DECIZIE Nr. 201 din 29 aprilie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 lit.
a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind
transporturile rutiere, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
105/2000
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 511 din 7 iunie 2004

Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ioan Vida - judecator
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta
Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 105/2000, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Dominus Rei"- S.R.L. din Constanta in dosarele nr.
9.013/2003, nr. 8.036/2003 si nr. 8.947/2003 ale Judecatoriei Constanta.
La apelul nominal, Autoritatea Rutiera Romana este reprezentata prin
consilierul juridic Nicolae Petre Trache. Lipseste autorul exceptiei, fata de
care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in
dosarele nr. 9D/2004, nr. 36D/2004 si nr. 88D/2004 au continut identic, pune in
discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Autoritatii Rutiere Romane este de acord cu conexarea
dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, avand in vedere dispozitiile art. 164
din Codul de procedura civila, nu se opune conexarii cauzelor.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila,
dispune conexarea dosarelor nr. 36D/2004 si nr. 88D/2004 la Dosarul nr.
9D/2004, care este primul inregistrat.
Cauza se afla in stare de judecata.
Reprezentantul Autoritatii Rutiere Romane, invocand jurisprudenta in
materie a Curtii Constitutionale, solicita respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate ca neintemeiata.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca
neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand, de asemenea,
jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale in materie.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
Prin incheierile din 11 noiembrie 2003 si Incheierea din 2 decembrie 2003,
pronuntate in dosarele nr. 9.013/2003, 8.036/2003 si 8.947/2003, Judecatoria
Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta
Guvernului nr. 44/1997 privind transporturile rutiere, aprobata cu modificari
si completari prin Legea nr. 105/2000. Exceptia a fost ridicata de Societatea
Comerciala "Dominus Rei" - S.R.L. din Constanta, in cauze ce au ca
obiect plangerile formulate impotriva proceselor-verbale de constatare si
sanctionare a contraventiilor nr. GDX 047964 din 10 iulie 2003, nr. GDX 047961
din 3 iunie 2003 si nr. GDX 040796 din 10 iulie 2003, incheiate de Autoritatea
Rutiera Romana.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale
consacrate in art. 16 alin. (1) si (2) si in art. 21. In acest sens arata ca
dispozitiile art. 40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta
Guvernului nr. 44/1997 nu fac nici o deosebire intre persoanele juridice care
efectueaza acte de transport si care circula fara licenta sau cu licente
suspendate sau anulate, pe de o parte, si persoanele juridice care au licente,
insa incalca anumite obligatii din caietul de sarcini, asa cum este cazul in
speta, pe de alta parte. Autorul exceptiei apreciaza ca intre cele doua
categorii de operatori de transport nu ar trebui sa existe egalitate din punct
de vedere sanctionator, deoarece "incalcarea oricarei obligatii din cele
prevazute in caietul de sarcini nu se compara cu efectuarea de transporturi
publice fara licenta sau cu licenta suspendata", aceasta din urma fapta
fiind mult mai grava. De asemenea, considera ca situatia persoanelor care au
incalcat anumite obligatii din caietul de sarcini este dezavantajata si prin
faptul ca, pe langa sanctiunea amenzii, legea prevede si alte sanctiuni. In
final, sustine ca textele de lege criticate incalca si principiul consacrat in
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, potrivit caruia "sanctiunea care se
aplica trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei
savarsite".
Judecatoria Constanta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In acest sens, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale,
apreciaza ca dispozitiile art. 40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din
Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 nu contravin art. 16 din Constitutie, "intrucat
textul constitutional consacra principiul egalitatii tuturor cetatenilor in
fata legii si nu egalitatea tuturor persoanelor fizice si juridice, ca subiecte
de drept, in fata legii".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia este neintemeiata, deoarece textele de lege
criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului,
rapoartele intocmite de judecatorii-raportori, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin.
(1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
40 lit. a) si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997
privind transporturile rutiere, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 222 din 29 august 1997, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 105/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.
299 din 30 iunie 2000.
Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
- Art. 40 lit. a): "Constituie contraventie, in masura in care,
potrivit legii penale nu sunt considerate infractiuni, si se sanctioneaza ca
atare urmatoarele fapte:
a) efectuarea de transporturi rutiere sau desfasurarea de activitati conexe
acestora, conform prevederilor anexei nr. 2 pct. C, fara licente sau cu licente
cu valabilitate expirata, suspendate sau anulate, precum si nerespectarea
prevederilor caietelor de sarcini, anexe la acestea;";
- Art. 41 liniuta a patra: Se sanctioneaza cu amenda: [...]
- de la 3.200.000 lei la 4.000.000 lei, faptele prevazute la art. 40 lit.
a), b), c), g) si h)."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul
exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor
intr-un termen rezonabil.
(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si
gratuite."
Principala critica pe care autorul exceptiei o aduce dispozitiilor art. 40
lit. a) si celor ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr.
44/1997 este ca acestea nu fac deosebire, sub aspectul regimului sanctionator
aplicabil, intre persoanele juridice care efectueaza acte de transport si care
circula fara licente sau cu licente suspendate si persoanele juridice care au
licente, insa au incalcat anumite prevederi din caietul de sarcini. Astfel, apreciaza
ca incalcarea unor prevederi din caietul de sarcini nu este o fapta tot atat de
grava, sub aspectul pericolului social pe care il reprezinta, ca si cea de a
efectua transporturi publice fara licenta sau cu licenta suspendata si se
impune, in consecinta, un tratament juridic diferentiat.
Analizand exceptia, precum si textele legale ce fac obiectul exceptiei,
Curtea constata ca prevederile art. 40 si 41 din Ordonanta Guvernului nr.
44/1997 califica drept contraventii si sanctioneaza ca atare anumite incalcari,
de catre operatorii de transport, persoane fizice sau juridice, ale
reglementarilor legale referitoare la desfasurarea activitatii de transport
rutier. Aceste dispozitii legale nu fac nici o deosebire, nu instituie nici
privilegii si nici discriminari intre operatorii de transport rutier, fie ei
persoane fizice sau persoane juridice. Ele fac deosebiri intre diferite
incalcari ale reglementarilor legale, intre periculozitatea si gravitatea lor
abstracta, prevazand in raport cu acestea sanctiunile contraventionale ce
urmeaza a fi aplicate.
De altfel, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost
supuse controlului sau, invocandu-se argumente similare. Astfel, prin Decizia
nr. 85 din 2 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 294 din 5 aprilie 2004, Curtea Constitutionala a respins sustinerea
potrivit careia textele de lege criticate contravin art. 16 din Constitutie. In
acest sens, a retinut ca legiuitorul (inclusiv cel delegat) a actionat in temeiul
dreptului sau de apreciere cu privire la modalitatea de reglementare a
conditiilor in care anumite fapte sa fie sanctionate contraventional, precum si
la stabilirea sanctiunilor aplicabile, fara sa instituie o discriminare. Or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea
Constitutionala nu se poate pronunta asupra oportunitatii reglementarii
respective, controlul exercitat de aceasta fiind limitat numai la problemele de
drept.
Cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca dispozitiile art. 40 lit. a) si ale
art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 nu cuprind nici o
dispozitie prin care sa fie interzis sau ingradit liberul acces la justitie, ci
sanctioneaza o fapta calificata drept contraventie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa justifice schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate prin deciziile mentionate
isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al
art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 lit. a)
si ale art. 41 liniuta a patra din Ordonanta Guvernului nr. 44/1997 privind
transporturile rutiere, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
105/2000, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Dominus Rei" - S.R.L.
din Constanta in dosarele nr. 9.013/2003, nr. 8.036/2003 si nr. 8.947/2003 ale
Judecatoriei Constanta.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 29 aprilie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman