Decizia Nr.210 din 09.04.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia civilă în Dosarul nr. 26.013/212/2018/a1 şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.534D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, primul termen fiind la data de 7 martie 2019, când Curtea, constatând că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, a dispus acordarea unui nou termen şi refacerea procedurii de citare.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea nr. 14.599 din 4 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 26.013/212/2018/a1, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată din oficiu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de executare silită.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă încalcă principiul supremaţiei Constituţiei şi pe cel al rolului Curţii Constituţionale, de unic garant al supremaţiei Constituţiei, în măsura în care s-ar interpreta că acestea ar autoriza consemnarea de către instanţa judecătorească în cuprinsul unei încheieri de şedinţă, cu ocazia verificării competenţei sale jurisdicţionale, drept temei al competenţei sale teritoriale, a unei dispoziţii legale declarate neconstituţionale cu mai mult de 4 ani anterior învestirii instanţei cu cererea în raport cu care este verificată şi stabilită competenţa instanţei.7. Se mai arată că prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, arătând la paragraful 19 al deciziei că deficienţele de reglementare evidenţiate în ceea ce priveşte prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt de natură să încalce dispoziţiile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin Legea nr. 138/2014, dispoziţiile neconstituţionale ale art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă au fost puse în acord cu cele statuate de Curtea Constituţională în decizia menţionată, de lege lata, instanţa de executare fiind de acum încolo cea în circumscripţia căreia este situat domiciliul sau, după caz, sediul debitorului la momentul declanşării executării silite conform art. 651 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."12. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, precum şi în alin. (5) privind respectarea legii şi a Constituţiei, a securităţii raporturilor juridice, precum şi componenta sa privind calitatea legii, art. 16 alin. (2) privind egalitatea în faţa legii şi în art. 147 alin. (4) referitor la efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate rezultă faptul că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a înţeles să se raporteze şi la prevederile constituţionale ale art. 147 alin. (1) privind rolul Curţii Constituţionale.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor invocate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale.14. Astfel, prin Decizia nr. 707 din 9 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018, paragrafele 25-27, Curtea a observat că în cauzele în care competenţa instanţei de executare a fost stabilită anterior publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 16 iulie 2014, fără ca în acestea să fi fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decizia Curţii Constituţionale nu poate produce niciun efect juridic asupra competenţei instanţei astfel stabilite. În această situaţie, întrucât momentul stabilirii competenţei instanţei de executare a fost depăşit şi întrucât nu a fost contestată la acel moment, aceasta reprezintă o facta praeterita în raport cu decizia Curţii Constituţionale, astfel încât această decizie nu poate fi aplicată retroactiv. În schimb, aceasta se aplică în cauzele în care o excepţie de neconstituţionalitate a fost admisă, respectiv respinsă ca devenită inadmisibilă, după caz, privind aceleaşi texte legale, în condiţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 866 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 20-22 şi 30. Prin urmare, Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 nu poate avea niciun efect asupra executărilor silite aflate în curs, implicit nici asupra incidentelor ivite în cursul executării silite, precum este contestaţia la executare, întrucât, în temeiul dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, ea produce efecte numai pentru viitor (facta futura), nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute (facta praeterita).15. De altfel, prin Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, prin care a constatat neconstituţionalitatea competenţei executorului judecătoresc de a încuviinţa executarea silită, respectiv a faptului că începerea/declanşarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, Curtea a reţinut, în paragraful 28, efectele pe care urma să le producă această decizie. Aşadar, Curtea reţinând că pe perioada de activitate a unui act normativ acesta se bucură de prezumţia de constituţionalitate, decizia sa nu se va aplica în privinţa procedurilor de executare silită încuviinţate până la data publicării sale, aplicându-se, în schimb, în privinţa contestaţiilor la executare formulate împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite date de executorul judecătoresc aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data publicării prezentei decizii, precum şi în cele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate până la data sus-menţionată.16. În evaluarea criteriului stabilirii competenţei conform art. 650 din Codul de procedură civilă şi Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, instanţele judecătoreşti trebuie să ţină cont de faptul că, raportat la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu privire la cauzele în care competenţa instanţei de executare a fost deja stabilită, acestea se constituie în facta praeterita, decizia Curţii neputându-se aplica pentru situaţii epuizate/trecute.17. În cazul de faţă este vorba însă de un dosar care se află în faza încuviinţării unui act de executare silită, fază în care instanţa chemată să încuviinţeze această executare îşi verifică propria competenţă. Cu alte cuvinte, instanţa de executare nu se află în situaţia de a-şi fi verificat deja competenţa şi se cere încuviinţarea unui act de executare silită. Aşadar, aspectele reliefate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate ţin de interpretarea şi aplicarea legii, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor [...] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege" (a se vedea Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010).18. Distinct de cele de mai sus, Curtea mai menţionează jurisprudenţa sa recentă, respectiv Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, paragraful 69, în care Curtea a reţinut că, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile din actele normative constatate ca fiind neconstituţionale încetează să mai producă efecte juridice de la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, aceste prevederi constituţionale, coroborate cu cele cuprinse în art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, instituie o regulă de aplicare în timp a normelor legale constatate neconstituţionale, regulă care se aplică în mod prioritar, dată fiind forţa juridică superioară a normei constituţionale în raport cu normele generale de drept tranzitoriu, cuprinse în acte normative cu forţă juridică inferioară (în speţă, Codul de procedură civilă), în acord cu principiul supremaţiei Legii fundamentale, cuprins în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 19. Mai mult, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea este garantul supremaţiei Constituţiei, ceea ce obligă instanţa constituţională la o atitudine activă, în sensul aplicării şi respectării acestui principiu în limitele competenţei sale (a se vedea şi Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).20. Cu alte cuvinte, atât timp cât instanţa de fond nu şi-a stabilit competenţa şi a intervenit declararea neconstituţionalităţii prevederii legale pe care instanţa de fond ar trebui să o aplice, Curtea reţine că, prin efectul deciziei Curţii Constituţionale, instanţa de fond va aplica prevederile legale rezultate în urma punerii de acord de către legiuitor a prevederilor declarate neconstituţionale cu decizia instanţei de contencios neconstituţional. Aşadar, revine instanţei de fond să facă aplicarea efectelor deciziilor Curţii Constituţionale.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie invocată din oficiu de Judecătoria Constanţa - Secţia civilă în Dosarul nr. 26.013/212/2018/a1. Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 9 aprilie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent,Fabian Niculae