DECIZIE   Nr. 202 din 29 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 520 din  9 iunie 2004

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Aurelia Popa       - procuror
    Doina Suliman      - magistrat-asistent-sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Ana Nicolescu in Dosarul nr. 44/2003 al Judecatoriei Deta.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. In acest sens, arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat, in mod constant, ca instituirea prin lege a unor taxe judiciare de timbru nu reprezinta o incalcare a liberului acces la justitie, ci o aplicare a dispozitiilor constitutionale consacrate in art. 53. De asemenea, invedereaza ca autorul exceptiei nu a argumentat in ce mod considera ca prevederile legale criticate aduc atingere art. 50 din Constitutie, republicata. In final, arata ca stabilirea unor facilitati fiscale tine de optiunea legiuitorului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 44/2003, Judecatoria Deta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Ana Nicolescu, reclamanta intr-o actiune civila in constatarea uzucapiunii.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate contravin principiilor constitutionale care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor, liberul acces la justitie si protectia persoanelor cu handicap, principii prevazute in art. 16 alin. (1) si (2), art. 21, respectiv art. 50 din Constitutie, republicata.
    Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata. Astfel, retine ca "protectia persoanelor cu handicap este reglementata in sensul asigurarii unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament, in vederea participarii efective a acestor persoane la viata comunitatii". Asa fiind, considera ca prevederile art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 nu aduc atingere dreptului la un proces echitabil al persoanelor cu handicap. De asemenea, aminteste ca Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 reglementeaza expres situatiile in care cererile adresate instantei judecatoresti sunt scutite de plata taxelor de timbru.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1, cu modificarile ulterioare, din Legea nr. 35/1997 a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, considera ca exceptia este neintemeiata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 nu sunt intemeiate. Astfel, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea prevederilor legale criticate fata de dispozitiile art. 21 din Constitutie, republicata, retine ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod constant in sensul ca liberul acces la justitie nu presupune ca acesta sa fie gratuit in toate cazurile. De asemenea, observa ca Legea fundamentala nu interzice stabilirea taxelor judiciare de timbru, "fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatii judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie". In continuare aminteste ca regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor. Taxa judiciara de timbru apare astfel ca o modalitate de acoperire, in parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei, contribuabilul avand posibilitatea, in virtutea legii, de a recupera contributia sa de la partea care cade in pretentii. In acest sens invoca si jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie, si anume Decizia nr. 7/1993, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, Decizia nr. 18/1997 si Decizia nr. 198/1999.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii ce au urmatoarea redactare:
    - Art. 1: "Actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti, precum si cererile adresate Ministerului Justitiei si Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevazute in prezenta lege, si se taxeaza in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege.";
    - Art. 2: "(1) Actiunile si cererile evaluabile in bani, introduse la instantele judecatoresti, se taxeaza astfel:
    a) pana la valoarea de 378.000 lei             17.000 lei;
    b) intre 378.001 lei si 3.782.000 lei          17.000 lei + 10% pentru ce
                                                   depaseste 342.000 lei;
    c) intre 3.782.001 lei si 37.825.000 lei       325.000 lei + 8% pentru ce
                                                   depaseste 3.420.000 lei;
    d) intre 37.825.001 lei si 189.126.000 lei     2.787.000 lei + 6% pentru ce
                                                   depaseste 34.200.000 lei;
    e) intre 189.126.001 lei si 378.252.000 lei    10.995.000 lei + 4% pentru ce
                                                   depaseste 171.000.000 lei;
    f) intre 378.252.001 lei si 1.891.260.000 lei  17.835.000 lei + 2% pentru ce
                                                   depaseste 342.000.000 lei;
    g) peste 1.891.260.001 lei 45.195.000 lei      + 1% pentru ce depaseste
                                                   1.710.000.000 lei.
    (2) In cazul contestatiei la executarea silita, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 1.710.000 lei, indiferent de valoarea contestata.
    (3) Valoarea la care se calculeaza taxa de timbru este cea declarata in actiune sau in cerere. Daca aceasta valoare este contestata sau apreciata de instanta ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevazute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor dispozitii constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 50: "Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in jurisprudenta sa, a dezbatut in numeroase randuri problema constitutionalitatii unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri in justitie, prevederi intre care se numara si art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997. In acest sens pot fi amintite Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 198 din 23 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 4 din 7 ianuarie 2000, Decizia nr. 243 din 10 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 453 din 25 iunie 2003, si Decizia nr. 422 din 13 noiembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003. In toate aceste cazuri, Curtea a statuat, in mod constant, ca accesul liber la justitie nu inseamna ca acesta trebuie sa fie in toate cazurile gratuit. Astfel, a retinut ca "art. 21 din Constitutie nu instituie nici o interdictie cu privire la taxele in justitie, fiind legal si normal ca justitiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfasurata de autoritatile judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora". Mai mult, in virtutea dispozitiilor constitutionale ale art. 53 alin. (1), in conformitate cu care "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor sau impozitelor reprezinta o obligatie constitutionala a cetatenilor.
    Pe de alta parte, Curtea a aratat ca echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat in valoarea cheltuielilor de judecata stabilite de instanta de judecata prin hotararea pe care o pronunta in cauza, plata acestora revenind partii care cade in pretentii.
    De altfel, in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat ca o caracteristica a principiului liberului acces la justitie este aceea ca nu este un drept absolut (cazul Ashingdane contra Regatului Unit al Marii Britanii - 1985). Astfel, acest drept care cere, prin insasi natura sa, o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitari, atat timp cat nu este atinsa insasi substanta sa.
    Avand in vedere toate aceste argumente, precum si faptul ca nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea jurisprudentei amintite, Curtea considera ca nu poate fi retinuta critica autorului exceptiei referitoare la incalcarea principiului constitutional al liberului acces la justitie.
    De asemenea, apreciaza ca prevederile legale criticate nu aduc atingere nici principiului egalitatii in drepturi, deoarece nu fac nici un fel de diferentiere intre contribuabili.
    In ceea ce priveste problema constitutionalitatii art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 in raport cu prevederile constitutionale care consacra protectia persoanelor cu handicap, Curtea observa ca stabilirea unor criterii pentru acordarea facilitatilor fiscale depinde, in virtutea art. 139 alin. (1) din Constitutie, republicata, in exclusivitate, de optiunea la un moment dat a puterii legiuitoare. Aceasta optiune insa excedeaza sferei controlului constitutional, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, care stipuleaza ca "In exercitarea controlului Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului". In acest sens, Curtea Constitutionala s-a pronuntat si prin Decizia nr. 62 din 20 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 30 iunie 1999.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d), art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 si 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie ridicata de Ana Nicolescu in Dosarul nr. 44/2003 al Judecatoriei Deta.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 29 aprilie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman