DECIZIE Nr.
209 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 480 din Codul civil si art. 61 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 349 din 6 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Cristina Cătălina Turcu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil şi ale art. 61 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Eugeniu Păunescu Mitulescu în Dosarul nr.
9.876/4/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintă apărătorul părţii Daniela
Bucur, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă
de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 1.705 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 480 din Codul civil, ridicată de Sanda Anna Bănciulescu în
Dosarul nr. 21.625/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă
şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
La apelul nominal se prezintă apărătorul părţii Aurelia
Micşunescu, cu delegaţie la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că la dosar s-au depus mai
multe acte, printre care şi o cerere formulată de autorul acesteia de renunţare
la judecată.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de renunţare la
judecată.
Apărătorul părţii Aurelia Micşunescu solicită să se ia
act de această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, potrivit
art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, în faţa acesteia nu sunt aplicabile dispoziţiile Codului de
procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea
procesului, aşa încât Curtea nu poate lua act de această cerere.
Deliberând, Curtea respinge cererea şi pune în discuţie
conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul excepţiilor
ridicate.
Apărătorii prezenţi ai părţilor şi reprezentantul
Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.
1.705 D/2007 la Dosarul nr. 1.578 D/2007, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul părţii Daniela Bucur solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate şi păstrarea practicii Curţii în materie.
Apărătorul părţii Aurelia Micşunescu lasă soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate la aprecierea Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune
păstrarea jurisprudenţei Curţii în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierile din 9 octombrie 2007 şi 11 septembrie
2007, pronunţate în Dosarele nr. 9.876/4/2006 şi nr. 21.625/299/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia
a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea
intelectuală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 480 din Codul civil şi ale art. 61
din Codul de procedură civilă.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în
cauze având ca obiect recursurile împotriva unei decizii prin care s-a menţinut
o sentinţă ce dispunea evacuarea autorului excepţiei şi împotriva unei decizii
prin care s-a admis o acţiune posesorie.
In motivarea excepţiei Gheorghe
Eugeniu Păunescu Mitulescu susţine că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale, întrucât permit ca un promitent-cumpărător să fie evacuat
dintr-un imobil pentru lipsa titlului locativ.
Autorul Sanda Anna Bănciulescu susţine că dispoziţiile
art. 480 din Codul civil sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 15 alin.
(2) din Constituţie, întrucât dau posibilitatea desfiinţării unor acte juridice
încheiate cu bună-credinţă şi cu respectarea legilor în vigoare în acel moment.
Se arată că dispoziţiile art. 480 din Codul civil
încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Legea fundamentală,
atâta vreme cât permit ca un proprietar legitim să îşi piardă dreptul de
proprietate, deşi proprietatea este garantată. De asemenea, se susţine că
dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece impun limitări legale
ale exerciţiului dreptului de proprietate, fără a ţine seama de exigenţele
constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (7), potrivit cărora dreptul de
proprietate obligă şi la respectarea „celorlalte sarcini" ce revin
titularului său potrivit obiceiului.
Autorul susţine că prevederile criticate încalcă şi
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), întrucât se
creează o situaţie privilegiată pentru aşa-zişii „proprietari anteriori",
care sunt favorizaţi în faţa celor ce sunt proprietari ca urmare a cumpărării
cu bună-credinţă, în baza Legii nr. 112/1995, a unor imobile ce aparţineau
statului.
Totodată, se apreciază că se înfrâng şi dispoziţiile de
principiu stabilite prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală şi că
prevederile criticate reprezintă o nesocotire a art. 27 alin. (1) privind
inviolabilitatea domiciliului, cât şi a art. 136 alin. (5) relativ la
inviolabilitatea proprietăţii private.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie opinează că
niciunul dintre textele de lege criticate nu contravine prevederilor
constituţionale invocate. In esenţă, se arată că art. 480 din Codul civil dă
definiţia legală a proprietăţii, ale cărei atribute pot fi exercitate liber de
titularul respectivului drept cu respectarea ordinii publice şi a dispoziţiilor
imperative ale legii, respectiv ale Constituţiei, ca lege fundamentală a
Statului român. Totodată, se arată că dispoziţiile art. 61 din Codul de
procedură civilă nu instituie reguli speciale privind calitatea persoanelor
îndreptăţite să formuleze o cerere de chemare în garanţie, ci doar aspecte
procedurale, care mai degrabă se impune a fi respectate ca o cerinţă prevăzută
de art. 21 din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi
pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la
jurisprudenţa Curţii în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorii-raportori, concluziile apărătorilor prezenţi ai părţilor şi ale
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 480 din Codul civil şi ale art. 61 din Codul de
procedură civilă, care au următorul cuprins:
- Art. 480 din Codul civil: „Proprietatea
este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod
exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.";
-Art. 61 din Codul de procedură civilă: „Cererea va
fi făcută în condiţiile de formă pentru cererea de chemare în judecată. Cererea
făcută de pârât se va depune odată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este
obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
Cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant
se poate depune, până la închiderea dezbaterilor, înaintea primei
instanţe."
Excepţia de neconstituţionalitate este raportată la
prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectării
Constituţiei şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) referitor la
neretroactivitatea legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în
drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 referitor la
dreptul la apărare, ale art. 26 alin. (1) privind ocrotirea vieţii intime,
familiale şi private, ale art. 27 referitor la inviolabilitatea domiciliului,
ale art. 44 alin. (1), (2) şi (7) privind dreptul de proprietate privată, ale
art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
ale art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 136 alin. (5)
privind inviolabilitatea proprietăţii private.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
1. Prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut
obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se prin mai
multe decizii dintre care menţionăm: Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006,
Decizia nr. 925 din 14 decembrie 2006 şi Decizia nr. 937 din 18 octombrie 2007,
statuând, de fiecare dată, că sunt constituţionale.
Cu aceste prilejuri, s-a
reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 480 din Codul civil dau definiţia
legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept
absolut, ce rezultă din exercitarea celor trei atribute ale acestui drept real,
usus, fructus şi
abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de
vedere al titularului care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă
a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii.
Prin urmare, condiţionarea liberei exercitări a
dreptului de proprietate de respectarea dispoziţiilor legii include şi
Constituţia, ca Lege fundamentală, situată, din punctul de vedere al forţei
juridice, în vârful ierarhiei actelor normative, astfel încât textul de lege
criticat este în deplină concordanţă cu exigenţa impusă de art. 44 alin. (7)
din Constituţie, ce impune proprietarului obligaţia respectării tuturor
sarcinilor care îi revin, potrivit legii sau obiceiului.
Pentru aceleaşi considerente, art. 480 din Codul civil
nu înfrânge prevederile constituţionale ale art. 44
alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5).
Curtea a reţinut că art. 480 din Codul civil cuprinde o
definiţie legală a dreptului de proprietate ce se aplică tuturor
proprietarilor, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii
cetăţenilor în faţa legii.
Cu privire la celelalte dispoziţii constituţionale
invocate de autorii excepţiei, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în
cauză. Aceasta deoarece pretinsa lor încălcare rezultă din modul în care
instanţele de judecată au aplicat art. 480 din Codul civil, aspect ce excedează
însă controlului Curţii Constituţionale.
2. Cu privire la dispoziţiile art. 61 din Codul de
procedură civilă Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 913 din 18 octombrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 809 din 27
noiembrie 2007, reţinând, în esenţă, că stabilirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la
justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le
utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege.
In consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. 61
din Codul de procedură civilă, referitoare la termenele până la care
reclamantul, respectiv pârâtul, poate depune cererea de chemare în garanţie,
legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un
regim legal diferit, impus de existenţa
unor situaţii procesuale diferite. In aceste condiţii, părţilor interesate nu
li se încalcă nici accesul liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza
instanţele judecătoreşti, în termenul legal, cu cererea de chemare în garanţie.
Mai mult, obligaţia părţilor de a-şi exercita
drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă
expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea
procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, instituirea unor
termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi
necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale
părţilor.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îsi menţin
valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 480 din Codul civil şi art. 61 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Eugeniu Păunescu Mitulescu şi de Sanda
Anna Bănciulescu în dosarele nr. 9.876/4/2006 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi nr.
21.625/299/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru
cauze privind proprietatea intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu