DECIZIE Nr. 214 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri
referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de
personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe
anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe
anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr. 507/2003, precum si ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de
stat pe anul 2005 nr. 511/2004
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 428 din 20 mai 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Claudia Margareta Nita - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici
si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritatii judecatoresti si ale art. 12 alin. (4) din Legea
bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, exceptie ridicata de Magdalena
Musca, Liliana Chirita si altii in Dosarul nr. 933/C/2004 al Tribunalului Vrancea
- Sectia civila, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 73D/2005.
La apelul nominal raspunde Ministerul Justitiei, prin consilier juridic
Adriana Mehedinti, cu delegatie depusa la dosarul cauzei, lipsind celelalte
parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in dosarele nr. 74D/2005, nr. 117D/2005
si nr. 118D/2005, avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate,
ridicata de Niculina Tuchilus, Tudorita Branea si altii in Dosarul nr.
1.006/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila, de Ion Lefter, Vasile
Castu si altii in Dosarul nr. 974/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia
civila, respectiv de Liviu Gatej, Ioana Albitei si altii in Dosarul nr.
990/C/2004 al aceleiasi instante. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul
si in dosarele nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 si nr. 79D/2005, avand ca obiect
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare
la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din
sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii
judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002
nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003
nr. 631/2002, precum si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr. 507/2003, exceptie ridicata de Marcela Comsa, Ioan Busuioc si
altii in Dosarul nr. 6/M/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia civila, de Aurica
Voinescu, Laura Achten si altii in Dosarul nr. 10/M/2005 al aceleiasi
instantei, respectiv de Gheorghe Achim, Lidia Adam si altii in Dosarul nr.
6/2005 al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal raspunde Ministerul Justitiei, prin acelasi consilier
juridic, care depune delegatie in dosarele nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 si nr.
78D/2005, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita. Magistratul-asistent refera faptul ca, in dosarele nr.
73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005, Ministerul Justitiei, in
calitate de parte in proces, a transmis prin Serviciul de registratura al
Curtii Constitutionale note scrise prin care apreciaza, pe de o parte, ca
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 este intemeiata si, pe de alta
parte, ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (4)
din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 si ale
art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este inadmisibila.
Curtea, avand in vedere ca obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate
ridicate in dosarele sus-mentionate este, in totalitate sau in parte, identic,
pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Atat reprezentantul Ministerului Justitiei, cat si cel al Ministerului
Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, in temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune
conexarea dosarelor nr. 118D/2005, nr. 117D/2005, nr. 79D/2005, nr. 78D/2005,
nr. 76D/2005 si nr. 74D/2005 la Dosarul nr. 73D/2005, care a fost primul
inregistrat.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Justitiei
solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, precum si
respingerea ca inadmisibila a exceptiei referitoare la celelalte texte de lege
criticate de catre autorii acesteia. In acest sens, face referire la
argumentatia expusa pe larg in notele depuse de Ministerul Justitiei in
dosarele nr. 73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile de lege criticate
au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea retinand, de
exemplu prin deciziile nr. 38 din 25 ianuarie 2005 si nr. 56 din 1 februarie
2005, ca acestea au avut un caracter temporar. Apreciaza ca nu au intervenit
elemente noi de natura sa impuna schimbarea jurisprudentei Curtii
Constitutionale, astfel ca solicita respingerea exceptiei ca inadmisibila.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 14, 25, 27 si 28 ianuarie 2005, pronuntate in dosarele
nr. 933/C/2004, nr. 1.006/C/2004, nr. 6/M/2004, nr. 10/M/2004, nr. 6/2005, nr.
974/C/2004 si nr. 990/C/2004, Tribunalul Vrancea - Sectia civila, Tribunalul
Brasov - Sectia civila si Tribunalul Covasna au sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele masuri referitoare
la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii de personal din
sectorul bugetar, precum si a personalului din organele autoritatii
judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002
nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003
nr. 631/2002, precum si ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe
anul 2004 nr. 507/2003. Exceptia a fost ridicata de Magdalena Musca si altii,
de Niculina Tuchilus si altii, de Marcela Comsa si altii, de Aurica Voinescu si
altii, de Gheorghe Achim si altii, de Ion Lefter si altii, respectiv de Liviu
Gatej si altii in cadrul unor cauze avand ca obiect plata primei de concediu.
In motivarea exceptiei, avand un continut asemanator, autorii acesteia
arata ca prin textele de lege criticate a fost suspendat in mod succesiv, mai
intai pana la data de 1 ianuarie 2002, apoi pana la data de 31 decembrie 2002,
31 decembrie 2003, respectiv 31 decembrie 2004, exercitiul dreptului la prima
de concediu prevazut de art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, introdus
prin Ordonanta Guvernului nr. 83/2000. Autorii considera ca "suspendarea aplicarii
unei legi prin care se recunoaste un drept echivaleaza cu restrangerea
exercitiului acelui drept", astfel ca textele de lege criticate contravin
art. 53 din Constitutie, ale carui conditii strict si limitativ prevazute
pentru restrangerea exercitiului unui drept prin lege nu sunt respectate.
In plus, in dosarele nr. 76D/2005 si nr. 78D/2005, autorii exceptiei de
neconstitutionalitate apreciaza ca art. 41 alin. (2) din Constitutie,
reglementand dreptul la munca si protectia sociala a muncii, se refera si la
concediul de odihna platit, prin care se intelege cumulul dintre indemnizatia
de concediu si prima de vacanta. Se sustine ca Legea fundamentala a Romaniei nu
prevede posibilitatea suspendarii unor drepturi constitutionale, ci doar
restrangerea prin lege a exercitiului unor drepturi sau libertati, in conditii
stricte care impun o astfel de masura, astfel ca incalcarea art. 53 din
Constitutie este cu atat mai evidenta. Se mai arata ca prevederile art. III
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 incalca si art. 115
alin. (4) din Constitutie, intrucat masura dispusa prin ordonanta criticata
"nu a fost justificata de o situatie exceptionala", asa cum impune
norma constitutionala invocata. In acest sens se amintesc decizii ale Curtii
Constitutionale prin care texte de lege reglementate cu incalcarea conditiei
urgentei au fost declarate neconstitutionale (deciziile nr. 65/1995 si nr.
83/1998). In final, se invoca prevederile art. 1 alin. (3) din Constitutie,
referitoare la caracterul de stat de drept, democratic si social al Romaniei,
precum si la garantarea, ca valori supreme in stat, a drepturilor si
libertatilor cetatenilor.
In plus, in Dosarul nr. 79D/2005, autorii exceptiei de
neconstitutionalitate solicita ca "in baza principiului egalitatii in
drepturi" sa se aiba in vedere "ca salarizarea personalului din
autoritatea judecatoreasca se intemeiaza pe raporturi de autoritate, nu pe
principii contractuale", ceea ce creeaza "o inechitate fata de
personalul contractual al societatilor comerciale care in baza negocierii
beneficiaza de asemenea prime de vacante, precum si de primele reglementate de
Codul fiscal".
Tribunalul Vrancea - Sectia civila, exprimandu-si opinia in dosarele nr.
73D/2005, nr. 74D/2005, nr. 117D/2005 si nr. 118D/2005, apreciaza ca exceptia
de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece suspendarea succesiva a unui
drept recunoscut de lege echivaleaza cu o restrangere a exercitiului acestui
drept, care nu se inscrie insa printre situatiile expres si limitativ reglementate
de art. 53 din Constitutie. Desi mentioneaza ca revine instantei de judecata
competenta de a constata abrogarea art. 41^1 din Legea nr. 50/1996, aceasta
considera, totusi, necesara interventia Curtii Constitutionale, "ca
autoritate publica specializata."
Tribunalul Brasov - Sectia civila, exprimandu-si opinia in dosarele nr.
76D/2005 si nr. 78D/2005, considera ca "prima de vacanta prevazuta de
Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 se incadreaza in sintagma <<alte
conditii specifice, stabilite de lege>>, prevazuta de art. 41 alin. (2)
din Constitutie, avand in vedere ca aceasta este distincta de concediul de
odihna platit, insa este specifica categoriei profesionale a magistratilor si a
personalului auxiliar din autoritatea judecatoreasca si este prevazuta prin
lege speciala". In consecinta, suspendarea primei de vacanta, "chiar
daca ar fi considerata o restrangere temporara", nu este justificata din
prisma prevederilor art. 53 din Constitutie, deoarece nu se incadreaza in nici
una dintre situatiile prevazute limitativ de norma constitutionala invocata, nu
este necesara intr-o societate democratica si are ca efect atingerea dreptului
in substanta sa. Se mai mentioneaza ca actele normative ce contin dispozitiile
de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care sa justifice luarea
acestei masuri, masura ce "este de natura a conduce la discriminarea
autoritatii judecatoresti fata de celelalte puteri ale statului".
Tribunalul Covasna, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 79D/2005, apreciaza
ca "actele normative invocate de autorii exceptiei ca fiind
neconstitutionale nu sunt in contradictie cu prevederile Legii fundamentale,
intrucat in cauza nu este vorba de suspendarea unui drept constitutional"
cuprins intre drepturile si libertatile fundamentale reglementate de Capitolul
II din Constitutie, asa cum este dreptul la un salariu minim brut pe tara.
Dreptul la prima de vacanta este un drept instituit printr-o lege speciala,
astfel ca art. 53 din Constitutie nu poate fi invocat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, prin punctul sau de vedere transmis in dosarele nr. 73D/2005, nr.
74D/2005, nr. 76D/2005, nr. 78D/2005 si nr. 79D/2005, considera ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 33/2001 este intemeiata, pentru urmatoarele argumente:
concediul de odihna platit este un drept al salariatilor garantat de art. 41
alin. (2) din Constitutie, referitor la masurile de protectie sociala a muncii;
din "interpretarea coroborata a dispozitiilor Codului muncii si ale Legii
nr. 188/1999" rezulta ca dreptul la concediul de odihna are doua
componente, care nu se pot disocia: una nepatrimoniala, constand in insasi
efectuarea concediului prin suspendarea obligatiei salariatului de a presta
munca, iar cealalta de natura patrimoniala, care acopera drepturile cuvenite
salariatului in perioada concediului de odihna; "a admite posibilitatea
suspendarii aplicabilitatii prevederilor legale care consacra dreptul la prima
de concediu echivaleaza cu recunoasterea implicita a posibilitatii de
suspendare a exercitiului oricarei componente a dreptului la concediu platit,
inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale"; art. 139 alin. (2) din
Codul muncii prevede ca dreptul la concediu de odihna anual nu poate forma
obiectul vreunei cesiuni, renuntari sau limitari. In consecinta, se apreciaza
ca suspendarea acordarii dreptului la prima de concediu reprezinta, in fapt, o
suspendare a unui drept constitutional fundamental consacrat de art. 41 alin.
(2) din Constitutie", iar aceasta suspendare "echivaleaza cu
restrangerea nejustificata a acestui drept, fara a fi incidenta vreuna dintre
situatiile de exceptie prevazute de art. 53 din Constitutie, care sa permita o
astfel de restrangere". Mai mult, se sustine ca "restrangerea adusa
de legiuitor prin masura suspendarii care, in fapt, anuleaza aplicarea unei
componente esentiale a dreptului constitutional in discutie aduce atingere
insesi existentei dreptului", incalcand flagrant, si sub acest aspect,
dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala.
In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10
alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 si ale art. 9
alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, se arata ca,
potrivit Deciziei Curtii Constitutionale nr. 283/2004, alin. (2) al art. 138
din Constitutie consacra principiul anualitatii bugetului de stat, astfel ca,
legile criticate nemaifiind in vigoare si aplicandu-se dispozitiile art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, exceptia este inadmisibila.
Totodata, in punctul de vedere transmis in dosarele nr. 117D/2005 si nr.
118D/2005, al caror obiect il constituie exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001, precum si ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul
2002 nr. 743/2001, Guvernul apreciaza ca textele de lege criticate au caracter
temporar, fiind "norme juridice cuprinse in legi ale bugetului de stat cu
aplicare in timp limitata la anii la care se refera" si, in consecinta,
"nu pot constitui obiect al controlului constitutional". Conform art.
147 alin. (1) din Constitutie si art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constitutionala decide numai asupra "unei legi sau ordonante ori a
unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare", astfel ca
exceptia de neconstitutionalitate "urmeaza a fi respinsa."
Avocatul Poporului a transmis punctul sau de vedere, prin care arata
urmatoarele:
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3
alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 fata de prevederile
art. 53 din Constitutie, se arata ca "aceasta nu poate fi retinuta,
intrucat textul legal atacat nu pune in discutie restrangeri ale exercitiului
unor drepturi sau libertati fundamentale". De asemenea, textele de lege
criticate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constitutie, deoarece
masurile de protectie sociala - printre care si dreptul la prima ce se acorda
cu ocazia plecarii in concediu - sunt cele "stabilite prin lege", asa
cum prevede chiar norma constitutionala invocata de autorii exceptiei.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a textelor din legile
bugetului de stat pe anii 2002, 2003 si 2004, se arata ca, potrivit
principiului anualitatii bugetului de stat, acestea nu mai sunt in vigoare. In
consecinta, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
conform carora Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra exceptiilor de
neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitii legale in vigoare.
In concluzie, Avocatul Poporului considera ca prevederile art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 sunt constitutionale, iar
exceptia de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 12 alin. (4)
din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, precum si
cele ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este inadmisibila.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile
partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este legal sesizata si competenta,
potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1
alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 privind unele
masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a altor categorii
de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din organele
autoritatii judecatoresti, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobata prin Legea nr. 386/2001, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale art. 12
alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10
alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum si ale
art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. Acestea
au urmatorul cuprins:
- Art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001
privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici si a
altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului din
organele autoritatii judecatoresti: "De asemenea, se suspenda pana la data
de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind
dispozitii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna si ale
art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se platesc orele
lucrate peste durata normala a timpului de munca din Legea nr. 50/1996 privind
salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii
judecatoresti, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 563
din 18 noiembrie 1999, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr.
83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea
si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie
2000, precum si aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei
cu ocazia plecarii in concediul de odihna din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea si
sanctionarea spalarii banilor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.";
- Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001:
"Termenele prevazute la art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici
si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritatii judecatoresti, aprobata si modificata prin Legea nr.
386/2001, se prelungesc pana la data de 31 decembrie 2002.";
- Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002:
"Termenele prevazute la art. III din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici
si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritatii judecatoresti, aprobata cu modificari prin Legea nr.
386/2001, cu modificarile ulterioare, se prelungesc pana la data de 31
decembrie 2003.";
- Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003:
"Aplicarea prevederilor din actele normative in vigoare referitoare la
primele ce se acorda cu ocazia plecarii in concediul de odihna, precum si a
celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul
functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare, se suspenda
pana la data de 31 decembrie 2004."
Aplicarea dispozitiilor art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996,
referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihna, a fost suspendata
si prin Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, care
la art. 8 alin. (7) prevede ca: "Aplicarea prevederilor din actele
normative in vigoare referitoare la primele ce se acorda cu ocazia plecarii in
concediul de odihna, precum si a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr.
188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile
ulterioare, se suspenda pana la data de 31 decembrie 2005." In consecinta,
Curtea Constitutionala urmeaza a se pronunta si asupra acestui text de lege, in
contextul criticilor formulate cu privire la masurile de suspendare referitoare
la acordarea primelor de concediu in anii 2002, 2003 si 2004, stabilita prin
legile bugetare adoptate pentru acesti ani.
In motivarea exceptiei ridicate, autorii invoca incalcarea art. 1 alin.
(3), a art. 16 alin. (1), a art. 41 alin. (2), a art. 53, precum si a art. 115
alin. (4) din Constitutie. Aceste prevederi au urmatorul cuprins:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si
idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 41 alin. (2): "Salariatii au dreptul la masuri de protectie
sociala. Acestea privesc securitatea si sanatatea salariatilor, regimul de
munca al femeilor si al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara,
repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii
deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum si alte situatii
specifice, stabilite prin lege.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonante de urgenta
numai in situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amanata, avand
obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora."
Examinand dispozitiile de lege criticate, raportate la normele
constitutionale invocate, Curtea Constitutionala constata ca exceptia urmeaza a
fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Dispozitiile de lege atacate au mai fost supuse, in repetate randuri,
examenului de constitutionalitate, prin raportare la aceleasi prevederi
constitutionale, ca si cele invocate de autorii prezentei exceptii de
neconstitutionalitate. De exemplu, prin Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 211 din 14 martie
2005, sau prin Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, Curtea a retinut ca
art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 prevede
suspendarea aplicarii dispozitiilor art. 41^1 alin. (1) si ale art. 45 alin.
(1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului
din organele autoritatii judecatoresti, republicata, pana la data de 1 ianuarie
2002. Acest termen a fost prelungit prin art. 12 alin. (4) din Legea bugetului
de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, precum si prin legile bugetare pentru anii
2003, 2004 si 2005, pana la data de 31 decembrie 2005.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001, Curtea
constata ca si acestea au avut aplicabilitate temporara, ele fiind in vigoare
intre 2 martie 2001 si 1 ianuarie 2002. Or, potrivit dispozitiilor art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala decide numai asupra
exceptiilor privind neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante sau a
unei dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare. In consecinta, exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 33/2001 urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila.
Curtea constata ca si exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor din
legile bugetului de stat pe anii 2002, 2003 si 2004 urmeaza a fi respinsa ca
inadmisibila, intrucat, in virtutea principiului anualitatii bugetului de stat,
aceste acte normative si-au incetat aplicabilitatea o data cu incheierea
exercitiului anului bugetar corespunzator perioadei de reglementare.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004,
Curtea observa ca textul de lege este in vigoare si prevede suspendarea
aplicarii acelor dispozitii din actele normative care se refera la acordarea
primelor pentru concediul de odihna, pana la data de 31 decembrie 2005. In ce
priveste dreptul la prima de concediu a magistratilor, prevazut de art. 41^1
alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale
personalului din autoritatile judecatoresti, Curtea constata ca textul de lege
mentionat a fost abrogat prin art. 50 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie
2002. Aceste dispozitii au urmatorul continut: "Pe data intrarii in
vigoare a prezentei ordonante de urgenta se abroga art. 1^1, precum si
celelalte dispozitii referitoare la salarizarea si alte drepturi ale
magistratilor si personalului de specialitate juridica asimilat, potrivit
legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 (...)." Ca atare, prevederile art.
41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 si-au incetat aplicarea cu privire la
aceste categorii de personal de la data intrarii in vigoare a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 177/2002. In consecinta, art. 8 alin. (7) din Legea
nr. 511/2004 suspenda dreptul la acordarea primei pentru concediul de odihna
doar in ceea ce priveste personalul auxiliar din organele autoritatii
judecatoresti, astfel ca, numai sub acest aspect, Curtea va efectua controlul
de constitutionalitate prin raportare la normele din Constitutie invocate ca
fiind incalcate.
Astfel, in ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a acestui text
de lege fata de art. 53 din Legea fundamentala, Curtea a retinut prin deciziile
mentionate ca dreptul la prima pentru concediu de odihna nu este un drept de
natura constitutionala, ci este un drept suplimentar, instituit de o lege
speciala. Prin urmare, acest drept excede cadrului instituit de art. 41 alin.
(2) din Constitutie si nu poate fi inscris intre "drepturile si
libertatile fundamentale" avute in vedere de catre aceasta, astfel ca,
atat prevederile art. 1 alin. (3), cat si cele ale art. 53 din Legea
fundamentala, nu sunt aplicabile.
Nu poate fi retinuta nici critica referitoare la nesocotirea principiului
egalitatii in drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie,
intrucat intre cele doua categorii de salariati pe care autorii exceptiei le
amintesc, personalul contractual al societatilor comerciale si personalul din
autoritatea judecatoreasca, exista diferente in ceea ce priveste natura
raporturilor de munca si conditiile specifice de incheiere ale contractului de
munca, astfel ca si regimul juridic aplicabil fiecarei categorii este diferit.
Or, Curtea a statuat in mod constant in jurisprudenta sa ca principiul
egalitatii impune aplicarea aceluiasi regim juridic unor situatii identice si,
per a contrario, presupune ca, in situatii de fapt diferite, sa se aplice un
regim juridic diferit.
In sfarsit, referitor la critica de neconstitutionalitate a art. III alin.
(2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 33/2001 fata de art. 115 alin.
(4) din Constitutie, care se refera la caracterul exceptional al ordonantei de
urgenta, precum si la necesitatea motivarii unei astfel de reglementari, Curtea
retine ca, potrivit expunerii de motive ce insoteste proiectul de lege pentru
aprobarea ordonantei criticate, "se suspenda pana la data de 1 ianuarie
2002 prevederile referitoare la (...) acordarea primei cu ocazia plecarii in
concediu de odihna (...) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor
publici, precum si prevederile care reglementeaza aceleasi drepturi cuprinse in
Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 (...)", intrucat "cresterea
prevazuta a nivelurilor de salarizare cu pana la 80% conduce la influente
semnificative asupra bugetului general consolidat si produce un decalaj
substantial intre salariile diplomatilor, ale functionarilor publici si
celorlalte categorii de personal din sectorul bugetar". In continuare, se
mai arata ca "pana la finele semestrului I 2001 va fi elaborat un proiect
de lege prin care sa se asigure revizuirea sistemului de salarizare in sectorul
bugetar si care va asigura o politica unitara prin stabilirea salariilor in
functie de importanta domeniului de activitate si de performantele profesionale
individuale (...)". Asadar, elaborarea Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 33/2001 a avut in vedere ratiuni de politica financiara si bugetara a
statului, considerate a se constitui intr-o urgenta a momentului, ceea ce
corespunde art. 114 alin. (4) din Constitutie, in forma nerevizuita. De altfel,
planificarea bugetului statului si concretizarea politicilor si masurilor
financiare si bugetare ale statului in plan legislativ sunt aspecte ce nu
privesc controlul de constitutionalitate exercitat de Curtea Constitutionala,
in caz contrar realizandu-se o ingerinta a acestei instante in atributele
puterilor legislativa si executiva ale statului, ceea ce ar contraveni
principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat, consfintit de art. 1
alin. (4) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
33/2001 privind unele masuri referitoare la salarizarea functionarilor publici
si a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum si a personalului
din organele autoritatii judecatoresti, ale art. 12 alin. (4) din Legea
bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea
bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum si cele ale art. 9 alin.
(7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, exceptie ridicata de
Magdalena Musca, Liliana Chirita si altii in Dosarul nr. 933/C/2004 al
Tribunalului Vrancea - Sectia civila, de Niculina Tuchilus, Emil Dediu Borza si
altii in Dosarul nr. 1.006/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila, de
Marcela Comsa, Ioan Busuioc si altii in Dosarul nr. 6/M/2004 al Tribunalului
Brasov - Sectia civila, de Aurica Voinescu, Laura Achten si altii in Dosarul
nr. 10/M/2005 al Tribunalului Brasov - Sectia civila, de Gheorghe Achim, Lidia
Adam si altii in Dosarul nr. 6/2005 al Tribunalului Covasna, de Ion Lefter,
Vasile Castu si altii in Dosarul nr. 974/C/2004 al Tribunalului Vrancea -
Sectia civila, respectiv de Liviu Gatej, Ioana Albitei si altii in Dosarul nr.
990/C/2004 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
II. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.
511/2004.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Claudia Margareta Nita