apărare, procedura prin afişare ilegală, răspunderea contravenţională [care]
aparţine persoanei fizice vinovate şi nu persoanei juridice, necomunicarea
procesului-verbal în termen de o lună de la data aplicării acestuia, nu există
forţa probantă a procesului-verbal, procesul-verbal nu este confirmat de cel
puţin un martor, nu este semnat pe fiecare pagină de agentul constatator şi nu
conţine detaliat faptele săvârşite".
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că dispoziţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 dau expresie dreptului la apărare şi
principiului egalităţii armelor, fiind în concordanţă cu principiul egalităţii
în faţa legii şi dreptul părţilor la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile
legale criticate care reglementează constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor contravenţionale nu instituie privilegii sau discriminări pe
criterii arbitrare, respectând dreptul la apărare al părţilor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2
alin. (2) din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a
persoanelor încadrate în muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 190 din 20 martie 2007, şi ale art. 15-21 şi 23-27 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Textele legale criticate instituie obligaţia
angajatorilor de a depune la inspectoratele teritoriale de muncă actele privind
executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de
muncă, precum şi dovezile de calculare a drepturilor salariale. Totodată,
reglementează o serie de reguli privitoare la: întocmirea procesului-verbal de
contravenţie, cauzele de nulitate ale acestuia, modul de aplicare a
sancţiunilor contravenţionale şi comunicarea procesului-verbal de contravenţie.
In opinia autorului excepţiei,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1
alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare, art. 30 referitor la libertatea de exprimare, art.
51 privind dreptul de petiţionare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. De
asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
In legătură cu critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999, Curtea reţine că este
neîntemeiată. Obligaţia instituită de textul legal angajatorilor de a depune la
inspectoratele teritoriale de muncă actele privind executarea, suspendarea,
modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, precum şi dovezile
de calculare a drepturilor salariale nu semnifică instituirea unor inegalităţi
şi nu încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie. Dimpotrivă, această
reglementare face parte din Capitolul I al Legii nr. 130/1999, intitulat „Măsuri
de protecţie a persoanelor încadrate în muncă", fiind o măsură
raţională, cu scopul de a oferi protecţie socială salariaţilor. Celelalte texte
constituţionale invocate de autorul excepţiei, şi anume cele referitoare la accesul
liber la justiţie, dreptul la apărare, libertatea de exprimare, dreptul de
petiţionare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi la instanţele
judecătoreşti, se referă la diferite drepturi fundamentale care nu au legătură
cu sfera de reglementare prevăzută de textul legal criticat.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15-21 şi 23-27
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, Curtea observă că acestea reglementează
constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor contravenţionale, fără să
instituie privilegii sau discriminări sau să încalce vreunul din drepturile
fundamentale invocate în
susţinerea excepţiei. Capitolul IV din ordonanţă, intitulat „Căile de
atac", prevede posibilitatea persoanelor nemulţumite de modul în care a
fost aplicată sancţiunea de a face plângere la instanţa de judecată. In acest
cadru, contravenientul beneficiază de toate drepturile procedurale prevăzute de
lege, fiind astfel respectate toate dispoziţiile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei, inclusiv dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Mai mult decât atât, în temeiul art. 35 din ordonanţă, plângerile
împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei se
soluţionează cu precădere, iar, potrivit art. 37 din ordonanţă, aceste
plângeri, precum şi cererile incidente sunt scutite de taxa judiciară de
timbru.
Dispoziţiile art. 15-21 şi 23-27 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate. Prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, dar şi prin
alte decizii, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, reţinând că prevederile art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 din Legea
fundamentală sunt respectate. Totodată, a constatat că legiuitorul îi atribuie
agentului constatator competenţe în concordanţă cu principiile şi normele
constituţionale.
Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente
noi, de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie,
atât soluţia, cât şi considerentele deciziei îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de
protecţie a persoanelor încadrate în muncă şi ale art. 15-21 şi 23-27 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Agenţia de Pază „Professional Style" - S.R.L. în
Dosarul nr. 5.778/225/2007 al Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta