DECIZIE   Nr. 204 din 26 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 608 din 27 septembrie 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Gabriela Ghita        - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane, exceptie ridicata de Petre Tulcan in Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal raspunde Petre Tulcan. Lipseste Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A. Bucuresti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei arata ca in temeiul art. 1 alin. 1 lit. d) din Decretul nr. 1/1981 beneficiau de permise gratuite de calatorie pe calea ferata, printre altii, si pensionarii care au lucrat cel putin 10 ani la C.F.R., precum si membrii lor de familie. In prezent insa, potrivit art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999, beneficiaza de calatorii gratuite cu trenul numai pensionarii care au lucrat cel putin 25 de ani la S.N.C.F.R., ceea ce contravine principiului egalitatii in drepturi. In final, se solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, deoarece textul de lege criticat, acordand posibilitatea unitatilor de cale ferata de a recompensa fidelitatea salariatilor care se pensioneaza din cadrul lor, este in concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 305/2001, Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane, exceptie ridicata de Petre Tulcan intr-o cauza de contencios administrativ in contradictoriu cu Societatea de Servicii de Management Feroviar "S.M.F." - S.A. Bucuresti pentru refuzul de a elibera permis de calatorie gratuita pe caile ferate romane.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999, conditionand acordarea pentru pensionari a permiselor de calatorie gratuita pe caile ferate romane de o vechime minima de activitate in cadrul C.F.R. (25 de ani barbatii si 20 de ani femeile), incalca principiul egalitatii in drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constitutie, intrucat, potrivit reglementarii anterioare, prin Decretul nr. 1/1981, pentru obtinerea permisului de calatorie gratuita se cerea o vechime de numai 10 ani. Astfel unii pensionari beneficiaza de permise de calatorie gratuita daca au lucrat in unitati de transport 10 ani, iar altii numai daca au lucrat in asemenea unitati cel putin 25 de ani. Se mai arata ca dispozitiile legale criticate incalca si principiul neretroactivitatii legii civile, inscris la art. 1 din Codul civil, intrucat anuleaza un drept acordat prin Decretul nr. 1/1981.
    Tribunalul Bucuresti -Sectia a III-a civila, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, ci creeaza "posibilitatea unitatilor de cale ferata de a recompensa fidelitatea salariatilor care se pensioneaza din unitatile de cale ferata".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata, intrucat art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 stabileste la alin. (1) si (2) conditii de vechime diferite pentru salariatii care se pensioneaza din unitatile de transport feroviar si pentru cei care se pensioneaza din alte unitati. Se apreciaza ca stabilirea diferentiata a conditiilor pentru acordarea permiselor de calatorie gratuita se justifica prin situatia diferita in care se afla categoriile respective de beneficiari, nefiind astfel incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie. In acest sens se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se mai arata ca o diferentiere similara a fost facuta si prin Decretul nr. 1/1981, abrogat prin Ordonanta Guvernului nr. 112/1999.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 425 din 31 august 1999, care au urmatorul continut: "Pensionarii si membrii lor de familie beneficiaza de calatorii gratuite pe caile ferate, pe baza de permise individuale, daca la data pensionarii au o vechime in unitati de cale ferata de cel putin 25 de ani barbatii si de 20 de ani femeile, daca se pensioneaza din alte unitati."
    Autorul exceptiei considera ca dispozitiile legale criticate incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Se mai sustine ca aceleasi dispozitii legale, anuland un drept prevazut de Decretul nr. 1/1981, incalca si principiul neretroactivitatii legii civile, inscris la art. 1 din Codul civil. Sub acest aspect constitutionalitatea textului de lege criticat urmeaza sa fie examinata prin raportare la prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile".
    Analizand criticile de neconstitutionalitate formulate de autorul exceptiei, Curtea constata in primul rand ca art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 nu contine nici o dispozitie cu efect retroactiv si nu anuleaza nici un drept anterior castigat. Acordarea permiselor de calatorie gratuita are drept scop stimularea si recompensarea fidelitatii salariatilor fata de unitatile de cale ferata. Tine de optiunea libera a legiuitorului daca si in ce conditii prevede acordarea unor asemenea facilitati. Reglementarile din Decretul nr. 1/1981, chiar daca ar fi fost diferite de noile reglementari, se puteau aplica numai salariatilor care s-au pensionat in perioada in care acest act normativ a fost in vigoare, iar dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 112/1999 se aplica salariatilor care se pensioneaza dupa intrarea in vigoare a lor. Autorul exceptiei a lucrat in unitatile de cale ferata in perioada 1963 - 1974 si s-a pensionat dintr-o alta unitate.
    In ceea ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului egalitatii in drepturi si al nediscriminarii Curtea observa ca art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 prevede intr-adevar conditii de vechime diferite la acordarea permiselor de calatorie gratuita pentru unele categorii de salariati.
    Astfel alin. (2) din acelasi articol prevede: "Pentru salariatii care se pensioneaza din cadrul Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori <<C.F.R. Calatori>> - S.A., Companiei Nationale de Cai Ferate <<C.F.R.>> - S.A., Societatii Nationale de Transport Feroviar de Marfa <<C.F.R. Marfa>> - S.A., Societatii de Administrare Active Feroviare <<S.A.A.F.>> - S.A., Societatii de Servicii de Management Feroviar <<S.M.F.>> - S.A., din cadrul unitatilor acestora, din cadrul Autoritatii Feroviare Romane - AFER si din cadrul Ministerului Transporturilor, vechimea minima necesara pentru a beneficia de drepturile prevazute la alin. (1) este de 10 ani."
    Rezulta deci ca diferentierea de tratament la acordarea drepturilor este stabilita in raport cu faptul daca salariatul se pensioneaza din cadrul unei unitati de cale ferata sau din cadrul unei alte unitati, dupa ce anterior a lucrat si la unitati de cale ferata. Este evident ca, sub aspectul scopului urmarit prin acordarea facilitatilor, cele doua categorii de salariati se afla, in mod obiectiv, in situatii diferite, imprejurare care justifica si instituirea tratamentului juridic diferit.
    In acest sens Plenul Curtii Constitutionale a retinut prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite". Aceste considerente au fost mentinute in jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale si nici in prezenta cauza nu s-au evidentiat elemente noi care sa justifice reconsiderarea acestei jurisprudente.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 112/1999 privind calatoriile gratuite in interes de serviciu si in interes personal pe caile ferate romane, exceptie ridicata de Petre Tulcan in Dosarul nr. 305/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 26 iunie 2001.

    PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
      prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman