DECIZIE   Nr. 216 din 15 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 422 din 16 iunie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 828/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 6 mai 2003 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 15 mai 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 828/2002, Curtea de Apel Galati - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Marin Frunza cu ocazia solutionarii recursului formulat impotriva Sentintei civile nr. 142 din 7 martie 2002 pronuntate de Tribunalul Galati in Dosarul nr. 112/2002.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 15, 16, 20, 21, 24 si 51, deoarece "incheierea nu poate fi atacata cu recurs sau cu alta cale de atac".
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "neprevederea unei cai de atac impotriva incheierii cu privire la asistenta judiciara, nu incalca drepturile si libertatile reclamantului [...]".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, "asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii, in total sau in parte".
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, arata ca "Legea fundamentala a lasat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii, precum si a cailor de atac".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In esenta, considera ca prevederile constitutionale invocate in sustinerea exceptiei sunt irelevante pentru solutionarea acesteia, intrucat nu au legatura cu critica formulata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, dispozitii care au urmatorul cuprins: "Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea considera ca nu pot fi retinute sustinerile potrivit carora textul de lege criticat ar contraveni prevederilor art. 15 alin. (1) care reglementeaza principiul universalitatii drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea in drepturi si nici celor ale art. 26 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, de asemenea aplicabile potrivit dispozitiilor prevazute de art. 20 din Constitutie. Acest ultim text are urmatorul continut: "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau intemeiata pe orice alta imprejurare."
    Procedand la examinarea comparativa a textelor mentionate, Curtea constata ca textul de lege dedus controlului nu incalca principiul constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat nu face nici o diferentiere intre partile aflate in proces. Imprejurarea ca in aceasta materie s-a prevazut, prin derogare de la dreptul comun, ca incheierile prin care s-a respins cererea de asistenta judiciara sau s-a revenit asupra asistentei incuviintate nu sunt supuse nici unei cai de atac nu justifica o asemenea critica, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, in jurisprudenta sa, in concordanta cu practica jurisdictionala a Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand un tratament juridic similar, situatiile diferite facand necesar un tratament juridic diferit.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, Curtea face trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat ca semnificatia art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi ingradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Insa legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac. De aceea Curtea Constitutionala considera ca instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu contravine, asa cum sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor constitutionale cuprinse in art. 21 privind accesul liber la justitie, atata timp cat, potrivit celor prevazute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, partilor interesate le este asigurata posibilitatea de a reitera cererea de asistenta judiciara in fata aceleiasi instante, in masura in care au intervenit elemente noi de natura a impune si justifica admiterea unei asemenea cereri.
    Curtea considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 24 din Constitutie, intrucat, chiar daca dreptul la asistenta judiciara da expresie dreptului la aparare, intre acestea nu exista o deplina si totala suprapunere, concluzie ce rezulta din prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de avocat, ales sau numit din oficiu.
    Dreptul la aparare, ca drept fundamental prevazut si garantat de Constitutie, are un continut complex, caruia i se subsumeaza posibilitatea recunoscuta persoanei, parte intr-un proces, de a-si sustine si dovedi argumentele, in cadrul si cu respectarea normelor procesuale aplicabile, precum si posibilitatea de a apela, in acest scop, la asistenta judiciara calificata, angajand un avocat al carui onorariu urmeaza sa il suporte.
    Potrivit dispozitiilor legale criticate, este indreptatita sa solicite asistenta judiciara, respectiv numirea unui avocat din oficiu, persoana care se gaseste intr-o imposibilitate vadita de a face fata cheltuielilor unei judecati, cu riscul de a primejdui propria intretinere sau a familiei sale.
    Incuviintarea sau mentinerea incuviintarii unei atare cereri de catre instanta este subsecventa dovedirii starii materiale precare a solicitantului. Astfel, potrivit art. 77 si art. 78 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila, admiterea cererii este conditionata de prezentarea unor dovezi scrise cu privire la veniturile si sarcinile partii interesate, a unor informatii de la autoritatile locale, partea potrivnica avand posibilitatea de a dovedi starea materiala reala a solicitantului. Prin urmare, intrucat hotararea instantei se raporteaza la o anumita situatie de fapt, anume lipsa de posibilitati materiale, care poate fi doar temporara sau conjuncturala, ori poate fi determinata de insuficienta probatoriului administrat in sustinerea cererii, legiuitorul nu a conferit incheierii autoritate de lucru judecat, oferind astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea, proband aparitia, existenta sau persistenta starii de nevoie.
    Recunoasterea unor asemenea prerogative pentru partile interesate, prin textul de lege criticat, anihileaza practic riscul aparitiei situatiilor in care respingerea cererii de asistenta judiciara sau revenirea asupra incuviintarii acesteia sa antreneze o incalcare a dreptului constitutional la aparare, chiar daca incheierea prin care s-a dispus o asemenea masura nu este supusa nici unei cai de atac. Sub acest aspect, optiunea legiuitorului este impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii. Altfel, a recunoaste solicitantului dreptul de a ataca, la instanta ierarhic superioara, respectivele incheieri ar insemna a oferi cale libera abuzului de drept procesual, cu consecinta prelungirii sine die a proceselor aflate pe rolul instantelor de judecata.
    Curtea constata ca nici critica potrivit careia prin textul de lege criticat s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al respectarii legilor nu este intemeiata, in masura in care, cu privire la acesta, nu se poate retine in mod temeinic, asa cum s-a aratat, ca ar contraveni unor texte sau principii constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 828/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman