DECIZIE   Nr. 203 din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 975 din Codul civil

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 342 din 2 mai 2008

Ioan Vida                                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu                        -judecător

Aspazia Cojocaru                            -judecător

Acsinte Gaspar                               -judecător

Petre Ninosu                                   -judecător

Ion Predescu                                   -judecător

Puskas Valentin Zoltan                   -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                           -judecător

Ion Tiucă                                         - procuror

Cristina Cătălina Turcu                   - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Nicolae Asaftei în Dosarul nr. 182/243/2007 al Judecătoriei Hunedoara.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de amânare, apreciind că de la momentul ridicării excepţiei şi până la termenul de judecată autorul a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea.

Curtea, în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.

Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Incheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 182/243/2007, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 975 din Codul civil.

Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare.

In   motivarea  excepţiei   de   neconstituţionalitate   se consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât instituie prezumţia de rea-credinţă a terţului dobânditor al dreptului de proprietate asupra unui bun. Se creează în felul acesta o discriminare a persoanelor care au dobândit bunuri de la debitorul aflat în situaţia prevăzută de art. 975 din Codul civil, în raport cu toate celelalte persoane faţă de care operează prezumţia generală de bună-credinţă. Totodată, se încalcă principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate.

Judecătoria Hunedoara nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, sens în care arată că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate. Totodată, mai arată că prevederile legale criticate nu conţin privilegii sau discriminări în raport de criteriile egalităţii în drepturi.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 975 din Codul civil, care au următorul conţinut: „Ei (n.r. creditorii) pot asemenea, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor."

Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 41 alin. (2) teza întâi [devenit în urma republicării Constituţiei art. 44 alin. (2) teza întâi] privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private, indiferent de titular.

Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, prin raportare la prevederile art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.065 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 8 decembrie 2007. Curtea a reţinut, în esenţă, că posibilitatea recunoscută creditorilor ca în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime, în virtutea principiului că patrimoniul debitorului constituie obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate a debitorului, ci exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.

Cu acest prilej, Curtea mai observă că textul de lege criticat nu face referire la buna sau reaua-credinţă a terţului dobânditor al dreptului de proprietate asupra unui bun. De vreme ce creditorului îi revine sarcina probei relei-credinţe a terţului, atunci când se atacă un act cu titlu oneros, rezultă că în privinţa terţului se aplică prezumţia dobândirii cu bună-credinţă. Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Nicolae Asaftei în Dosarul nr. 182/243/2007 al Judecătoriei Hunedoara.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu