Decizia Nr.206 din 30.03.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 lit. C. (i) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Keti Bar - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.549/102/2015 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 354D/2016.2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, doamna consilier juridic Daniela Hudelcu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autoarea excepţiei de neconstituţionalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor şi arată că partea Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece criticile formulate sunt simple afirmaţii ce nu constituie motive care să justifice încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 56.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate în susţinerea acesteia nu pot fi convertite într-o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, fiind critici aduse modului în care este redactat textul de lege în discuţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 4 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.549/102/2015, Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 3 lit. C. (i) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, excepţie ridicată de Societatea Keti Bar - S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită, pe de o parte, obligarea Oficiului Naţional pentru Jocuri de Noroc să soluţioneze contestaţiile formulate şi, pe de altă parte, anularea unor decizii privind taxa de viciu pentru jocurile de noroc.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că aşezarea justă a sarcinilor fiscale înseamnă „moralitate, rezonabilitate, proporţionalitate, echilibru, egalitate, nediscriminare". Or, este injust ca statul, care are monopolul asupra organizării jocurilor de noroc, să reglementeze activităţi creatoare de vicii pentru cetăţenii săi, respectiv să dea drept de organizare unor firme private în schimbul unor taxe de licenţiere şi de autorizare, stimulând dezvoltarea acestui sector, iar apoi să instituie anumite taxe pe viciu. Se consideră, totodată, că taxa instituită prin prevederile criticate nu este nici rezonabilă, atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere economic, deoarece organizatorul de jocuri de noroc care a plătit taxa de licenţă şi de autorizare este obligat să mai plătească o taxă pe viciu, context în care apreciază că aceasta nu îşi găseşte nici raţiunile de proporţionalitate, egalitate şi echilibru. Cumularea celor două taxe, de licenţă şi de autorizare, la care se mai adaugă cheltuielile necesare funcţionării societăţii organizatoare de jocuri de noroc, are ca efect inhibarea jucătorilor şi falimentarea societăţilor, cu atât mai mult cu cât legiuitorul a înţeles să încadreze în categoria „viciilor" doar aparatele de tip slot-machine, nu şi celelalte jocuri de noroc.8. Tribunalul Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, context în care arată că cele două tipuri de taxe au cauzalitate şi finalitate diferite. De asemenea, menţionează că nicio prevedere constituţională nu stabileşte vreo interdicţie de a impune taxe şi impozite diferite asupra aceleiaşi activităţi.9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece nu îndeplineşte cerinţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în ceea ce priveşte necesitatea ca sesizările să fie făcute în formă scrisă şi motivate.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile pct. 3 lit. C. (i) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 26 iunie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 21 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: „C. (i) Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi pentru videoloterie (VLT): 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de autorizare". Dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i), la care fac referire prevederile criticate, au următorul cuprins: „(1) Jocurile de noroc se clasifică după cum urmează: [...] e) jocurile tip slot-machine: - jocuri tradiţionale - de trei tipuri, respectiv:

14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt menţionate prevederile constituţionale ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, din evaluarea dinamicii legislative, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, care constituie actul normativ principal în materia organizării şi exploatării jocurilor de noroc, a suferit diferite modificări legislative. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 a fost modificată prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare şi modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 30 decembrie 2014. Prin art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 s-au adus modificări şi completări punctului 4 din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, anexă care se referă la „taxe speciale", respectiv prin art. I pct. 47 [cu referire la pct. 4 lit. C. din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009] s-a legiferat taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine [400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de licenţă]. Totodată, în virtutea prevederilor constituţionale privind cursul procesului legislativ al unei ordonanţe de urgenţă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014 a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 124/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 9 iunie 2015, care a reglementat mai multe aspecte, printre care şi adoptarea unei noi anexe cuprinzând taxele percepute în activitatea jocurilor de noroc, prevăzându-se la punctul 3. - Taxe speciale [...] C. (i) că „Taxa de viciu pentru jocurile de noroc caracteristice slot-machine prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi pentru videoloterie (VLT): 400 euro/post autorizat/an, care se achită de organizator odată cu taxa de autorizare".16. De asemenea, atât prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2014, cât şi prin art. II din Legea nr. 124/2015 s-a prevăzut o situaţie tranzitorie, pentru operatorii jocurilor de noroc licenţiaţi la momentul intrării în vigoare a acestei legi, respectiv operatorii economici care deţin licenţă de organizare şi autorizaţie de exploatare a jocurilor de noroc, valabilă la data intrării în vigoare a acestei legi, şi nu doresc continuarea activităţii în noile condiţii pot desfăşura această activitate până la data expirării autorizaţiilor, cu respectarea prevederilor art. 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc şi a unor anumite condiţii prevăzute de lege; de la data intrării în vigoare a acestei legi, operatorii jocului tip slot-machine, astfel cum este definit la art. 10 alin. (1) lit. e) pct. (i) şi (iii) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a achita taxa de viciu în tranşe trimestriale, odată cu plata autorizaţiei.17. Curtea constată că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 72 din 28 februarie 2017*), nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.18. Cu acel prilej, Curtea a observat că prin Decizia nr. 1.344 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, s-a reţinut că, în materia jocurilor de noroc, trebuie luată în considerare jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în domeniul libertăţii de a presta servicii, prevăzute de art. 49 CE [actualul art. 56 din TFUE]. Astfel, prin Hotărârea din 3 iunie 2010, pronunţată în Cauza C258/08, Ladbrokes Betting & Gaming Ltd, Ladbrokes International Ltd împotriva Stichting de Nationale Sporttotalisator, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi-a reconfirmat jurisprudenţa potrivit căreia, în domeniul reglementării jocurilor de noroc, statele membre dispun de o marjă foarte largă de acţiune. Totodată, Curtea a fixat criteriile pe care instanţele naţionale trebuie să le aibă în vedere în contextul verificărilor privind aptitudinea reglementării naţionale de a limita dependenţa de jocurile de noroc şi de a preveni frauda în domeniu. Instanţa europeană a decis că obiectivul principal urmărit de reglementarea naţională trebuie să fie lupta împotriva criminalităţii, mai precis protecţia consumatorilor de jocuri de noroc împotriva fraudelor săvârşite de operatori. Curtea a precizat că o legislaţie naţională destinată să limiteze activitatea operatorilor de jocuri de noroc, în scopul limitării dependenţei de jocurile de noroc şi pentru a preveni frauda, este în principiu compatibilă cu dreptul european.19. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale, Curtea a observat că aceasta este neîntemeiată, prevederile criticate fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale menţionate, întrucât cetăţenii au îndatorirea fundamentală de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice. Existenţa unei obligaţii exprese a fiecărui cetăţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, şi a unei obligaţii a statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiară este justificată de necesitatea asigurării certitudinii în constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Astfel, este în afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile sale faţă de cetăţeni şi de agenţii economici, astfel cum sunt prevăzute de Legea fundamentală.20. În acest context, Cutea reiterează faptul că statul, in concreto Guvernul, acţionând în calitate de legiuitor delegat, dar şi Parlamentul, au marjă largă de apreciere în ceea ce priveşte reglementarea jocurilor de noroc, iar impunerea unor taxe, precum este cea criticată în speţa de faţă, se circumscrie acestor statuări, mai ales că organizarea şi exploatarea activităţii de jocuri de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat [a se vedea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009].21. Cu privire la susţinerea potrivit căreia prevederile criticate instituie o discriminare, prin prisma aşezării juste a sarcinilor fiscale, ca urmare a faptului că nu cad sub incidenţa acestora şi ceilalţi organizatori de alt tip de jocuri, Curtea a observat că aceasta este neîntemeiată, întrucât nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalităţii decât atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă. Or, nu este cazul în privinţa reglementărilor criticate în speţa de faţă, deoarece acestea nu trebuie privite în mod izolat, ci trebuie avută în vedere întreaga legislaţie în materia jocurilor de noroc, respectiv atât aspectele particulare ale fiecărui tip de joc de noroc, cât şi aspectele generale.22. Faţă de cele prezentate, precum şi faţă de considerentele de principiu reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa şi reiterate, spre exemplu, prin Decizia nr. 45 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, potrivit cărora fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni, Curtea constată că prevederile criticate îndeplinesc cerinţele constituţionale cuprinse în prevederile invocate în susţinerea excepţiei.23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.24. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Keti Bar - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.549/102/2015 al Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile pct. 3 lit. C. (i) din anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Mureş - Secţia contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 72 din 28 februarie 2017 a fost publicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 28 iunie 2017.