DECIZIE Nr.
200 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 27 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Petrică Zamfir în Dosarul
nr. 3.443/44/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic al
Societăţii Comerciale „Promoterm" - S.R.L. din Bucureşti, domnul Dragoş
Pănescu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzei, arătând că
la dosarul Curţii Constituţionale autorul excepţiei a depus o cerere prin care
solicită acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii,
apreciind că, întrucât încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale datează
din 20 septembrie 2007, autorul excepţiei a avut suficient timp să angajeze un
apărător până la termenul fixat de instanţă.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
judecăţii, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1
din Codul de procedură civilă.
Pe fondul cauzei, partea prezentă susţine netemeinicia
excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile de lege criticate
respectă prevederile constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.443/44/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Petrică Zamfir.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, întrucât el are calitatea de asociat
al unei societăţi comerciale, poate dispune de capitalul şi acţiunile acesteia
fără a fi sancţionat penal, dispoziţia legală criticată încălcând dreptul său
de proprietate garantat constituţional.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că, prin reglementarea art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990,
legiuitorul a înţeles să apere interesele societăţii comerciale de
comportamentele neloiale, abuzive ale fondatorului, administratorului,
directorului sau reprezentantului său legal, exercitându-şi astfel obligaţia
constituţională de a asigura şi proteja concurenţa loială.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Sancţiunea prevăzută de art.
272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 nu aduce atingere dreptului de
proprietate al asociatului, întrucât acest drept nu se extinde, aşa cum susţine
contestatorul, asupra bunurilor societăţii. Astfel, partea socială nu dă
dreptul asociatului de a folosi activele din patrimoniul societăţii în interes
propriu, societatea comercială fiind o persoană juridică distinctă, cu drepturi
şi obligaţii proprii.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3 10 şi
29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, care
au următorul conţinut: „Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani
fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii,
care: [...] 2. foloseşte, cu rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se
bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui
propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau
indirect."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată
că acestea instituie răspunderea penală a fondatorului, administratorului,
directorului sau reprezentantului legal al societăţii care foloseşte, cu
rea-credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea comercială în
alte scopuri decât cele care servesc intereselor societăţii, care reprezintă un
subiect de drept de sine stătător, cu personalitate juridică, titular de
drepturi şi obligaţii, cu patrimoniu propriu.
Reglementarea legală dedusă controlului de
constituţionalitate a fost astfel concepută încât să ofere cadrul juridic
favorabil protejării acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de
persoanele care deţin funcţii administrative, decizionale în cadrul societăţii.
In această manieră, agentul
economic este pus la adăpost de riscul suportării daunelor rezultate în urma
folosirii cu rea-credinţă, în scop contrar intereselor sale sau în folosul
propriu al subiecţilor de drept prevăzuţi în ipoteza normei, a bunurilor aflate
în patrimoniul propriu al societăţii, care nu se confundă cu patrimoniul
acţionarilor care deţin funcţiile sus-menţionate.
Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, potrivit căreia persoana care are calitatea de asociat
al unei societăţi comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea
dreptului său de proprietate asupra părţilor sociale sau a acţiunilor, după
caz, apare ca neîntemeiată. In argumentarea criticii sale, autorul excepţiei
pleacă de la o premisă greşită constând în absolutizarea exerciţiului
prerogativelor dreptului său de proprietate, făcând abstracţie de prevederile
art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul
şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Conform acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este,
aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor
dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie,
în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu
interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul
societăţilor comerciale, instituind astfel nişte limitări rezonabile în
valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea
constată că, prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut
decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei
sale constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie
ridicată de Petrică Zamfir în Dosarul nr. 3.443/44/2006 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu