DECIZIE Nr. 20 din 12
iunie 2006
s-a intrunit pentru a
examina recursul in interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la
modul de sesizare a instantei in cazul infractiunii de tulburare de posesie
prevazute in art. 220 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin
articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005 privind reforma in
domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 7 din 5 ianuarie 2007
Dosar nr. 8/2006
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia Bărbulescu,
vicepreşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite fn conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul
legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie, cu privire la modul de sesizare a instanţei în cazul
infracţiunii de tulburare de posesie prevăzute în art. 220 din Codul penal,
astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2
din titlul IX al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, fiind prezenţi 84 de judecători din totalul de 113
aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.
Reprezentanta procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a
susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea
acestuia în sensul de a se stabili că, pentru infracţiunea de tulburare de
posesie prevăzută în art. 220 din Codul penal, astfel
cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005, sesizarea instanţei se face din oficiu, prin
rechizitoriu.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica judiciară nu există un punct de vedere
unitar cu privire la modul de sesizare a instanţei în cazul infracţiunii de
tulburare de posesie prevăzute în art. 220 din Codul penal, în conţinutul ce i
s-a dat prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al
Legii nr. 247/2005.
Astfel, unele instanţe, invocând prevederile art. 279
alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, au apreciat că în cazul
infracţiunii de tulburare de posesie prevăzute în art.
220 din Codul penal, modificat prin Legea nr.
247/2005, plângerea prealabilă se adresează direct instanţei de judecată dacă
făptuitorul este cunoscut.
Alte instanţe, dimpotrivă, s-au pronunţat în sensul că
o atare plângere trebuie adresată organelor de cercetare penală, instanţele
putând fi sesizate cu judecarea infracţiunii de tulburare de posesie prevăzute
în art. 220 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.
247/2005, numai prin rechizitoriu emis de procuror.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Prin art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură
penală se prevede că, dacă făptuitorul este cunoscut, plângerea prealabilă se
adresează instanţei de judecată şi în cazul infracţiunii prevăzute în art. 220
din Codul penal.
Această prevedere însă nu poate avea aplicabilitate
decât până la data modificării aduse art. 220 din Codul penal prin Legea nr.
247/2005.
Intr-adevăr, anterior acestei modificări, prin alin. 4
al art. 220 din Codul penal se prevedea că, în cazul infracţiunii de tulburare
de posesie, „acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate", dacă imobilul se afla în posesia unei persoane
private, precum şi că „împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală".
Dar, în urma modificării ce i s-a adus prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii
nr. 247/2005, alin. 1, 2, 3 şi 4 ale art. 220 din Codul penal au dobândit
următorul cuprins:
„Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a
unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără
aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera
imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 1 se săvârşeşte prin
violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de
marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dacă fapta prevăzută în alin. 2 se săvârşeşte de două
sau mai multe persoane împreună, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Impăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."
Din examinarea acestui nou conţinut al art. 220 din
Codul penal rezultă că, în prezent, punerea în mişcare a acţiunii penale,
pentru infracţiunea prevăzută în acest text de lege, nu mai este condiţionată
de plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Or, în raport cu această nouă reglementare, potrivit
căreia punerea în mişcare a acţiunii penale, pentru infracţiunea prevăzută de
art. 220 din Codul penal, nu mai este condiţionată de plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, dispoziţiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală, referitoare la obligativitatea adresării plângerii prealabile
instanţei de judecată, în cazul unei atare infracţiuni, au rămas fără aplicare.
Aşa fiind, modificarea adusă art. 220 din Codul penal
prin Legea nr. 247/2005 impune să se considere că în cazul infracţiunii de
tulburare de posesie, prevăzută în acest articol de lege, este obligatorie
efectuarea urmăririi penale, iar instanţa de judecată nu poate fi sesizată
decât prin rechizitoriu emis de procuror.
O asemenea concluzie este impusă şi de reglementarea de
ansamblu, vădit mai severă, dată conţinutului infracţiunii de tulburare de
posesie în urma modificărilor aduse art. 220 din Codul penal prin Legea nr.
247/2005. Această nouă reglementare subliniază că legiuitorul, reapreciind
gradul de pericol social al infracţiunii respective, a înţeles să-l agraveze
prin stabilirea de noi limite de pedeapsă, mai mari, precum şi prin înlăturarea
condiţiei referitoare la necesitatea plângerii prealabile adresate instanţei de
judecată, menţinând totodată, faţă de specificul unei atare infracţiuni,
posibilitatea ca răspunderea penală să fie înlăturată în urma împăcării
părţilor.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în
interesul legii şi a se stabili că pentru infracţiunea de tulburare de posesie
prevăzută în art. 220 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin
articolul unic pct. 2 din titlul IX al Legii nr. 247/2005, sesizarea instanţei
se face din oficiu, prin rechizitoriu emis de procuror.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
Stabilesc că pentru infracţiunea de tulburare de
posesie prevăzută în art. 220 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 2 din titlul IX al
Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei,
precum şi unele măsuri adiacente, sesizarea instanţei se face din oficiu, prin
rechizitoriu.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 iunie 2006.
VICEPREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE,
LIDIA BARBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei