DECIZIE Nr. 209 din 28 iunie 2001
referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin.
(1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art. 18 - 20 si ale art. 22 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, aprobata cu modificari prin Legea nr. 323/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 674 din 25 octombrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art.
18 - 20 si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Dana Abbas Mawlood in
Dosarul nr. 1.665/2001 al Judecatoriei Sectorului 6, municipiul Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita. Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul
nr. 128C/2001 avand ca obiect aceeasi exceptie, ridicata de Faredun Mohammad
Baiz in Dosarul nr. 1.666/2001 al Judecatoriei Sectorului 6, municipiul
Bucuresti. La apelul nominal in Dosarul nr. 128C/2001 se constata lipsa
partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Curtea, din
oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului
Public, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, pune concluzii de
conexare a Dosarului nr. 128C/2001 la Dosarul nr. 127C/2001, deoarece cauzele
au ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate. Curtea, in temeiul art.
16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura
civila, dispune conexarea Dosarului nr. 128C/2001 la Dosarul nr. 127C/2001.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiilor de
neconstitutionalitate. In acest sens se invoca Decizia Curtii Constitutionale
nr. 176 din 29 mai 2001*), nepublicata, prin care Curtea s-a mai pronuntat in
legatura cu constitutionalitatea textelor de lege criticate si prin exceptiile
de fata. Se arata ca prin acea decizie s-a constatat neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 20 alin. (5) si ale art. 21 alin. (6) din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000, dispozitii referitoare la caracterul definitiv si
executoriu de drept al hotararii judecatoriei si in consecinta exceptia a fost
admisa. Asa fiind, in dosarele de fata exceptiile de neconstitutionalitate cu
privire la aceste texte urmeaza sa fie respinse ca inadmisibile. In schimb,
prin aceeasi decizie Curtea a statuat in sensul constitutionalitatii
prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), art. 17 alin. (1) si (2), art. 18, art.
19, art. 20 alin. (1) - (4) si alin. (6), ale art. 21 alin. (1) - (5) si alin.
(6) (cu exceptia celor privind caracterul definitiv si executoriu de drept al
hotararii judecatoriei), precum si ale art. 22 din ordonanta criticata. Ca
atare, se apreciaza ca exceptiile de neconstitutionalitate a acestor din urma
dispozitii de lege urmeaza sa fie respinse ca neintemeiate, intrucat solutia
pronuntata anterior isi pastreaza valabilitatea si in aceste dosare.
-----------
*) Decizia nr. 176 din 29 mai 2001 a fost publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 374 din 11 iulie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 16 februarie 2001, pronuntate in dosarele nr.
1.665/2001 si nr. 1.666/2001, Judecatoria Sectorului 6, municipiul Bucuresti, a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 13 alin. (1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art.
18 - 20 si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul
si regimul refugiatilor in Romania, exceptii ridicate de Dana Abbas Mawlood si
de Faredun Mohammad Baiz.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate, al caror continut este
identic, se sustine ca dispozitiile de lege criticate contravin prevederilor
art. 11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 18, art. 20, art. 23 alin. (1) -
(4), art. 24, art. 49 si ale art. 123 din Constitutie, ale art. 6 pct. 1 si ale
art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, precum si ale art. 33 din Conventia din 1951 privind statutul
refugiatilor, fara insa ca autorii exceptiilor sa indice in mod concret in ce
anume constau aceste incalcari.
Judecatoria Sectorului 6, municipiul Bucuresti, exprimandu-si opinia in
dosarele nr. 1.665/2001 si nr. 1.666/2001, apreciaza in esenta ca textele
vizate de exceptiile de neconstitutionalitate sunt conforme cu prevederile
constitutionale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctele de vedere exprimate, apreciaza ca exceptiile de
neconstitutionalitate sunt neintemeiate. In esenta se arata ca textele de lege
criticate "reglementeaza conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca
cererea prin care strainul solicita acordarea statutului de refugiat, acestea
fiind prevederi amanuntite, care au menirea de a fi intelese si folosite cu
usurinta de cetateni straini, care solicita acordarea statutului de refugiati".
Se mai arata ca dispozitiile constitutionale invocate ca fiind incalcate
"reglementeaza obligatiile statului roman de a indeplini cu buna credinta
obligatiile ce-i revin din tratatele internationale, care fac parte din dreptul
intern, si ca statutul de refugiat se acorda numai in conditiile legii".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiilor de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile
art. 13 alin. (1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art. 18 - 20 si
ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania, texte al caror continut este urmatorul:
Art. 13 alin. (1) lit. a)
"Pana la solutionarea cererii sale prin hotarare definitiva si
irevocabila strainul care solicita acordarea statutului de refugiat are
urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de sedere in Romania, pana la expirarea unui termen de 15 zile
de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii pronuntate asupra cererii
de acordare a statutului de refugiat, cu exceptia cererilor respinse ca evident
nefondate in urma solutionarii acestora in cadrul procedurilor
accelerate;";
Art. 17 alin. (1) si (2)
"(1) Fac obiectul procedurii accelerate:
a) cererile evident nefondate;
b) cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenenta lor la
o anumita grupare, prezinta un pericol pentru siguranta nationala ori pentru ordinea
publica in Romania;
c) cererile persoanelor care provin dintr-o tara unde, in general, nu
exista risc serios de persecutie.
(2) De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate si cererile
persoanelor care se afla in una dintre situatiile prevazute la art. 4.";
Art. 18
"(1) Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerata
evident nefondata daca se constata:
a) lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de
origine, in conditiile art. 2 alin. (1);
b) inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in
materie de refugiati ori recurgerea in mod abuziv, cu rea-credinta, la
procedura de acordare a statutului de refugiat.
(2) Lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie in tara de
origine exista in urmatoarele cazuri:
a) solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie in sensul art. 2
alin. (1);
b) solicitantul nu ofera date sau informatii in sensul ca ar fi expus unei
temeri de persecutie ori relatarile sale nu contin detalii circumstantiale sau
personale;
c) cererea este evident lipsita de credibilitate, in sensul ca relatarea
solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata fata de
situatia din tara sa de origine;
d) solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscuta si de
Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati.
(3) Inducerea in eroare, in mod deliberat, a organelor cu competente in
materie de refugiati ori recurgerea abuziva la procedura de acordare a
statutului de refugiat exista in toate cazurile in care solicitantul, fara a
oferi o explicatie plauzibila, se afla in una dintre urmatoarele situatii:
a) a depus cererea sub o identitate falsa sau a prezentat documente false
ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
b) dupa depunerea cererii, in mod deliberat a prezentat elemente false in
legatura cu aceasta;
c) cu rea-credinta a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a instrainat
documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea
sa, fie pentru a-si stabili o identitate falsa in scopul solicitarii si
acordarii statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna solutionarea cererii
sale;
d) in mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere pentru
acordarea statutului de refugiat in una sau mai multe tari, in special atunci
cand s-a folosit de o identitate falsa;
e) a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul
evident de a impiedica punerea iminenta in executare a unei masuri dispuse de
autoritatile competente, de scoatere din tara sau de expulzare, desi anterior
dispunerii unei astfel de masuri a avut posibilitatea sa depuna o asemenea
cerere;
f) a incalcat in mod flagrant obligatiile prevazute la art. 13;
g) a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat dupa ce anterior
unei examinari, care contine garantiile procedurale adecvate si in conformitate
cu prevederile Conventiei privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la
28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere intr-o tara terta sigura.
(4) Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sa prevaleze temerii bine
intemeiate de persecutie conform art. 2 alin. (1).";
Art. 19
"(1) Sunt considerate tari in care in general nu exista risc serios de
persecutie, in sensul art. 2 alin. (1), statele membre ale Uniunii Europene,
precum si alte state stabilite, la propunerea Oficiului National pentru
Refugiati, prin ordin al ministrului de interne, pe baza urmatoarelor criterii:
a) numarul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat formulate de
cetatenii tarii respective si coeficientii de acordare a acestui statut;
b) situatia respectarii drepturilor fundamentale ale omului;
c) functionarea principiilor democratice, a pluralismului politic si a
alegerilor libere, precum si existenta unor institutii democratice functionale,
care sa asigure garantarea si respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
d) existenta unor factori de stabilitate.
(2) Pot fi luate in considerare si alte criterii de evaluare decat cele
prevazute la alin. (1).
(3) Cererea strainului care provine dintr-o tara in care in general nu
exista un risc de persecutie este respinsa ca evident nefondata, cu exceptia
cazului in care situatia de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arata
existenta unei temeri bine intemeiate de persecutie in sensul art. 2 alin. (1);
in acest caz solicitantul primeste accesul la procedura prevazuta la art. 7 -
16.";
Art. 20
"(1) Functionarul prevazut la art. 12 alin. (2), dupa efectuarea
interviului si analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de
refugiat, se pronunta in termen de 3 zile de la primirea cererii.
(2) In cazul in care a fost pronuntata o hotarare de respingere a cererii
ca evident nefondata sau in temeiul art. 4, termenul de depunere a plangerii
este de 2 zile de la comunicare.
(3) Plangerea este de competenta judecatoriei in a carei raza teritoriala
isi are sediul Oficiul National pentru Refugiati sau in raza careia isi are
resedinta contestatarul.
(4) Instanta solutioneaza plangerea, cu prezenta obligatorie a
procurorului, in termen de 10 zile si pronunta o hotarare motivata.
(5) Hotararea definitiva este executorie de drept.
(6) Impotriva hotararii instantei contestatarul sau procurorul poate
declara recurs in termen de 5 zile de la pronuntare, pentru cei prezenti, sau
de la comunicare, pentru cei lipsa.";
Art. 22
"(1) Strainul care solicita acordarea statutului de refugiat in
Romania ramane in zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea
frontierei de stat pana la primirea hotararii de aprobare a intrarii in Romania
sau, dupa caz, pana la ramanerea definitiva si executorie a hotararii de
respingere a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, dar nu mai mult
de 20 de zile de la intrarea in zona de tranzit.
(2) Prin zona de tranzit, in sensul prezentei ordonante, se intelege
suprafata situata la frontiera de stat ori in apropierea acesteia, destinata
stationarii persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare in teritoriu,
mijloacelor de transport si bunurilor pana la stabilirea regimului lor juridic
la trecerea frontierei de stat. In cazul aeroporturilor internationale, prin
zona de tranzit se intelege suprafata situata intre punctul de
imbarcare/debarcare si locul unde se efectueaza controlul pentru trecerea
frontierei.
(3) Solicitantul statutului de refugiat poate fi cazat in centre speciale
de primire si cazare aflate in apropierea punctelor de control pentru trecerea
frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului de interne si avand
regimul juridic al zonei de tranzit.
(4) Dupa expirarea termenului prevazut la alin. (1), daca cererea nu este
solutionata printr-o hotarare definitiva si executorie, strainului i se permite
intrarea in tara.
(5) Pe perioada in care se afla in punctul de control pentru trecerea
frontierei de stat solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistenta
juridico-sociala si la ajutoare umanitare din partea organizatiilor neguvernamentale
cu atributii in materie de refugiati, precum si din partea reprezentantei din
Romania a Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati si, de
asemenea, are drepturile si obligatiile prevazute la art. 13, cu exceptia celor
care intra in contradictie cu prevederile acestei proceduri."
Textele constitutionale considerate ca fiind incalcate sunt cele ale art.
11 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 18, art. 20 alin. (2), precum si ale art.
23, 24, 49 si 123, al caror continut este urmatorul:
Art. 11 alin. (2)
"Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 18
"(1) Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura
de protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si
de alte legi.
(2) Dreptul de azil se acorda si se retrage in conditiile legii, cu
respectarea tratatelor si a conventiilor internationale la care Romania este
parte.";
Art. 20 alin. (2)
"Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 23 alin. (1) - (4)
"(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
(2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise
numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
(3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
(4) Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o
durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului, arestatul se
poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare
motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata.
[...]";
Art. 24
"(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
Art. 49
"(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans
numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei
nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
Art. 123
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
In sustinerea neconstitutionalitatii textelor de lege criticate se invoca
si incalcarea dispozitiilor art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevad:
Art. 6 pct. 1
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.";
Art. 13
"Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de
prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei
instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane
care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
De asemenea, se invoca incalcarea prevederilor art. 33 din Conventia din
1951 privind statutul refugiatilor, potrivit carora:
"1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, in nici un
fel, un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar
fi amenintate pe motive de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un
anumit grup social sau opinii politice.
2. Beneficiul prezentei dispozitii nu va putea totusi fi invocat de catre
un refugiat fata de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un
pericol pentru securitatea tarii unde se gaseste sau care, fiind condamnat
definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o
amenintare pentru comunitatea tarii respective."
Analizand exceptiile de neconstitutionalitate ridicate, Curtea
Constitutionala retine urmatoarele:
I. In legatura cu dispozitiile art. 20 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, ulterior
sesizarii cu exceptiile din prezentele dosare Curtea Constitutionala s-a
pronuntat intr-o alta cauza avand ca obiect si aceste prevederi de lege, care
au fost criticate sub aceleasi aspecte si prin raportare la aceleasi dispozitii
din Constitutie si din acte internationale, ca si in cauzele de fata. Astfel,
prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, nepublicata, Curtea Constitutionala a
admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 20 alin. (5) din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, statuand in esenta ca aceste prevederi,
potrivit carora "Hotararea definitiva este executorie de drept",
incalca dreptul la aparare garantat de art. 24 din Constitutie. Pentru a
pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca, intrucat "hotararea primei
instante este definitiva si executorie, aceasta hotarare urmeaza a fi pusa in
aplicare imediat. Drept urmare, in exercitarea caii de atac a recursului (care
nu este suspensiv de executare), solicitantul, nemultumit de solutia de
respingere a cererii sale de catre prima instanta, nu va mai putea sa
beneficieze efectiv de dreptul de a se apara in fata instantei de recurs".
Ulterior pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 176 din 29 mai
2001 a fost adoptata Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea
Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in
Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27
iunie 2001. Potrivit articolului unic, pct. 1 din lege, pe data intrarii sale
in vigoare, alineatul (5) al articolului 20 va avea urmatorul cuprins:
"(5) Hotararea instantei este definitiva si irevocabila."
Ca urmare a acestei modificari, la data pronuntarii prezentei decizii art.
20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, in redactarea criticata de
autorii exceptiilor de neconstitutionalitate, nu mai este in vigoare. Or,
potrivit dispozitiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, aceasta nu se
poate pronunta decat asupra dispozitiilor dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in
vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de constitutionalitate asupra
unor prevederi de lege eliminate din legislatie. Acesta este si sensul in care Curtea
Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia
nr. 32 din 2 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 178 din 26 aprilie 1999.
In consecinta, in temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeasi
lege, care prevad ca exceptia este inadmisibila atunci cand este contrara
prevederilor alin. (1), exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul
refugiatilor in Romania urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.
De asemenea, Curtea constata ca, potrivit pct. 2 al articolului unic din
Legea nr. 323 din 27 iunie 2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, pe data intrarii
in vigoare a acesteia "Alineatul (6) al articolului 20 se abroga."
Asa fiind, rezulta ca in temeiul acelorasi dispozitii din Legea nr. 47/1992,
anterior enuntate, si exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor alin.
(6) al art. 20 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 urmeaza sa fie respinsa ca
devenita inadmisibila.
II. Referitor la exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile
art. 13 alin. (1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art. 18 - 20 alin.
(1) - (4) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 323/2001, dispozitii de lege criticate, de asemenea,
ca fiind neconstitutionale, Curtea constata ca si acestea au mai facut obiectul
controlului de constitutionalitate.
Prin Decizia nr. 176 din 29 mai 2001, respingand, cu majoritate de voturi
in ceea ce priveste art. 22 alin. (1), exceptiile de neconstitutionalitate ridicate
referitoare la aceleasi dispozitii din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 si
prin raportare la aceleasi dispozitii constitutionale si internationale ca si
cele din prezentele dosare, Curtea Constitutionala a retinut in esenta,
urmatoarele:
Dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza
egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, pretins a fi
incalcate prin art. 13 alin. (1) lit. a) din ordonanta criticata, nu sunt
aplicabile in cauza, intrucat acest text constitutional are in vedere persoane
care au calitatea de cetatean roman.
In legatura cu sustinerea referitoare la incalcarea prevederilor art. 18
alin. (1) din Constitutie, care statueaza cu privire la cetatenii straini si
apatrizi, Curtea a observat ca, intre drepturile refugiatilor si ale
persoanelor care au dobandit o forma de protectie, legea romana prevede:
liberul acces la instantele de judecata - art. 23 alin. (1) lit. l), dreptul de
a fi asistat sau de a fi reprezentat de un avocat si de a i se asigura in mod
gratuit un interpret pe intreaga durata a procedurii de acordare a statutului
de refugiat - art. 13 alin. (1) lit. b), precum si dreptul de a nu fi expulzat
sau returnat ("non-refoulement"), cu exceptiile stabilite prin lege -
art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate intre textele
criticate si dispozitia constitutionala mentionata.
Sustinerile privind neconstitutionalitatea normelor din Ordonanta
Guvernului nr. 102/2000 care reglementeaza procedura accelerata (art. 17 - 20)
si acelea care reglementeaza procedura in cazul cererilor pentru acordarea
statutului de refugiat, depuse in punctele de control pentru trecerea
frontierei de stat (art. 21 si 22), prin raportare la art. 49 din Constitutie,
au fost respinse, deoarece textele de lege criticate nu contin restrangeri
speciale ale exercitiului unor drepturi pentru strainii care urmeaza procedura
de acordare a unei forme de protectie din partea statului roman.
Curtea a observat ca textele criticate nu contin nici o prevedere care sa
contravina principiului infaptuirii justitiei in numele legii, al independentei
judecatorilor si al supunerii lor numai legii, principiu stabilit de art. 123
din Constitutie, astfel ca si aceasta sustinere a autorilor exceptiilor a fost
inlaturata.
Prin aceeasi decizie Curtea a mai retinut ca "de altfel, pentru
aceleasi motive, urmeaza a fi respinse si exceptiile de neconstitutionalitate
privind celelalte dispozitii din ordonanta".
In sfarsit, in legatura cu incalcarea prevederilor art. 6 pct. 1 si ale
art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, Curtea a retinut ca textele de lege criticate "nu opresc, in
realitate, partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate
si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza, intr-o
societate democratica, procesul echitabil".
Curtea apreciaza ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice
schimbarea solutiei de respingere a exceptiilor de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), ale art.
18 - 20 si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, astfel ca cele
statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 176/2000 isi pastreaza
valabilitatea si in prezentele dosare.
III. In plus, in aceste dosare autorii exceptiilor sustin ca art. 22 din
Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, text care reglementeaza procedura pentru
acordarea statutului de refugiat, incalca si dispozitiile art. 23 alin. (1) -
(4) din Constitutie, precum si dispozitiile art. 33 al Conventiei din 1951
privind statutul refugiatilor, fara insa a se arata in ce consta aceasta
incalcare.
Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca textele constitutionale si
internationale invocate ca fiind incalcate nu sunt incidente in cauza. Aceasta
deoarece art. 23 alin. (1) - (4) din Constitutie stipuleaza cu privire la
"Libertatea individuala" a persoanei si conditiile in care se pot
realiza perchezitii, retineri si arestari si faptul ca acestea pot fi dispuse
numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege, iar art. 33 al Conventiei
din 1951 stabileste cazurile in care un refugiat nu poate fi expulzat sau
returnat de catre un stat contractant. In consecinta, si aceasta critica
urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi in ceea ce priveste art. 22 alin. (1),
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca devenite inadmisibile, exceptiile de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 20 alin. (5) si (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000
privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, aprobata cu modificari
prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de Dana Abbas Mawlood si de Faredun
Mohammad Baiz in dosarele nr. 1.665/2001 si nr. 1.666/2001 ale Judecatoriei
Sectorului 6, municipiul Bucuresti.
2. Respinge exceptiile de neconstitutionalitate privind dispozitiile art.
13 alin. (1) lit. a), ale art. 17 alin. (1) si (2), art. 18, 19, art. 20 alin.
(1) - (4) si ale art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, aprobata cu
modificari prin Legea nr. 323/2001, exceptii ridicate de aceiasi autori in
aceleasi dosare.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 28 iunie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu