DECIZIE Nr. 202 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin.
(2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 512 din 16 iunie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Irina Loredana Lapadat - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991,
exceptie ridicata de Gheorghe Vasile in Dosarul nr. 1.127/2004 al Tribunalului
Constanta - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile. Procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca dispozitiile
art. 16 si 44 din Constitutie, deoarece se aplica fara discriminare tuturor
persoanelor care se incadreaza in ipoteza normei legale, iar stabilirea prin
lege a conditiilor in care se pierde dreptul de proprietate asupra terenurilor
este in deplina concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin.
(1) teza a doua. Se mai arata ca atributia prefectului de a atesta prin ordin
pierderea dreptului de proprietate, ca urmare a nerespectarii conditiilor
prevazute de art. 19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, nu contravine
dispozitiilor art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea nr. 521 din 24 septembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
1.127/2004, Tribunalul Constanta - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49
alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de
Gheorghe Vasile.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile
legale criticate, potrivit carora nerespectarea conditiilor prevazute in art.
19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, referitoare la stabilirea domiciliului in
localitatea in care a fost atribuit in proprietate terenul, obligatia de a
lucra suprafata de teren atribuita in proprietate si obligatia de intemeiere a
unei gospodarii, atrage pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si
a constructiilor de orice fel realizate pe acesta, prin ordin al prefectului,
contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 44 si ale art. 123
alin. (3) si (5) din Constitutie. Astfel, incalcarea dispozitiilor
constitutionale ale art. 44 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului de
proprietate, si ale alin. (8), referitoare la prezumtia de dobandire licita a
averii, consta in aceea ca "se pierde un drept de proprietate obtinut in
mod legal", prin "decizia unui organ administrativ, respectiv
prefectul". Or, in opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate,
acest lucru echivaleaza cu "constatarea nulitatii relative a unui act,
care nu poate fi decat de competenta instantelor judecatoresti". Autorul
exceptiei mai considera ca solutia legislativa consacrata prin textul de lege
criticat trebuie sa fie aceeasi ca in cazul constatarii nulitatii absolute a
actului de instrainare a terenului, care, potrivit art. III alin. (2) din Legea
nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, este de competenta instantelor de judecata.
Se mai sustine ca textul de lege criticat incalca dispozitiile
constitutionale cuprinse in art. 123 alin. (3) si (5), deoarece, fara a avea
caracterul unei legi organice, acorda prefectului atributia de a anula, prin
ordin, un act emis de autoritatile publice locale pe care il considera ilegal,
fara a se adresa in acest sens instantelor de judecata, prin atacarea actului
in contencios administrativ.
In legatura cu pretinsa incalcare a art. 16 din Constitutie, se arata ca
textul de lege criticat instituie "o inegalitate de tratament juridic
intre cetateni", deoarece prevede pierderea dreptului de proprietate prin
ordin al prefectului, spre deosebire de situatia in care titlul de proprietate
este lovit de nulitate absoluta, caz in care legiuitorul a instituit competenta
instantelor judecatoresti pentru constatarea nulitatii, potrivit art. III alin.
(2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului
funciar nr. 18/1991.
Tribunalul Constanta - Sectia civila considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se arata ca prevederile legale
criticate nu contravin dispozitiilor art. 44 din Constitutie, deoarece
"posibilitatea verificarii si constatarii respectarii unor conditii legale
pentru dobandirea valabila a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991
nu aduce atingere protectiei proprietatii si nu inlatura caracterul licit al
dobandirii acesteia", cu atat mai mult cu cat "tocmai in cuprinsul
normei constitutionale se arata ca atat continutul, cat si limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege". Se mai arata ca nu poate fi
retinuta nici incalcarea art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, dat fiind
ca prevederea legala criticata "nu creeaza pentru prefect atributii
contrare Constitutiei si nu inlatura posibilitatea, pentru persoana interesata,
de a se adresa instantelor de judecata". In ceea ce priveste incalcarea
art. 16 din Constitutie, se apreciaza, invocandu-se in acest sens jurisprudenta
Curtii Constitutionale, ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor nu
presupune uniformitate, astfel incat legiuitorul poate edicta reguli speciale
intr-o anumita materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Se arata ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 44 din Constitutie, deoarece
prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, stabilind o conditie
rezolutorie, de neindeplinirea careia depinde pierderea dreptului de
proprietate, care opereaza in temeiul legii, este in deplina concordanta cu
dispozitia constitutionala invocata, potrivit careia continutul si limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. In ceea ce priveste
dispozitiile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, se arata ca acestea nu
incalca art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, deoarece, pe de o parte, actul
normativ criticat este o lege organica, iar pe de alta parte, "nu-i
priveaza pe cetateni de garantiile procesuale, prevazute de lege, pentru
apararea drepturilor lor". Se apreciaza ca textul de lege criticat este in
concordanta si cu dispozitiile art. 16 din Constitutie, invocandu-se
jurisprudenta Curtii Constitutionale, in sensul ca principiul egalitatii in
fata legii presupune instituirea unui tratament egal fata de situatii care, in
functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. Mai mult, se considera ca
reglementarea legala in cauza se justifica prin "consideratiuni de
politica economica si sociala (...), de competenta exclusiva a
legiuitorului".
Avocatul Poporului arata ca prevederea legala criticata nu incalca art. 16
din Constitutie, dat fiind ca aceasta se aplica, fara nici o discriminare,
tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza normei legale, respectiv
persoanelor carora li s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenurilor
agricole. Se mai arata ca prin textul de lege criticat se instituie conditiile
de dobandire si pierdere a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, ceea
ce este in deplina concordanta cu art. 44 alin. (1) teza a doua din
Constitutie. In ceea ce priveste incalcarea art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie,
se apreciaza ca textul de lege criticat, prin continutul sau referitor la
atributia prefectului de a atesta prin ordin anumite situatii prevazute in
ipoteza normei legale, nu este in contradictie cu aceasta dispozitie
constitutionala.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art.
49 alin. (2) si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998.
Prevederile legale criticate au urmatorul continut:
- Art. 49 alin. (2) si (3): "(2) Nerespectarea acestor conditii atrage
pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si a constructiilor de
orice fel realizate pe acesta. Pentru teren nu se vor acorda despagubiri, iar
pentru constructii, proprietarul va primi o despagubire egala cu valoarea reala
a acestora.
(3) Organul imputernicit sa constate situatiile prevazute la alin. (2) este
prefectul, care, prin ordin, atesta pierderea dreptului de proprietate si
trecerea acestuia, dupa caz, in proprietatea privata a comunei, a orasului sau
a municipiului in a carui raza teritoriala este situat terenul."
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale
criticate contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (2), ale art. 44 si ale
art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, al caror continut este urmatorul:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate
publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
(4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita
in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice,
religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi
subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi
proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor,
precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
(6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun
acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
(7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind
protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea
celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al
dobandirii se prezuma.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori
contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii.";
- Art. 123 alin. (3) si (5): "(3) Atributiile prefectului se stabilesc
prin lege organica. (...)
(5) Prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ,
un act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, in cazul in
care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine
urmatoarele:
Potrivit textului de lege criticat, nerespectarea conditiilor prevazute in
art. 19, 21 si 43 din Legea nr. 18/1991, dispozitii referitoare la stabilirea
domiciliului in localitatea in care a fost atribuit in proprietate terenul,
obligatia de a lucra suprafata de teren atribuita in proprietate, respectiv
obligatia de intemeiere a unei gospodarii, atrage pierderea dreptului de
proprietate a terenului si a constructiilor de orice fel realizate pe acesta,
prin ordin al prefectului.
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale
criticate contravin art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, deoarece
instituie pierderea unui drept de proprietate prin ordin al prefectului, spre
deosebire de solutia legislativa diferita consacrata de art. III alin. (2) din
Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii fondului funciar nr.
18/1991, potrivit careia nulitatea absoluta a titlului de proprietate este
constatata de catre instanta judecatoreasca.
Curtea constata ca aceasta sustinere a autorului exceptiei referitoare la o
pretinsa inegalitate de tratament juridic ce ar rezulta din compararea unor
solutii legislative diferite nu poate fi retinuta. In conformitate cu
dispozitiile art. 61 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora
"Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica
autoritate legiuitoare a tarii", legiuitorul este in drept sa prevada care
sunt autoritatile competente sa constate indeplinirea conditiilor legale, cu
respectarea tuturor principiilor si dispozitiilor constitutionale.
Pe de alta parte, Curtea a retinut in mod constant in jurisprudenta sa, de
exemplu in Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicata in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, ca incalcarea
principiului egalitatii si discriminarii exista atunci cand se aplica un
tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si
rezonabila.
Mai mult, s-a statuat in jurisprudenta Curtii ca "inegalitatea reala,
care rezulta din diferenta de situatii, poate justifica reguli distincte, in
functie de scopul legii".
In ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei referitoare la
incalcarea dispozitiilor art. 44 din Constitutie, Curtea constata ca acestea nu
sunt intemeiate.
Prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 stabilesc sanctiunea
pierderii dreptului de proprietate constituit in temeiul legii asupra unor
terenuri agricole, ca urmare a nerespectarii conditiilor prevazute in art. 19,
21 si 43 din lege. Asadar, pierderea dreptului de proprietate asupra terenului
intervine in temeiul legii, consecinta a neindeplinirii unei conditii
rezolutorii, iar solutia legiuitorului este in deplina concordanta cu
dispozitiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit carora "continutul si
limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege".
Nu este intemeiata nici sustinerea autorului exceptiei cu privire la
neconstitutionalitatea textului de lege criticat, prin raportare la
dispozitiile art. 123 alin. (3) si (5) din Constitutie, referitoare la
stabilirea atributiilor prefectului prin lege organica si posibilitatea
acestuia de a ataca, in fata instantei de contencios administrativ, actele
consiliului judetean, al celui local sau ale primarului.
Prevederile art. 49 alin. (3), instituind atributia prefectului de a
constata, prin ordin, pierderea dreptului de proprietate asupra terenului si de
a dispune trecerea terenului in proprietatea privata a comunei, orasului sau a
municipiului in a carui raza teritoriala este situat, sunt in deplina
conformitate cu dispozitiile art. 123 alin. (5) din Constitutie, potrivit
carora "(3) Atributiile prefectului se stabilesc prin lege organica".
De asemenea, Curtea constata ca legiuitorul a instituit anumite conditii de
respectarea carora depinde valabila constituire a dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole, sub sanctiunea pierderii acestuia, in temeiul art.
49 alin. (2) din lege, fapt ce nu vine in contradictie cu dispozitiile art. 123
alin. (5) din Constitutie.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2)
si (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, exceptie ridicata de Gheorghe
Vasile in Dosarul nr. 1.127/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia civila.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Irina Loredana Lapadat