DECIZIE   Nr. 208 din  4 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 485 din 31 mai 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Alexandru Gaina in Dosarul nr. 738/2004 al Judecatoriei Buftea.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, asistat de avocat Ion Ilie-Iordachescu, lipsa fiind partea Tania Florentina Buica, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Avand cuvantul pe fond, reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata, sustinand ca dispozitiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003. Se arata ca textele legale criticate, ce impun mentinerea starii de arest preventiv daca subzista temeiurile care au determinat luarea acestei masuri, nu au nimic comun cu prevederile constitutionale invocate, care se refera la obligatia instantei de a pune de indata in libertate inculpatul, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva a acestuia au incetat. Totodata se arata ca modul de redactare a dispozitiilor legale criticate face practic imposibila punerea in libertate a inculpatului, cata vreme pe parcursul procesului penal nu poate interveni niciodata schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea inculpatului, pentru ca instanta sa poata proceda la punerea acestuia in libertate, arestarea transformandu-se intr-o veritabila condamnare.
    Autorul exceptiei, avand cuvantul, arata ca nu are in plus de adaugat fata de cele sustinute de aparatorul sau.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile legale criticate nu numai ca nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci constituie o garantie a respectarii libertatii individuale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 738/2004, Judecatoria Buftea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Constantin Alexandru Gaina, inculpat in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate, referitoare la situatiile in care, la primirea dosarului de catre instanta, aceasta mentine arestarea inculpatului, sunt contrare dispozitiilor art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 [devenit art. 23 alin. (6) dupa republicarea Constitutiei, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor], referitoare la obligatia instantei de verificare a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului si de punere in libertate a acestuia atunci cand temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. Se arata, in acest sens, ca prevederile constitutionale se refera numai la verificarea legalitatii masurii arestarii preventive, iar nu la mentinerea starii de arest preventiv.
    Judecatoria Buftea considera ca textele legale criticate sunt in deplin acord cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei, intrucat acestea prevad ca instanta mentine arestarea preventiva numai atunci cand constata ca temeiurile care au determinat aceasta masura impun in continuare privarea de libertate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca reglementarea cuprinsa in art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala nu contravine prevederilor art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, deoarece instanta este obligata sa dispuna de indata punerea in libertate a inculpatului, daca nu mai exista temeiurile care au determinat luarea masurii privative de libertate sau daca nu exista temeiuri noi care sa permita mentinerea masurii. Cum in speta de fata subzista temeiurile care au stat la baza luarii masurii, prevederile constitutionale nu au fost cu nimic incalcate. In concluzie, presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat nu exista contrarietate intre dispozitiile legale criticate si prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. In opinia Guvernului, faptul ca dispozitiile art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, nu reglementeaza in mod expres conditiile in care instanta poate dispune mentinerea starii de arest preventiv nu inseamna ca acestea pot constitui temei doar pentru punerea in libertate a inculpatului.
    Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala fata de prevederile art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, deoarece dispozitiile legale criticate nu incalca principiul libertatii individuale. Dimpotriva, art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala prevede obligatia instantei de a verifica din oficiu la primirea dosarului legalitatea si temeinicia arestarii preventive, aceasta masura fiind mentinuta numai in cazul in care instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, aceste situatii verificandu-se tocmai in raport cu prevederile constitutionale. In concluzie, Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat reprezinta o garantie a respectarii principiului constitutional al libertatii individuale.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Cand instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine, prin incheiere motivata, arestarea preventiva. Dispozitiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 si 11 se aplica in mod corespunzator."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei nr. 429/2003 [devenit art. 23 alin. (6) dupa republicarea Constitutiei, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor], avand urmatorul continut: "In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa o respinga.
    Astfel, se constata ca prevederile art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, nu stabilesc doar obligatia verificarii de catre instanta a legalitatii si temeiniciei arestarii preventive, cum neintemeiat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Aceste prevederi constitutionale stabilesc, de asemenea, obligatia instantei ca, urmare verificarii efectuate, sa dispuna punerea in libertate a inculpatului (textul constitutional reglementand expres situatiile in care instanta este obligata sa procedeze in acest mod), masura corelativa fiind mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatului (atunci cand nu subzista situatiile impuse de prevederile constitutionale). Faptul ca prevederile art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, nu se refera in mod expres la mentinerea arestarii preventive nu inseamna ca legiuitorul constituant nu a avut in vedere aceasta institutie, asa incat nu se poate sustine ca prevederile constitutionale invocate ar constitui temei doar pentru punerea in libertate a inculpatului.
    Curtea mai retine ca situatiile in care este obligatorie, potrivit prevederilor art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, punerea in libertate a inculpatului sunt urmatoarele: daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat, respectiv daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. Simetric, si ca o consecinta logica a acestor prevederi constitutionale, preluate de altfel de dispozitiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, dispozitiile art. 300^1 alin. 3 din acelasi cod stipuleaza ca instanta mentine masura arestarii preventive a inculpatului in doua situatii: daca temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau daca exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate. Se constata asadar ca prevederile criticate nu numai ca nu infrang dispozitiile constitutionale ale art. 23 alin. (6), ci constituie o aplicare a acestora, asa incat nu poate fi retinuta critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate in sensul ca ar exista o contradictie intre cele doua categorii de norme. Reglementarea expresa, prin dispozitiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, a situatiilor in care instanta dispune, in faza de judecata, mentinerea arestarii preventive a inculpatului reprezinta o garantie in plus a respectarii libertatii individuale a persoanei, in deplina concordanta cu prevederile constitutionale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Alexandru Gaina in Dosarul nr. 738/2004 al Judecatoriei Buftea.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu