DECIZIE Nr.
216 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. b) si ale art. 15 lit. e)
din Ordonanta Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de
conducere si a perioadelor de odihna ale conducatorilor vehiculelor care
efectueaza transporturi rutiere si organizarea timpului de munca al
lucratorilor mobili in transportul rutier de marfuri si persoane
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 283 din 29 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e)
din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de
conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care
efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al
lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Total Freight Transport" - S. R. L. din
Constanţa în Dosarul nr. 1. 891/2005 al Tribunalului Călăraşi.
La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română -
Agenţia Călăraşi, prin consilier juridic, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Autorităţii Rutiere Române - Agenţia
Călăraşi solicită respingerea excepţiei, arătând, în esenţă, că scopul normei
legale criticate este acela de a preveni accidentele rutiere şi de a asigura o
exploatare raţională a forţei de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
susţinerile autorului excepţiei privesc aspecte de fapt, ceea ce excede sferei
controlului de constituţionalitate. Pe fond, se arată că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1. 891/2005, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10
lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind
stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor
care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al
lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Total Freight
Transport" - S. R. L. din Constanţa într-un litigiu având ca obiect
soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe prin care s-a respins plângerea
formulată de autorul excepţiei împotriva Procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul de lege menţionat.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art.
21 şi 41.
Autorul excepţiei apreciază că neexistând spaţii
special amenajate - parcări -, obligaţia legală cu privire la respectarea unor
timpi de conducere, a timpului de odihnă şi a celui de repaus nu poate fi
respectată. Astfel, se consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă
accesul liber la justiţie, întrucât instanţa care va examina plângerea sa nu va
avea posibilitatea să o admită din moment ce legea sancţionează, indiferent
dacă există sau nu posibilitatea respectării ei. Totodată, se apreciază că este
îngrădit şi dreptul la muncă al operatorului de transport rutier, întrucât după
un anumit număr de astfel de sancţiuni se poate ajunge la suspendarea şi
ulterior la anularea licenţei de transport a acestuia.
Tribunalul Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. In argumentarea acestei opinii se apreciază că autorul excepţiei
este nemulţumit de faptul că pe drumurile publice nu există spaţii special
amenajate - parcări - pentru a putea fi respectat timpul de conducere, cel de
odihnă şi cel de repaus, ceea ce însă nu impietează asupra constituţionalităţii
textului de lege criticat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa
Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a
perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează
transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în
transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003. Curtea observă că dispoziţiile art. 15
lit. e) au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2005 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 335/2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 1. 101 din 7 decembrie 2005. Astfel, dispoziţiile
legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 10 lit. b): „Conducătorii auto au următoarele
obligaţii: [... ]
b) să respecte perioadele de
conducere, de odihnă şi de repaus stabilite prin prezenta ordonanţă; ";
- Art. 15 lit. e): „(1) Constituie contravenţii, în
măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni, şi se
sancţionează ca atare următoarele fapte: [... ]
e) nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor şi a
perioadelor de odihnă şi de repaus ale conducătorilor auto sau nerespectarea
prevederilor privind organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili;
".
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art.
41 privind dreptul la muncă.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
In esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile
legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligaţia legală cu privire
la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnă şi a celui de
repaus nu poate fi îndeplinită având în vedere inexistenţa unor spaţii special
amenajate pentru ca autovehiculele să poată fi parcate corespunzător.
Curtea constată că textele legale criticate nu încalcă
accesul liber la justiţie, atât timp cât, împotriva sancţiunilor
contravenţionale aplicate, persoana interesată se poate plânge instanţei
judecătoreşti, beneficiind de toate garanţiile procesuale, în condiţiile
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Curtea reţine că dispoziţiile art. 41 din Constituţie
nu au incidenţă în cauză, dreptul la muncă fiind exclusiv
unul care se circumscrie persoanelor fizice, în nici un caz celor juridice,
precum operatorii de transport rutier.
Totodată, Curtea reţine că nu intră în competenţa sa
analizarea susţinerilor autorului excepţiei cu privire la unele situaţii de
fapt, întrucât instanţa de contencios constituţional se pronunţă, potrivit art.
2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, numai în drept asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e)
din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de
conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care
efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al
lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Total Freight Transport" - S. R. L. din
Constanţa în Dosarul nr. 1. 891/2005 al Tribunalului Călăraşi.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly