DECIZIE   Nr. 208 din 25 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 695 din 27 decembrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Mariana Trofimescu     - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vipet 38" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 1.953/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 26 septembrie 2000 si au fost consemnate in Incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 octombrie 2000 si apoi pentru datele de 17 octombrie 2000, 24 octombrie 2000 si 25 octombrie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 martie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.953/1999, Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vipet 38" - S.R.L. din Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect contestarea de catre aceasta societate a legalitatii si temeiniciei unui proces-verbal incheiat in temeiul Legii nr. 105/1997 de Administratia financiara a sectorului 3 Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca procedura administrativa instituita prin Legea nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, incalca prevederile constitutionale ale art. 48 alin. (1) si (2), ale art. 24, 21, ale art. 16 alin. (2), ale art. 49 si ale art. 11, precum si prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, cu privire la incalcarea prevederilor art. 48 din Constitutie se arata ca vatamarea dreptului persoanei se produce prin actul administrativ de control sau de impunere ce se intocmeste de catre organele Ministerului Finantelor act care nu poate fi contestat in justitie. Potrivit art. 9 din legea criticata, persoana al carei drept a fost vatamat poate sesiza instanta de judecata doar cu privire la decizia Ministerului Finantelor pronuntata in solutionarea cailor administrative de atac, asa incat obligatia stabilita prin actul administrativ de control sau de impunere isi pastreaza valabilitatea, mentinandu-se deci vatamarea dreptului persoanei. Se considera ca Legea nr. 105/1997 a fost adoptata ca lege ordinara, incalcandu-se in felul acesta dispozitiile art. 48 alin. (2) din Constitutie, care prevad ca limitele si conditiile exercitarii dreptului persoanei vatamate se stabilesc prin lege organica. Se mai arata ca dispozitiile acestei legi contravin dispozitiilor art. 21 din Constitutie, prin aceea ca instituie taxa de timbru pentru solutionarea cailor administrative de atac, taxa care uneori este mai mare decat taxa judiciara de timbru, fiind deci de natura sa ingradeasca accesul liber la justitie. De asemenea, se sustine ca legea criticata contravine si dreptului la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie, deoarece solutionarea cailor administrative de atac se realizeaza fara participarea petentilor. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16, se sustine ca prin instituirea cailor administrative de atac Ministerul Finantelor capata o pozitie privilegiata in raport cu petentii, prin faptul ca termenele stabilite de lege pentru depunerea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor sunt termene de prescriptie, iar termenele de solutionare a acestora de catre organele Ministerului Finantelor sunt termene de recomandare, a caror depasire nu este sanctionata. Absenta unei asemenea sanctiuni contravine, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu se asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor. Se apreciaza ca prevederile art. 6 din conventie prevaleaza in raport cu dreptul intern si, in consecinta, legea criticata incalca si dispozitiile art. 11 din Constitutie. In sfarsit, se mai sustine ca prin continutul sau Legea nr. 105/1997 impiedica repararea dreptului vatamat in timp util, ceea ce are ca efect incalcarea art. 49 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia de contencios administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 105/1997 este neintemeiata sub aspectul incalcarii dispozitiilor art. 16 si 21 din Constitutie, deoarece instituirea procedurii administrativ-jurisdictionale nu inlatura interventia instantelor judecatoresti, iar principiul egalitatii in fata legii se refera la cetateni, iar nu la persoane juridice. Se mai arata ca dispozitiile legii criticate nu incalca nici prevederile art. 48 din Constitutie, care dispun ca limitele si conditiile exercitarii dreptului de a sesiza instanta de judecata se stabilesc prin lege organica, intrucat Legea nr. 105/1997 este, in sensul prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/1990, legea speciala care reglementeaza procedura administrativa prealabila in cazul contestarii impozitelor, taxelor si a altor venituri bugetare. Se considera, de asemenea, ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata si fata de dispozitiile art. 24 si 11 din Constitutie, raportate la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, dispozitii care se refera la proceduri judiciare, iar nu la procedurile administrativ-jurisdictionale care au reguli de desfasurare diferite de cele dintai.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Se apreciaza ca Legea nr. 105/1997, care instituie procedura administrativa pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si plangerilor privind sumele constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor si competenta de solutionare in cadrul acestei proceduri, nu este contrara principiilor liberului acces la justitie si egalitatii in drepturi a cetatenilor. Se arata, de asemenea, ca potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/1990, care este lege organica, cererile formulate in materia impozitelor si taxelor se solutioneaza de organele si in conditiile stabilite prin lege ordinara, iar Legea nr. 105/1997 este legea ordinara in acest domeniu, astfel incat nu este incalcat art. 48 alin. (2) din Constitutie. In ceea ce priveste sustinerea referitoare la neconstitutionalitatea instituirii unor taxe de timbru in cadrul procedurii prevazute de legea criticata, se apreciaza ca art. 48 din Constitutie, invocat ca fiind incalcat, nu prevede sub acest aspect nici o interdictie. In legatura cu contrarietatea dispozitiilor Legii nr. 105/1997 cu art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, se considera intemeiate argumentele instantei de judecata, sub aspectul "distinctiei dintre procedurile administrativ-jurisdictionale si cele judiciare, acestea din urma facand obiectul conventiei in cauza".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile Legii nr. 105/1997, prin care se instituie procedura administrativ-jurisdictionala de solutionare a obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, sunt contrare prevederilor art. 11, art. 16 alin. (2), art. 21, 24, art. 48 alin. (1) si (2) si ale art. 49 din Constitutie, precum si prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In esenta, in opinia autorului exceptiei incalcarea prevederilor constitutionale mentionate consta in aceea ca legea criticata nu stabileste sanctiuni pentru depasirea de catre organele competente ale Ministerului Finantelor a termenelor de solutionare pe cale administrativa a obiectiunilor, contestatiilor sau a plangerilor formulate de contestatori impotriva actelor de control sau de impunere intocmite de acele organe. In consecinta, se apreciaza ca "Procedura cailor administrative de atac amana in mod nepermis perioada cand partea se poate adresa instantei pentru apararea dreptului vatamat", "neasigurand un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor", ceea ce contravine art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand aceste sustineri ale autorului exceptiei, Curtea Constitutionala constata ca dispozitii referitoare la procedura administrativ-jurisdictionala de solutionare a obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor formulate de contestatori impotriva actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor se regasesc in art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999.
    In conformitate cu art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, aceasta "decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, de care depinde solutionarea cauzei". Asa fiind, in cauza de fata Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte numai cu privire la constitutionalitatea dispozitiilor art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999, dispozitii al caror continut este urmatorul:
    Art. 2
    "Impotriva masurilor dispuse prin procesele-verbale sau prin alte acte ale organelor cu atributii de control sau de impunere se pot face obiectiuni care se depun, in termen de 5 zile lucratoare de la comunicare, la organul care a incheiat procesul-verbal sau alt act al organului cu atributii de control sau de impunere.
    Raspunsul la obiectiuni se comunica in termen de 15 zile de la inregistrarea acestora, prin hotarare motivata, semnata de seful organului care a intocmit procesul-verbal sau care a comunicat actul organului cu atributii de control sau de impunere.";
    Art. 3
    "Impotriva hotararii se poate depune, in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia, la organele care au emis hotararea, contestatie care se solutioneaza de directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz.
    Contestatia, impreuna cu actele care au stat la baza hotararii, va fi remisa directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, in termen de 5 zile de la inregistrarea acesteia.
    Contestatia adresata directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, nu poate avea ca obiect alte sume si alte masuri decat cele asupra carora s-au emis hotarari prin care s-au solutionat obiectiunile.
    Contestatia se solutioneaza in termen de 30 de zile de la inregistrarea ei, prin dispozitie motivata, semnata de directorul general.";
    Art. 4
    "Impotriva dispozitiei date de directorul general al directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, se poate face plangere la Ministerul Finantelor in termen de 15 zile de la data comunicarii acesteia.
    Ministerul Finantelor solutioneaza plangerea, prin decizie motivata, in termen de 60 de zile de la primirea acesteia.";
    Art. 5
    "Plangerea adresata Ministerului Finantelor se depune la directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, care o va inainta, in termen de 5 zile, Ministerului Finantelor, impreuna cu documentul original de plata a taxei de timbru si cu dosarul contestatiei.";
    Art. 6
    "Contestatiile adresate directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz, sunt supuse unei taxe de timbru de 2% la suma contestata, dar nu mai putin de 10.000 lei, iar plangerile adresate Ministerului Finantelor sunt supuse unei taxe de timbru de 1% la suma contestata, dar nu mai putin de 10.000 lei.
    Sumele platite cu titlu de taxe de timbru, aferente contestatiei si plangerii, se restituie, la cerere, integral sau partial, in raport cu admiterea integrala sau partiala a acestora.";
    Art. 7
    "Plangerile adresate Ministerului Finantelor nu pot avea ca obiect alte sume si alte masuri decat cele asupra carora s-au emis dispozitii prin care s-au solutionat contestatiile de catre directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene sau a municipiului Bucuresti, dupa caz."
    Textele constitutionale invocate ca fiind incalcate prin dispozitiile criticate sunt, in ordinea indicarii lor de catre autorul exceptiei, urmatoarele:
    Art. 48
    "(1) Persoana vatamata intr-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.
    (2) Conditiile si limitele exercitarii acestui drept se stabilesc prin lege organica. [...].";
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 16 alin. (2)
    "Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 11
    "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
    (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate este invocata si incalcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, al caror continut este urmatorul: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa [...]."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:
    In legatura cu legitimitatea constitutionala a procedurilor administrativ-jurisdictionale, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constitutionala a statuat, de principiu, ca instituirea unor astfel de proceduri nu contravine principiilor constitutionale.
    Curtea Constitutionala retine ca existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdictionale este acceptata si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenta prin care, in legatura cu aplicarea art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, s-a subliniat ca "Ratiuni de flexibilitate si eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protectia drepturilor omului, pot justifica interventia anterioara a unor organe administrative sau profesionale [...] ce nu satisfac sub fiecare aspect in parte exigentele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridica a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven si De Meyere contra Belgiei", 1981).
    Avand in vedere cele statuate prin Decizia Plenului nr. 1/1994, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala retine ca instituirea prin lege a unei proceduri administrativ-jurisdictionale nu este, eo ipso, neconstitutionala.
    In ceea ce priveste insa sustinerea potrivit careia procedura administrativ-jurisdictionala instituita prin Legea nr. 105/1997 nu asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor, Curtea Constitutionala constata ca sub acest aspect exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, urmand sa fie admisa, pentru considerentele care urmeaza.
    1. Astfel, in lumina dispozitiilor constitutionale ale art. 11, care prevad ca "(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.", precum si in lumina prevederilor art. 20 alin. (2) din Constitutie, conform carora, "Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.", prevederile art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997 contravin dispozitiilor art. 6 paragraful 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. [...]."
    In jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in legatura cu aplicarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din conventie, s-a stabilit ca imperativul solutionarii cauzei "intr-un termen rezonabil" include dies a quo si durata unor asemenea proceduri prealabile sesizarii instantei judecatoresti (de exemplu, cazurile "Golder contra Regatului Unit", 1975 si "Vallee contra Frantei", 1994), precum si ca "termenul rezonabil" se calculeaza pana la dies ad quem solutionarea finala a cauzei (de exemplu, cazurile "Eckle contra Republicii Federale a Germaniei", 1982 si "Bricmont contra Belgiei", 1986). In sensul jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului nu se considera ca fiind solutionare finala a cauzei pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care doar se recunoaste existenta dreptului (de exemplu, existenta dreptului de a fi despagubit, in cadrul raspunderii civile), fara a se fi stabilit insa si cuantumul concret al sumei de bani (de exemplu, cuantumul despagubirii), ceea ce ar presupune un proces separat (in acest sens, cazurile "Guincho contra Portugaliei", 1984, si "Silva Pontes contra Portugaliei", 1994). De asemenea, aceeasi jurisprudenta stabileste ca procedurile pentru punerea in executare a hotararii judecatoresti nu sunt acoperite de garantia "termenului rezonabil" (cazurile "X contra Regatului Unit", 1981 si "Alsterlund contra Suediei", 1988).
    In stabilirea modului in care cerinta "termenului rezonabil" este satisfacuta Curtea Europeana a Drepturilor Omului acorda o relevanta speciala situatiei in care, pe parcursul solutionarii litigiului, sunt percepute penalitati sau dobanzi asupra sumei de bani ce constituie obiectul acestuia, astfel incat intarzierea solutionarii procesului are un caracter impovarator pentru reclamant (cazul "Schouten si Meldrum contra Olandei", 1994).
    In sfarsit, Curtea Constitutionala constata ca cerinta ca litigiul sa fie solutionat "intr-un termen rezonabil" intereseaza nu numai sub aspectul pur "temporal" al procedurii administrativ-jurisdictionale instituite prin art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997, ci, in contextul dispozitiilor art. 6 din conventie, cu privire la dreptul la un "proces echitabil", finalitatea acestei locutiuni atrage si conotatia "intr-o modalitate rezonabila". De aceea, procedura administrativ-jurisdictionala prevazuta la art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997 contravine acestei finalitati, intrucat stabileste trei proceduri intermediare similare ("organele cu atributii de control sau de impunere", "directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucuresti", "Ministerul Finantelor"), care impiedica desfasurarea unui "proces echitabil".
    2. Curtea Constitutionala constata ca, pe de alta parte, potrivit art. 10 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, "Obligatiile bugetare stabilite de organele competente, prin documente de verificare sau de constatare, se platesc in termen de cel mult 15 zile de la data semnarii sau a comunicarii documentului de verificare sau de constatare, care constituie si instiintare de plata", iar conform alin. 2 al aceluiasi text legal, in redactarea data prin art. I pct. 6 din Ordonanta Guvernului nr. 53/1997 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creantelor bugetare, aprobata si modificata prin Legea nr. 108/1996, "Exercitarea cailor de atac la organele competente, de catre platitori, cu privire la stabilirea obligatiilor bugetare, nu suspenda obligatia acestora de plata". In temeiul acestor dispozitii, actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, la care se refera obiectiunile, contestatiile si plangerile reglementate prin art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997, sunt puse in executare inainte de parcurgerea procedurii administrativ-jurisdictionale prealabile stabilite de aceste texte, iar pana la obtinerea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, prin care se stabileste daca suma contestata este datorata sau nu, cerinta "termenului rezonabil" impus de prevederile art. 6 paragraful 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu este satisfacuta. Totodata trebuie avuta in vedere si imprejurarea ca de cele mai multe ori, dupa obtinerea unei hotarari judecatoresti prin care se constata nelegalitatea actului de control sau de impunere intocmit de organele Ministerului Finantelor, este necesara promovarea unui nou proces in justitie, prin care sa se ceara actualizarea cuantumului sumei ce trebuie restituita, precum si stabilirea cuantumului prejudiciului cauzat contestatorului prin lipsirea sa de posibilitatea utilizarii acelei sume de bani pe parcursul procesului. Acest nou proces, a carui durata poate fi comparabila cu durata celui anterior, trebuie analizat - sub aspectul indeplinirii exigentei "termenului rezonabil" - impreuna cu durata celui dintai proces.
    Este adevarat ca art. 10 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 prevede la alin. 3, in redactarea modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 113/1999, ca "[...] Ministerul Finantelor sau, dupa caz, autoritatile administratiei publice locale, prin organele lor competente in solutionarea obiectiunilor, pot dispune, la cererea platitorului si tinand seama de motivele invocate de acesta, suspendarea obligatiei de plata la bugetul de stat sau, respectiv, la bugetele locale, pana la solutionarea primei cai de atac.", iar art. 76 din Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 permite formularea unei contestatii la instanta judecatoreasca, dar suspendarea executarii silite nu opereaza eo ipso, ci se pronunta, asa cum prevede art. 78 alin. 1 din aceeasi ordonanta, de catre instanta, "[...] la cerere, prin incheiere motivata [...]". Din acest ansamblu de reglementari legale rezulta ca procedura executarii creantelor bugetare, care se caracterizeaza in mod justificat printr-o deosebita celeritate si eficienta, asigura punerea foarte rapida in executare a actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, la care se refera obiectiunile, contestatiile si plangerile reglementate prin art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997.
    Aceasta inseamna ca in cea mai mare parte a cazurilor executarea creantelor bugetare este finalizata anterior parcurgerii procedurii prealabile administrativ-jurisdictionale astfel reglementate, cu consecinta ca in momentul in care organele Ministerului Finantelor desfasoara aceasta procedura subiectul de drept care a formulat obiectiunea, contestatia sau plangerea se vede deja lipsit, dupa caz, de sume de bani executate din contul sau bancar ori de alte bunuri mobile sau de bunuri imobile din patrimoniul sau, ce au constituit obiectul executarii silite.
    3. In aceste conditii apare evident ca parcurgerea procedurii prealabile administrativ-jurisdictionale, astfel cum este reglementata in prezent, devine deosebit de impovaratoare si, prin urmare, in discordanta cu conceptul "termen rezonabil" stabilit la art. 6 paragraful 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    4. Pronuntand solutia de constatare a neconstitutionalitatii prevederilor art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997, astfel cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999, Curtea Constitutionala revine asupra jurisprudentei sale referitoare la constitutionalitatea acestor prevederi legale (de exemplu, Decizia nr. 134 din 20 octombrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 9 februarie 1999, si Decizia nr. 50 din 23 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999). Curtea observa ca in motivarea acelor exceptii de neconstitutionalitate nu fusese invocata contrarietatea dispozitiilor Legii nr. 105/1997 cu prevederile art. 6 paragraful 1 fraza intai din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la cerinta "termenului rezonabil". Pe de alta parte, potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti. Daca exceptia a fost ridicata din oficiu, incheierea trebuie motivata, cuprinzand si sustinerile partilor, precum si dovezile necesare".
    5. In sfarsit, tinand seama de prevederile art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit carora "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului. [...]", precum si de propria jurisprudenta referitoare la limitele competentei sale (de exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999), Curtea retine ca nu poate indeplini rolul de "legislator pozitiv" si nici nu se poate substitui legiuitorului pentru inlocuirea, partiala sau totala, a dispozitiilor neconstitutionale ale art. 2 - 7 din Legea nr. 105/1997 ori pentru selectarea, in vederea declararii ca fiind neconstitutional, a unuia sau a altuia dintre textele legale prin care sunt reglementate cele 3 etape ale procedurii prealabile administrativ-jurisdictionale.
    In aceste conditii si avand in vedere totodata ca instituirea prin lege a unei asemenea proceduri nu constituie eo ipso o masura neconstitutionala, nimic nu exclude posibilitatea ca legiuitorul, exercitandu-si atributiile constitutionale, sa reglementeze din nou procedura prealabila, anterioara accesului la justitie, dar care, de aceasta data, sa asigure solutionarea cauzei intr-un "termen rezonabil".

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite in parte exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 105/1997 pentru solutionarea obiectiunilor, contestatiilor si a plangerilor asupra sumelor constatate si aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finantelor, modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1999, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vipet 38" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 1.953/1999 al Curtii Supreme de Justitie - Sectia de contencios administrativ, si constata ca prevederile art. 2 - 7 sunt neconstitutionale.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 octombrie 2000.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu